813 matches
-
c. O comunicare complexă (CV, PV și NV) convergentă ușurează realizarea unor sarcini diferite Ă impuse de diversele roluri didactice Ă prin realizarea lor concomitentă, dar prin mijloace diferite (exemplu: verbal se oferă o explicație clasei, paraverbal sunt atenționați cei neatenți prin ridicarea tonului și nonverbal se solicită caietul unui elev pentru a verifica o informație oferită anterior). Cât de cronofagă ar deveni situația descrisă dacă am fi constrânși să realizăm totul prin cuvinte!; d. Folosirea multicanalității în transmiterea și receptarea
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
1983). S-a pus în evidență cu această ocazie că elevii sunt mai interesați, mai cooperativi și mai constructivi în clasele conduse democratic. Același studiu a arătat că stilul laissez-faire se caracterizează printr-o participare foarte slabă a elevilor, plictisiți, neatenți și descurajați de neimplicarea și lipsa de decizie a profesorului. Deși în majoritatea cazurilor conducerea democratică este mai indicată, având ca rezultate relațiile amiabile dintre elevi, performanțele înalte și acceptarea profesorului de către clasă, în unele condiții stilul autoritar se dovedește
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
în supușii Săi! În timp ce el deținea toată puterea, fiind atotștiutor! (Zâmbitor și iscoditor se îndreaptă spre Faust, spunând, gesticulând gânditor cu degetele spre cap) Dar ce ai spune dacă teaș face cel mai bogat om din lume? FAUST (distrat și neatent la ce spune Mefisto, se analizează în oglindă): Am mai îmbătrânit în ultima vreme, nu-i așa? MEFISTO: Nu mai sunteți tânăr de mult, Sire! FAUST: Și ce mi-ați cere în schimb dacă mi-ați dărui tinerețea? MEFISTO: Aaaa
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1719]
-
o chestiune de alegere între viat) și moarte” (citat în Stoessinger 1976, p. 68)” Statele slabe opereaz) dispunând de marje înguste de libertate. Actele inoportune, politicile defectuoase, si manevrele greșit calculate au rezultate fatale. Prin contrast, statele puternice pot fi neatente; ele își permit s) nu trag) înv)ț)minte; ele pot s) fac) mereu și mereu aceleași greșeli stupide. Mai concret, ele pot reacționa cu încetineal), și s) aștepte s) văd) dac) actele aparent ameninț)toare se dovedesc într-adev)r
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
și călugărul predicator. Orele 09.00-15.30. Zona Pieței Unirii se prezintă ca un furnicar de oameni, mașini, forțe de ordine. Tramvaiele scârțâie, acolo este capăt de linie și o curbă extrem de strânsă, șoferii claxonează enervați de salturile de iepure, neatente, ale oamenilor ce se grăbesc să se înscrie în rândul de așteptare. Zeci de vânzători de flori de toamnă, crizanteme în cea mai mare parte, sunt așezați pe cutii de plastic și carton, pe 1. Am aflat că cei doi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
obișnuite în asemenea ocazii. înlemniserăm cu toții, mai ales la vederea figurii crispate a iubitului nostru secretar general și președinte al republicii. Printre plecăciunile și bâlbâielile marilor dregători prezenți, Ceaușescu trecea nervos, cu buzele mai subțiate și învinețite de furie, complet neatent la ce i se spunea la fiecare stand. După câteva minute, ca fugărite de demoni, intrară prin poarta principală mașinile cu cei din suita președintelui, oprind brusc, una după alta, la vederea mașinii ce le-o luase înainte și dispăruse
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Povești de acasă, amintiri duioase ne muiau sufletul. Florea povestea cu o savoare rară. Eram asistent, în halat, și făceam analizele chimice ale unei fîntîni din centrul Timișoarei. Lume și fete frumoase se uitau admirativ la mine. Eu, fudul și neatent, trag dintr-o pipetă o gură de acid sulfuric. Cum? Da, acid sulfuric. Îmi era rușine să scuip. Caut batista și torn ce aveam în gură în ea. Apoi încerc să curăț limba și... o scot toată în batistă. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nou tic nervos. Trag haina la spate. A venit costumul și mașina. Deja s-a pus o baterie nouă. Ce frumoasă este viața! Alerg la dejun, întîrzii puțin. Se servește supă cu niște linguri mici, mici de tot. Ridic lingura neatent și supa se revarsă în farfurie. Stropi grei sar pe cravată. Pe cravata mea albăstruie, dar și pe costum. Puneți un pic de sare, mă sfătuiește gazda. Un altul pățește la fel. Îi întind sarea cu o mare satisfacție. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vântul. Mi-e foarte proaspătă în minte imaginea lui cum mergea de dimineață printre oameni cu o pâine în mână lovind femei, bărbați de-a valma și cerându-și precipitat scuze. Cu gesturi largi, ocazie cu care mai altoia alți neatenți. Ridicând mâinile cu nevinovăție și plesnind cetățenii insuficient de vigilenți. Rupând cu dinții din pâinea aia prin marea de oameni, ocazie cu care avem toată îndreptățirea să spunem că părea că le-ar mânca semințe în cap. Mă remarcă: - Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
apoi, în sfârșit, ne-am întors în cazarmă. Ceilalți au fost lăsați la vatră, dar eu am mai rămas o zi. În ,,ciclu doi” fusesem o vreme ,,veselar” , adică mă ocupam cu distribuirea tacâmurilor în sala de mese; naiv și neatent cum eram, am fost furat și am predat cu lipsă în gestiune. Un șmecher din perimetru mi-a propus atunci ca în schimbul unei sume de bani să-mi facă rost de tacâmuri, dar n-am acceptat. Când a venit ziua
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
care patinele alunecau perfect, zona dezghețată ar fi fost un dezastru: o frânare neprevăzută. Ar fi urmat desprinderea de bara mașinii și contactul cu asfaltul apoi imediat cu gheța. Ce s-ar fi întâmplat dacă din spate venea un șofer neatent, care nu pătra distanța legală? Nici nu vreau să mă gândesc... Îmi amintesc că așteptam închiderea ușilor mașinii, mă prindeam cu mâinile de bara argintie, îngrijorat de un eventual demaraj brusc. Mă temeam, când frânam - dacă nu eram pe fază
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
un zâmbet cu o licărire de omenie în el. Vlad se înfățișa periodic la chemarea lui Cameniță, scria disciplinat declarațiile, dar Cameniță nu mai avea ferocitatea, înverșunarea de odinioară; acum părea cu gândul în altă parte, adeseori era plictisit și neatent. De fiecare dată își lua la revedere de la Vlad bătându-l pe umăr, prietenește, cu palma aceea a sa imensă, grea, ca o labă de elefant și apoi râdea cu acel râs al său, un soi de hohot ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Nu-mi plăceau colegii. Aveam o experiență care lor le lipsea, un univers interior special, încât am devenit un copil care simțea că nu se poate încadra în ambianța școlară. Orgolios, mă închideam în mine. Lecțiile nu mă atrăgeau, visam, neatent, cu ochii pe pereți și aș fi devenit un elev slab dacă nu ar fi intervenit cartea. Învățasem să citesc fără a băga de seamă cum, urmărind fiecare număr din "Universul copiilor", revista, excelentă, cu povestiri din viața cotidiană și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de guralivi sunt respondenții ținuți în frigidere. Numele calomniate sunt bine cunoscute. Unele din ele aparțin, cum altfel?, chiar unor prieteni ai cuplului Turnatu’-Turnătoru’. Prins cu falsificări de documente, comisarul fără frontiere spune doar că regretă a fi citat neatent, după care continuă să ciomăgească adevărul cu același sânge rece. Sociologul lumii de dincolo face mare carieră pe lumea asta, inclusiv la firma Vătămatu’ & Vătămătoru’. Împrumutând tonul strident al unui virus pustietor, political corectness, fostul interlocutor al coșciugelor de la Mina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
seara târziu, i-am așteptat pe actori să le mulțumesc pentru experiența cu totul nouă pentru mine și m-au invitat la un restaurant pe Second Avenue. La o masă lungă și gălăgioasă, familiară și asemănătoare cu gălăgia simpatică și neatentă a actorilor Întruniți la chef oriunde În lume, la dreapta mea s-a așezat Lamar, un cântăreț de culoare impresionant și ca voce și ca alură, iar la stânga s-a plantat Erica, o dansatoare albă cu multă personalitate. Amândoi Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a unui lac de munte. Pentru asta e nevoie de un antrenament de lungă durată. Dacă arunci o piatră În lac, se formează inerent cercuri În apă. Această imagine corespunde În actor agitației stârnite când intervine emoția. Dacă el e neatent și lasă ca aceste cercuri ușoare să se intensifice și să devină valuri, va fi pe nesimțite Înghițit de ele. Reacția emotivă crește În valuri, devine stăpână pe situație, cel de pe scenă devine sclavul ei. Dacă această reacție, atunci când nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care m-au impresionat mai mult din câte am auzit de la ea... (Se potrivește, în acest caz, proverbul: „a găsi un ac în carul cu fân” - al memoriei; și iată că, până la urmă, l-am găsit!) Un copil neastâmpărat și neatent a înghițit un ac (de cusut), care „s-a plimbat” apoi nestingherit, luni de zile, prin trupul lui, înțepându-l ba într-un loc, ba în altul. Nimeni nu putea să facă nimic să-l ajute, într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tirania ei. În realitate, geniul se face remarcat doar ca o concesie (căci în fond nu ține să fie remarcat) și se caracterizează printr-un fel de absolutizare a nuanțelor și un haz ușor de trecut cu vederea de către cei neatenți ” (p. 46). Hazul difuz al operei de geniu e anevoie discernabil, prezența lui freatică - dedesubtul tragicului, tensiunilor, fatalităților - fiind acoperită de prestigiul clișeelor culturale (vreau să spun : și al clișeelor juste) ; perceperea lui e testul ultim al inteligenței, care, traversând
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
rău.“ Știi că a fost întotdeauna socotit cam zăpăcit, dar de cu rând, tocmai ca să se încline balanța, s-a spus că e rivalul tatălui tău, ca inteligență. II A scornit noi teorii literare despre Renaștere; eram tristă, enervată, ascultam neatent, dar, de fapt, dulcea mea dragă, el avea dreptate. Acum pentru mine nu mai contează decât corespondența; bag de seamă că, de câteva zile încoace, cărțile tale poștale nu mai împodobesc sugativa verde de pe birou. Dar cât timp vom avea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Nu existau organe pentru asta? Iată propunerea de modificare care-l scotea pe tov. partid din tot rahatul: „Nu-i de ajuns... că de patru ani așteptăm transpunerea În viață a promisiunilor? (subl. În orig.)”. Sic! “Repararea” greșelilor comise de neatenții ziariști de la proaspătul cotidian local „Vremea nouă”, continuase cu cerbicie și acribie pe tot parcursul anului 1968. Astfel, Împuternicitul (cenzorul) Ion D. Zamfirescu trimisese la București o „observație” cu privire la știrea numită „Soli ai județului nostru la Festivalul Mondial
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
noi hiba. b.s. Greșeală gravă dar cu substrat În „Nota de sesizări” nr.12/26 septembrie 1068, am găsit o corecție, de altfel pertinentă, semnalată de proaspătul tovarăș cenzor Ion Halibei. În numărul 159/24 august 1968, un redactor neatent a confundat coada cinstitei vaci cu ștampila tovului prezident de sfat popular scriind În articolul „Sărbătorirea zilei de 23 august În capitală” o trăsnaie mai mare chiar decât Palatul administrativ unde-și avea sediul atât ziarul „Vremea nouă” cât și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
omiteri, greșeli În activitatea de lectură”, fiind un acribios roșu prin excelență, zicem noi. Din cele „...500 de intervenții” pe care le-a Înregistrat pe parcursul Întregului an În ziarul „Vremea nouă”, Necula a enumerat principalele greșeli la care se dedaseră neatenții jurnaliști, printre care „Volumul de construcții-montaj pe județ; cifrele de plan pentru comerț exterior pe Întreprinderi; amplasarea releelor de televiziune” și multe altele. Nu uitase nici de intervențiile decisive asupra unor lucrări literare ce urmau a apărea În revistele „Zorile
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
oameni s-ar se uită la el. Apoi trebuie văzut l-au privit suficient de mult ca să citească ce scrie pe el, pentru că, dacă nu citesc, semnul poate să fie oricât de bine realizat, tot degeaba. Diferența dintre o privire neatentă și citirea în întregime a unui astfel de text poate însemna zăbovirea cu două sau trei secunde în plus. Deci vă dați seama la ce gen de provocare trebuie să răspundă cercetătorii noștri. Trebuie să se așeze discret într-un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
de la cei apropiați mie de aici, din România. O întâmplare banală. Într-o dimineață de 27 februarie 1996. Mergeam spre poșta locală, aveam o lungă și duioasă scrisoare pentru fiica mea spre a o expedia, mergeam bine dispus, poate puțin neatent. La Podul Verde de peste... fluviul nostru Cacaina, traversez și când ajung la trotuarul din partea opusă, pe gheața de lângă trotuar mă dezechilibrez urmând să cad cu șoldul drept pe bordura trotuarului. Instinctiv intuiesc pericolul, mă sprijin pe brațul drept în cădere
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
căutate tocmai pentru că nu sunt deloc căutate ! și a simțurilor. Cele trei personaje principale participă la o badinerie a cărei miză este enormă (există ceva mai important decât dragostea ? !), ca și cum n-ar ști despre ce este vorba și fermecător de neatenți la miza/mizele politico-poltroniste din jur Și, chiar dacă finalul îl aruncă pe fiecare în parte pe un drum ce poate însemna și o eliberare, amintirea intrigii persistă, fie și numai pentru că regizorul a avut inspirația de a lăsa porțiuni din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]