2,581 matches
-
ce-i este acum necesară și face ca numele lui să circule cu viteza sunetului de la unul la altul. Se înconjoară de vâlvă ca într-un scut și dintr-odată devine inviolabil, poate să ceară, să facă orice, devine de neatins. Și mă întreb eu pentru ce toate astea, nu cumva la mijloc sunt numai interesele lui meschine, nu dorește cumva să se cațăre nu prin forțele proprii ci propulsat de ceilalți, indivizi care-l consideră o victimă nedreptățită? Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără să poată dărui din prea plinul inimii sale. Dacă aluzia părea prea străvezie și omul era de felul lui mai puțin impresionabil, în loc să înceapă s-o încurajeze, s-o asigure că vârsta nu-i un impediment atunci când sufletul este neatins, sau chiar să încerce să profite de coapta dulceață a fructului ascuns, în loc de toate astea el gândea răutăcios: iată o femeie care nu vrea să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu cu sufletul virgin. Iată o femeie care nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ne mulțumim, de! Sidonia o privea, o studia pe Carmina, părea plăcut surprinsă și sinceră. Da, e bine, e foarte bine, îi spuse fata și nu găsi în tonul ei nici urmă de complezență, îi privi brațul gol, subțirel, parcă neatins de soare. Părea atât de ambițioasă! Uite, își zise, o fetișoară care se luptă de una singură, luptă cu ea, cu ea sau cu alții și n-are pe nimeni alături care să-i arate, uite, de aici și până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dincolo, i-a propus Carmina răscolită și i-a strâns brațul. Și-a amintit că acolo, în odaie, în șifonier trebuie să fi rămas cămașa ei de noapte, un pulover portocaliu, câteva rochii, bănuia că o vreme țesăturile au păstrat neatinse mirosul trupului ei, dar de-a lungul timpului, acel miros s-a transformat într-un iz neplăcut, persistent: până și amintirea despre oameni începe să putrezească și să se descompună lent laolaltă cu marea rotație și transformare naturală. Întorși înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tulpinile subțirele miroseau intens, incitant. Fără să ezite s-au oprit într-un luminiș unde era multă iarbă și frunze căzute din pomi și s-au iubit. Carmina vedea în răstimpuri cerul și i se părea foarte ireal și de neatins, nu înțelegea ce i se întâmplă, parcă sălciișul și cerul participau la fiecare mișcare a lor. Probabil că amândurora le rămăsese în minte o carte a unui francez, lecturată de amândoi de curând, recomandată foarte stăruitor de Sidonia, unde personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
toate erau la fel, ce reconfortant, cărțile vrăfuite pe biroul lui Alexe, cu nenumărate semne făcute cu ajutorul scobitorilor, cu acea avalanșă dezordonată de titluri și culori specifică unei biblioteci care se îmbogățește continuu, cărți care nu zac sub geamuri, ticluite, neatinse, ca în biblioteca Sidoniei, și-a regăsit vechiul loc la marginea canapelei, blana de urs așternută sub picioare, sau mânerele sertarelor aflate în partea de jos a bibliotecii, acele sertare burdușite cu plicuri, blestematele plicuri ale devălmășiei. Ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
magnetofonul, aparatul de fotografiat, cortul și alte câteva obiecte mărunte. Mobila din dormitor fusese cumpărată de Sidonia, era normal s-o revendice. De altfel era pregătită pentru o discuție de acest gen. Banii dăruiți de părinții ei la nuntă rămăseseră neatinși, Avea de gând să echivaleze în bani valoarea mobilei și a obiectelor cumpărate de Sidonia. I se părea mult mai comod să plătească decât să achiziționeze altele. Cu acest gând pătrunse în casă. Ovidiu se descălțase în hol, ca întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un colț al livingului. Adrian ședea la masă. Eleanor își terminase micul dejun și se așezase pe canapea, ca să citească ziarele de duminică. Avea propria ei metodă de lucru. De o parte așeza un teanc frumos aranjat de ziare serioase, neatinse și împăturite, cu mai multe secțiuni, iar de partea cealaltă era un teanc mai puțin ordonat, cu secțiunile pe care le terminase de citit. Purta o pereche de mănuși de bumbac, ca să nu-și mânjească mâinile cu cerneală tipografica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
bietul om sub vremuri”. A fi mereu între cuvinte, a ști să le domini, înseamnă a fi mereu ,,la mijloc de poveste”, a trăi în mijlocul fascinant al locurilor și întâmplărilor. Prin ele, totul devine poveste, adică pendulare între visul de neatins și împlinirea lui, legendă și miraj. Iar cei care au învățat taina cuvintelor sau a ,,necuvintelor”, însetații, se consacră scrisului cu dăruire totală, pentru a trece prin cuvinte în eternitate. A scrie înseamnă a arde pe rugul clipei, a cuceri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spus nimic despre sâni, gât, ochi , gură, piele. Până acum Însă, nimeni nu mi-a adus nici un reproș. În adolescență mi-ar fi plăcut să fiu deșteaptă ca Ecaterina Oproiu. Acum, modelele mele sunt Alina Mungiu și Sharon Stone. De neatins. Oricum, e bine să ai modele În viață. 6. „În timpul acela m-a preocupat Întunericul, intimitatea obscurității. Îmi plăcea să prind momentul dizolvării formelor, Întunecarea culorilor și felul În care, pe fețele abia sesizabile, apar reflexele vieții interioare, apare sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la Balul Scepticilor Revoltați, Își zise Iolanda, tot mai aproape de ideea unei dezertări discrete, nedemnă de ea, dar izbăvitoare. Înota și ea ca toată lumea Într-un deșert moale de in În care tablourile erau promisiunea Înșelătoare a unor oaze de neatins. Căuta drumul cel mai scurt spre debaraua În care Își lăsase cizmele și ceea ce ea numea un military trench coat pentru a se face nevăzută Înainte ca Revelionul cu vânzare să se transforme În Revelion cu regrete când ușa masivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însă, lucrurile stăteau cu totul altfel. Revelionul căpătase Încă de la primele cuvinte rostite de Eleonora ceva din solemnitatea și stranietatea unui vernisaj nocturn, inedit chiar și pentru cei foarte puțini obișnuiți ai expozițiilor de artă plastică din oraș, vârful de neatins rămânând Încă Atelier '35, un fel de TIFF plastic, vor putea spune, peste ani, cei patru studenți trash, doctoranzi la mari universități europene și americane, Îngăduitori cu zoala și zoaiele creației autohtone, provincială oricum, repede dizolvată de un Domestos ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
râzând... Cam așa ceva..., admise cu modestie Petru. Ce mare lucru să cucerești astăzi un oraș sau chiar o țară? Ca să nu mai vorbim de un cartier Întreg. 2. Iolanda ațipi câteva clipe chiar În mijlocul bătăliei de la l683. Când se trezi, neatinsă de vreo armă și măcar de privirea vreunuia din miile de soldați prinși În acel asediu care nu se mai termina, Îl văzu pe Petru, gol, punând În locul picturii lui Geffels desenul lui Szántó. Rămase o clipă cu fruntea lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai circula prin organism. Totul se întâmplase aici, în camera asta, atât de recent, iar acum eu, cel de atunci, nu mai eram. E neplăcut să te gândești că, după ce murim, cei mai mulți dintre noi lăsăm în urmă biscuiți nemâncați, cafele neatinse, suluri de hârtie igienică consumate pe jumătate, cutii de lapte, goale pe jumătate care se înăcresc în frigider; că lucrurile pe care le folosim zi de zi vor trăi mai mult ca noi și vor dovedi că n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și-am aprins lumina. În mijlocul camerei se afla un fișet roșu-aprins. Și nimic altceva. Nu era nimeni acolo. Încăperea era mai mică decât dormitorul, mult prea mică pentru ca acele ecouri răsunătoare să aibă vreo logică. Singurul geam era încuiat și neatins. Din câte îmi dădeam seama, nimeni n-ar fi avut cum să intre sau să iasă, însă am continuat să țin ciocanul pregătit. Patru dintre cele cinci sertare ale fișetului erau goale. În al cincilea am găsit un singur dosar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
păr. — Aveam de gând să întreb, am zis. Eu sunt Eric. — Eric Sanderson, știu. — Știi? M-am sprijinit în coate. — Sigur. Părea confuză. — Ce credeai? Că eram prin apropiere, în trecere? Nu mă gândisem deloc la asta. Lăsasem enigma asta neatinsă alături de celelalte - uriașă și tăcută, ca șirul de ciudate capete de piatră din Insula Paștelui - pe când alergam să-mi salvez viața. Acum începeam să înțeleg că toate întrebările rămăseseră acolo, așteptându-mă să mă întorc și să le confrunt una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bătrânilor și a copiilor. Lor le reușește cel mai bine. Împăcați cu ideea morții, cu instincte de conservare limitate sau sălbatice, bătrânii, ca și copiii primesc fericirea necondiționat și nedispersat, în totalitatea ei. Există o categorie de bătrâni, dintre cei neatinși de o gravă suferință fizică, ce devorează cu parcimonie aproape fiecare clipă nouă de viață care li se dă. Ei reacționează la imagini, la muzică, la poezie, la natură ca un copil uimit în fața unei minuni sau a unei jucării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
valutar și reclame la telefonia mobilă. Când trecea Ea. Localnicii traversau distanțele dintre blocuri cu curelele de la pantaloni pe cablurile TV. Telefericele umane erau urmate de telescaune pentru sicrie, care trebuiau să ajungă la cimitirele răsărite ca ciupercile după ploaie, neatinse, neurmărite de Ea. Câteva fulgere neurmate de tunet sclipiră în plin cer senin, semn că, probabil, heruvimilor le-au scăpărat obrajii de palmele primite pentru obrăznicia de a fi privit printre gardurile norilor, prin gaura cheii ușii dinspre Rai sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
căprioarei la vânătoare, atârnând de o antenă de oțel din mașina vânătorilor pentru leul care nu o va ajunge, nu o va înfuleca, nu va cădea nici învins de gloanțe, ci va frâna pe labele dinapoi privind acel ceva de neatins, niciodată! În afară de cei legați de lanțul de ancoră al destinului se aflau magnetizații, ființe alopate, vindecate de clasica medicație trenul spre București este adevăratul viitor -, care se-ntorceau vii sau morți, unii în copilărie, alții în utere, de unde ieșeau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și bălți, ghepardul tânăr se opri în sfârșit la porțile open ale Brăilei. Întinse banii pe gemulețul luminat al farmaciei și-apoi, cu pastila în pumn, făcu în fugă cale întoarsă. Același salt peste garduri, aceleași rafale către același prezent neatins. Căpcăunu ridică privirea de cărbune stins, scoase încet din buzunar o sticlă pe care scria Mătrăgună, luă o înghițitură și-și aruncă trosnind capul pe spate. O secundă, zece și țâșni răcnind în picioare. Fați mai apucă să vadă băncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tuturor claselor, Primarul, părinții și vecinii priveau înmărmuriți în curtea școlii monștrii acvatici. Unul de 1,60 m, celălalt mai scund, 1,40 m. Aveau încă alge în aripile înotătoare și între branhii. Burțile erau însângerate, dar capul fiecăruia era neatins. Doi carași uriași cu solzi de aur. Unul avea chipul lui Chirilă, celălalt era Halipa. S e făcea că Gustav primea felicitări înainte de a-și juca nenorocitele roluri, dădea autografe îngăimând rușinat: Bine, dar n-am interpretat încă. Abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
una din uniforme de la locul ei, începînd s-o împăturească în grabă. După ce termină și-o vîrî sub braț, apropie ușile dulapului, și înainte să părăsească încăperea își mai aruncă o dată privirea în jur să se convingă că restul rămăsese neatins. Cine știe, poate că nu e chiar totul pierdut, își zise. — în sfîrșit v-a sosit și dumneavoastră rîndul, îl anunță nerăbdător Părințelul pe Roja, simțind cum ultimele acorduri ale melodiei Curistului se sting încet unul după altul. — Pe aici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ei au cheltuit întotdeauna mai puțin decît au cîștigat, reinvestind economiile în mod inteligent. Bineînțeles că a te mulțumi cu puțin nu este în măsură să îți asigure îmbogățirea, dar reprezintă o condiție necesară, fără de care acest țel este de neatins. Nu vei întîlni vreodată fondatori de companii care să nu-și fi limitat cheltuielile la minimum. Mulți oameni de afaceri au dat faliment măcar o dată Citirea titlului te face să îți amintești toate poveștile pe care le-ai auzit despre
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
100-200 de dolari, dar unii investesc 75 000 de dolari. Toți acești bani sînt depuși la o bancă-custode care-i ține în păstrare. Ea își are propriile reguli și este complet sigură. Dacă banca propriu-zisă dă faliment, ea va rămîne neatinsă. Acesta a fost, de exemplu, cazul băncii England's Barings Bank, a cărei cădere nu a afectat cu nimic cele 30 de miliarde de dolari ale fondului SMH. În mod similar, căderea băncii German Herstadt Bank nu a avut nici un
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
înregistrat pierderi de 10-20 %, dar au recuperat în forță în următorii doi ani. Astfel, dacă ai fi investit bani în 1993 și i-ai fi cerut înapoi în 1994, ai fi ieșit în pierdere. Dar, dacă ai fi lăsat banii neatinși, ai fi obținut profituri enorme în următorii doi ani de prosperitate. Cu alte cuvinte, este foarte posibil să înregistrezi pierderi dacă investești bani în fonduri de investiții, dar îi retragi prea curînd și într-un moment greșit. Și acest tip
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]