451 matches
-
iar dealurile se află între ele. Pe iarbă, la poalele stîncii, stătea o fată trupeșă, de vreo paisprezece ani, cu picioarele depărtate și mîinile în șolduri, între două grămezi de haine. Era îmbrăcată într-o rochie albastră și bodogănea cu neastîmpăr căci frații ei mai mici puseseră mingea de fotbal la mică distanță de ea și se pregăteau să șuteze în poartă. Thaw o privi îndelung, admirativ. — E magnifică. Mi-ar plăcea s-o desenez, zise el. — Nud? — Oricum. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l face altuia, ceea ce la copii nu se află. Năzbutiile ce le fac uneori le fac fără a cunoaște importanța lor și daca, în această privire, sunt uneori espuși a purta urmările cam involuntare și neplăcute ale neascultării sau ale neastâmpărului lor, nu e cuvânt ca să se facă numaidecât gaură în cer, ca cele două virtuți de iască ale adunărilor, P. G. din Senat și P. G. din Adunare, să se aprinză, ca presă, ministeriu și legislațiune să se 'nfioare ca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
chipul i se zărește și prin fantele ochilor. Acum însă ochii lor erau întunecați, căci Monsieur Monsu murise. "Prea tîrziu", suspină Caterina, "ați sosit prea târziu, Părinte." Dar senzația de putere, ca un răsărit de soare, creștea în preot, o dată cu neastâmpărul sufletului. Fratele Armando simți deodată că un zeu sălășluiește în el. "Ieșiți", le spuse liniștit călugărițelor, care alunecară afară și lipiră ușa în cadrul ei de mahon. Pe ușă erau sculptați îngeri cântând, cu guri rotunde și ochi pioși îndreptați spre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acum Vînaprashta își ducea viața-ncercînd, dimpotrivă, să fie cât mai mobil cu putință, să acopere cât mai multe zone din lume. Nu-l mâna amintirea, căci viețile anterioare le percepea doar ca pe niște vise stranii și șterse, ci un neastâmpăr care-i contraria uneori nevoia lui de calm și de meditație. De mult învățase însă să vadă identicul în stări opuse și extreme. De fapt, hoinăreala nesfârșită la care se dedase după revelația de sub smochin era tot o formă de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
până pe la doi ani și care era prevăzut cu două obloane ușor vălurite ce puteau fi închise atunci când copilul dormea. Lateral erau două geamuri mici prin care puteai vizualiza mișcările acestuia. Doar că ochișorii mei de copil aveau un oarece neastâmpăr și adesea îmi pierdeam răbdarea urmărindu-l pe Adi cum doarme, cum respiră, cum mă privește. Lăsam landoul preț de câteva minute și ieșeam la stradă unde mă întâlneam cu colegii de joacă. Niciodată nu am stat prea mult și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
atenție, distributivitate, selecție, asociere etc. Pe toată durata audiției, frate-meu aproape că nu se mișca, era un „cocoloș” de implicare, atenție și extrem de responsabil la cerințele tatii. Eu însă nu prea aveam răbdare și tata îmi cunoștea foarte bine neastâmpărul prin suita de elemente non-verbale cu care se obișnuise, dar pe care încerca să mi le direcționeze în mod constructiv și în beneficiul meu educațional. Îmi frecam episodic mânuțele, treceam apoi la picioare, cap, îmi mușcam buzele, mi-era sete
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
până pe la doi ani și care era prevăzut cu două obloane ușor vălurite ce puteau fi închise atunci când copilul dormea. Lateral erau două geamuri mici prin care puteai vizualiza mișcările acestuia. Doar că ochișorii mei de copil aveau un oarece neastâmpăr și adesea îmi pierdeam răbdarea urmărindu-l pe Adi cum doarme, cum respiră, cum mă privește. Lăsam landoul preț de câteva minute și ieșeam la stradă unde mă întâlneam cu colegii de joacă. Niciodată nu am stat prea mult și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
atenție, distributivitate, selecție, asociere etc. Pe toată durata audiției, frate-meu aproape că nu se mișca, era un „cocoloș” de implicare, atenție și extrem de responsabil la cerințele tatii. Eu însă nu prea aveam răbdare și tata îmi cunoștea foarte bine neastâmpărul prin suita de elemente non-verbale cu care se obișnuise, dar pe care încerca să mi le direcționeze în mod constructiv și în beneficiul meu educațional. Îmi frecam episodic mânuțele, treceam apoi la picioare, cap, îmi mușcam buzele, mi-era sete
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
chiloți de baie! M-a chestionat: familie, profesie, literatură. Mereu suna telefonul. Pe una dintre interlocutoare, o actriță despre a cărei frumusețe vorbea cu vizibilă plăcere, a invitat-o pentru prânz la Capșa, celebrul loc pentru vedete. Galanteria seniorială găzduia neastâmpărul lui Rică, fante de obor, dar rafinat de lecturi și urbanitate. Am ieșit Împreună. Ne-am oprit la oficiul poștal de pe strada Nikos Beloiannis (numele comandantului comunist grec din timpul războiului civil, condamnat la moarte și executat În 1952). Vroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nici unde mă aflu”... acesta este startul Întâmplărilor În irealitatea imediată a lui Blecher. Humulești, lângă apa Ozanei - aproape de Neamț, aproape de Roman... La Creangă, situarea temporală și spațială („locul nașterii”), dar și toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr sunt perfect fixate. Ca și climatul sufletesc al rememorării: „Și, Doamne, frumos era pe atunci”... Stabil și senin În această lume, oricâte dureri sau revolte i-ar produce, povestitorul nici nu există decât În descoperirea acestui concret mirific, tradițional, riguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care încă i se așterne în față. Cocorii din această noapte se rotesc iar pe șuvițele împletite ale apei. Strigătele lor adunate continuă încă o oră în văzduhul care se golește. Păsările bat din aripi și se agită, pline de neastâmpărul migrației. Unele rup crengi înghețate și le aruncă în aer. Agitația lor se irosește în lupte. În sfârșit, cocorii își găsesc liniștea într-un somn prudent, pe cataligele lor, cei mai mulți stând în picioare în apă, iar alți câțiva mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
canapele din vinilin de culoare închisă, în fața unei femei neputincioase, puțin mai tânără decât el, prinsă într-o luptă de proporții epice cu fermoarul jachetei sale inutile. Voia s-o ajute, dar știa că mai bine se abține. Simțea un neastâmpăr straniu în timp ce-o aștepta pe Barbara, de parcă ar fi avut din nou optsprezece ani și s-ar fi dus la balul de absolvire. Se uita la ceas din două în două minute. A patra oară, țâșni în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dreptate. Testamentul - diata, cum îi spunea ea - era ca un fel de poliță pe care obliga soarta să-și pună pecetea. Șerban ajunsese vodă, dar dacă nu se copsese vremea? Doamne, din șiragul de Cantacuzini, câți nu fuseseră răpuși pentru că neastâmpărul din vine nu le-a dat răgaz să lase vremurile să se coacă! Purta numele lui Mihai Vodă Viteazul, și el Cantacuzin după mamă. S-ar putea spune că tatăl lui Mihai Vodă era o taină, că fusese cocon din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rogu-te oprește-te, că măsurași sala în lung și-n lat de o sută de ori, ca răposatul vodă Șerban. La Târgoviște ziseși, preacucernice? Ștefane, cheamă doi seimeni, să poruncesc! Ca ars, fericit că poate să-și dea frâu neastâmpărului, Ștefan sări în sus și dispăru pe ușile sălii. Când se întoarse urmat de cei doi căpitani, își dădu seama că, în afară de sfârâitul lumânărilor, altceva nu tulburase încremenirea celor din jurul mesei. Căpitanii salutară și strigară într-un glas: — Poruncă, măria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
În sanatorii, la soare, așteptînd clipa revederii). De mirare este și faptul că un om laborios, un creator care a scris foarte mult, În genuri diverse, care a tratat mii de bolnavi, În spații geografice diverse (de altfel, un anume neastîmpăr l-a făcut să nu stea mult Într-un sin gur loc!), a reușit să găsească totuși, răgaz pentru creație , strecurîndu-se printre desele serate mondene, printre pri mirile serale ale musafirilor care uitau să mai plece, Între reprizele de corespondență
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
treceri de la frică la speranță etc. Într-o seară, fostul meu coleg a luat-o din mâna mea și a dus-o. Era pe la 9. Eu l-am așteptat jos, pe stradă, dedesubtul balcoanelor și al geamurilor ei, într-un neastâmpăr mare, ca bolnav, exasperat, speriat de ceea ce am făcut, simțind că am făcut bine, fie ce-o fi, dar în același timp, tot în același timp, căindu-mă de ceea ce am făcut, având impresia că, în acel moment, cu acea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
patru maternități. Într-o rochie neagră, din care apar numai, și încă cu destulă zgârcenie, mâinile, gâtul și vârful botinelor, pieptănată simplu, cu părul supus, simți că e într-o veșnică vibrare, care nu se dă pe față decât în neastâmpărul nervos al piciorului și în gesturile repetate, mașinale, de a nu lăsa ca fusta să-i deseneze cât de puțin formele. (...Dar degetele ei, subțiate spre vârf, îi trădează arhitectura generală, eminent feminină, compusă din zvelte conuri trunchiate.) Nimic frumos
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
concepția plastică, picturală și statuară a femeii, mai ales când a ajuns la patruzeci de ani! ... Ori despre ce vorbeam, lucruri banale sau interesante, mai mult banale, doamna Timotin punea în toate, în ochi, în tonul vocii, în gesturi, în neastâmpăr, aceeași căldură a sufletului. Dar trebuia să plec. Când m-am ridicat de pe scaun și am anunțat hotărârea, doamna Timotin adresă bărbatului ei un: "Nicule!" speriat. Timotin îmi traduse foarte discursiv alarma ei. Era hotărât între dânșii, probabil de când venisem
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o zi pe colacul fântânii și mă uitam într-o carte la niște poze viu colorate și chiorâș la câteva litere care însoțeau ilustrația, când apăru lângă mine un băiețel prizărit, ca mine, cam tuciuriu, cu ochii negri scăpărând a neastâmpăr, cu niște plete negre. Era îmbrăcat sărăcăcios, tot ca mine, cu o cămășuță peticită, pantaloni scurți, rupți în fund de se vedea o parte dintr-o bucă și mă întrebă: - Ce faci?Citesc. Tu ai cuțit? l-am întrebat. - N-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Pentru că simțeam că eram gata să izbucnesc În plâns, am apucat una dintre draperiile negre și m-am Înfășurat În ea. Stăteam În Întuneric, dorindu-mi să fiu moartă. Nu voisem doar s-o flatez. Chiar era talentată. Pe scenă, neastâmpărul Obiectului dispărea. Atitudinea i se Îmbunătățea. Și, desigur, mai era simpla ei prezență fizică, lama Însângerată care era, revolta de culoare care atrăgea atenția tuturor. Naiul se opri și terenul de hochei amuți din nou. Oamenii tușiră, pregătindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
încet în interior acel câmp de așteptare care este dorința, nevoia de a scrie. O dată cu schimbarea luminii trec însă și eu printr-un fel de schimbare la față. Fericirea intensă și inconștientă a ultimelor luni lasă locul unei neliniști, unui neastîmpăr: începe să se trezească ființa mea socială, activă, dornică de lucru și de rezultate, de întîlniri, de schimbare, încep să mă-ntreb cum a fost posibil să mă complac toată vara în lâncezeală și lene. Cum am suportat lipsa contactelor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
e noapte ori ziuă. - Vine furtuna!... după atâtea zile de caniculă, vine furtuna! Murmură bătrânul Iorgu uitându-se de la fereastră. Vălmăsagul vântoasei de afară, cu copacii îndoiți ca niste nuiele, se oprea în ferestre. Crengile ciresului din față, băteau cu neastâmpăr în geam. O pală de vânt lovi crengile de geam si fereastra se deschise în lături. Parcă se sfârseste lumea, nu alta!... murmură Iorgu. Deodată, pe fereastra deschisă larg, intră o rândunică ciripind... ”tivit-tivit”. Bătrânul tresări. Urmări nedumerit păsărica, cum
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
putea provoca o explozie uriașă care ar putea distruge întreaga Creație... Dar Creatorul a avut grijă ca diferența dintre ele să fie atât de mică, încât să nu se producă!.. Iată, alte dileme care preocupă pe om în permanentul său neastâmpăr de căutare și cunoaștere... rămase fără răspuns... Despre toate aceste realități alternative, doar se vorbește, însă numai Creatorul știe!.. ”La început era Cuvântul... si Cuvântul era Dumnezeu... ” Așa s-a întrupat Cuvântul... după Sf. Evanghelist Ioan. In noaptea aceea de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu o mână la spate, lângă o chitară prea albastră. Nokia Tune. Câteva capete se întorc cu reproș. Fumat, cumpărat cartea lui Alex Vasiliu, revenit pentru Trio Pierre Como. Mi-au amorțit genunchii. Blugi cu fermoar spre gleznele mereu în neastâmpăr. Pierre, nu eu. Se joacă și mă simt forțată să mă alătur lor, trecând dintr-o stare în alta la fel cum trece el dintr-o limbă într-alta, vorbindu-ne dulce într-un amestec de engleză, franceză, italiană și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
trio, instrumentele de suflat intonează parcă un cor liniștit, ce se aude ca din depărtări. Melodia oboiului predomină. ( În Simfonia IX vom găsi o frază muzicală foarte asemănătoare cu aceasta ). Partea a IV-a. Finalul ( allegro molto ) este dominat de neastâmpăr. Mișcarea începe cu un motiv care năvălește furtunos. El este de o autentică factură beethoveniană. Începutul temei pare o întrebare nervoasă, căreia i se dă un răspuns plin de haz, în piano. După un episod melodic calm, în care sonoritățile
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]