706 matches
-
magnetice puternice, lucru presupus deja de către Grigor Gurzadyan în anii 1960 (vezi ex. ref. [3]). Interacțiunile magnetice cu gazul ionizat pot fi responsabile de crearea formei unor nebuloase planetare. Există două moduri diferite de a determina abundența de metal din nebuloase, care se bazează pe tipuri diferite de linii spectrale și uneori se observă discrepanțe mari între rezultatele obținute cu cele două metode. Unii astronomi pun acest fapt pe seama prezenței unor fluctuații mici de temperatură în nebuloasele planetare; alții susțin că
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
abundența de metal din nebuloase, care se bazează pe tipuri diferite de linii spectrale și uneori se observă discrepanțe mari între rezultatele obținute cu cele două metode. Unii astronomi pun acest fapt pe seama prezenței unor fluctuații mici de temperatură în nebuloasele planetare; alții susțin că discrepanțele sunt prea mari pentru a fi explicate prin efectele de temperatură și presupun, pentru a explica fluctuațiile, existența unor noduri reci ce conțin foarte puțin hidrogen. Cu toate acestea, până acum nu au fost observate
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
combustibilul, aceasta își împrăștie o mare parte din masă sub forma unui inel de gaze care o înconjoară, acesta devenind vizibil datorită excitației provenite de la steaua centrală. Ele se diluează în spațiu în câteva zeci de mii de ani. Aceste nebuloase sunt numite "planetare" deoarece atunci când sunt privite printr-un telescop modest au un aspect circular, asemănător cu o planetă.
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
Eudoxus din Knidos, în secolul al IV-lea î.Hr., a fost una dintre constelațiile repertoriate de Ptolemeu în Almageste. Este posibil să reprezinte un iepure vânat de Orion. Această constelație conține roiul globular M79, aflat la 70.000 de ani-lumină, nebuloasa planetară IC 418, roiul deschis NGC 2017 (care este de altfel mai mult decât un sistem stelar multiplu), radiogalaxia NGC 1710, și NGC 1784 și NGC 1964, două galaxii spirale.
Iepurele (constelație) () [Corola-website/Science/306235_a_307564]
-
CGI cu echipaje de serviciu care desfășoară lucrări de mentenanță în exteriorul stației, mai multe nave care vin sau pleacă (inclusiv o imagine clară cu nava USS "Leeds" staționând la una dintre principalele stații de andocare), și câteva fâșii de nebuloase în culori subtile, adăugate pe fundal. Ca atare, solo-ul de trompetă (precedat de un solo de corn francez) care constituia o particularitate a coloanei sonore compuse de Dennis McCarthy pentru a accentua solitudinea și izolarea avanpostului, a fost dublat
Star Trek: Deep Space Nine () [Corola-website/Science/321569_a_322898]
-
ca astrul cel mai tânăr (steaua Ț Tăuri propriu-zisă) și-a schimbat brusc orbită după ce a trecut foarte aproape de una din companioanele sale, si poate chiar a fost ejectata din sistem. Foarte aproape de sistemul stelar se gaseste NGC 1555, o nebuloasa de reflexie (cunoscută sub denumirea de "Nebuloasa lui Hind" sau "Nebuloasa variabilă a lui Hind"). Aceasta este iluminata de Ț Tăuri, iar luminozitatea să variază, prin urmare, în același mod cu cea a stelei. Nebuloasa NGC 1554 era probabil asociată
T Tauri () [Corola-website/Science/319000_a_320329]
-
Tăuri propriu-zisă) și-a schimbat brusc orbită după ce a trecut foarte aproape de una din companioanele sale, si poate chiar a fost ejectata din sistem. Foarte aproape de sistemul stelar se gaseste NGC 1555, o nebuloasa de reflexie (cunoscută sub denumirea de "Nebuloasa lui Hind" sau "Nebuloasa variabilă a lui Hind"). Aceasta este iluminata de Ț Tăuri, iar luminozitatea să variază, prin urmare, în același mod cu cea a stelei. Nebuloasa NGC 1554 era probabil asociată cu Ț Tăuri, când ea a fost
T Tauri () [Corola-website/Science/319000_a_320329]
-
schimbat brusc orbită după ce a trecut foarte aproape de una din companioanele sale, si poate chiar a fost ejectata din sistem. Foarte aproape de sistemul stelar se gaseste NGC 1555, o nebuloasa de reflexie (cunoscută sub denumirea de "Nebuloasa lui Hind" sau "Nebuloasa variabilă a lui Hind"). Aceasta este iluminata de Ț Tăuri, iar luminozitatea să variază, prin urmare, în același mod cu cea a stelei. Nebuloasa NGC 1554 era probabil asociată cu Ț Tăuri, când ea a fost observată în 1868 de
T Tauri () [Corola-website/Science/319000_a_320329]
-
se gaseste NGC 1555, o nebuloasa de reflexie (cunoscută sub denumirea de "Nebuloasa lui Hind" sau "Nebuloasa variabilă a lui Hind"). Aceasta este iluminata de Ț Tăuri, iar luminozitatea să variază, prin urmare, în același mod cu cea a stelei. Nebuloasa NGC 1554 era probabil asociată cu Ț Tăuri, când ea a fost observată în 1868 de Otto Struve, dar de atunci ea a dispărut, sau poate chiar nu a existat vreodată. Este cunoscută sub numele de "Nebuloasa pierdută a lui
T Tauri () [Corola-website/Science/319000_a_320329]
-
cea a stelei. Nebuloasa NGC 1554 era probabil asociată cu Ț Tăuri, când ea a fost observată în 1868 de Otto Struve, dar de atunci ea a dispărut, sau poate chiar nu a existat vreodată. Este cunoscută sub numele de "Nebuloasa pierdută a lui Struve". Un obiect Herbig-Haro este asociat stelei Ț Tău.
T Tauri () [Corola-website/Science/319000_a_320329]
-
- trupă poloneză de post-rock, înființată în 2008 în Varșovia. Formația a fost înființată în ianuarie 2008 în Varșovia. Numele trupei se referă la nebuloasă, nor uriaș de gaze și praf interstelar. Maciej Karbowski : Primul concert al trupei a avut loc pe 18 mai în clubul "No Mercy" din Varșovia. În septembrie, împreună cu formația "Root", "" au pornit în primul turneu, apoi în octombrie au cântat
Tides From Nebula () [Corola-website/Science/330726_a_332055]
-
900 de ani-lumină. Zeta Puppis prezintă o viteză mare de deplasare în spațiu și o foarte mare viteză de rotație și s-a speculat că este o stea fugară rezultată dintr-o supernova dintr-un sistem binar, eventual precursoare a Nebuloasei Gum,însă dovezi justificative sunt rare. În mai multe sute de mii de ani, Naos va crește în dimensiuni, iar suprafața sa se va răci în mod progresiv trecând prin tipurile spectrale B, A, F, G, K și M, pentru
Zeta Puppis () [Corola-website/Science/334727_a_336056]
-
explozie va forma "un disc de acreție", aspirat de gaura neagră sub forma unui vortex cald, apoi va fi expulzat în spațiu timp de milioane de ani, prin jeturi de plasmă ieșite de la poli. Restul din hipernovă va forma o nebuloasă spectaculoasă unde noi stele vor putea, poate, să se formeze. Este o stea situată în emisfera cerească australă. Poziția sa moderat sudică face ca această stea să fie observabilă cu ușurință îndeosebi din emisfera sudică, unde se arată sus, pe
Zeta Puppis () [Corola-website/Science/334727_a_336056]
-
estimat și înălțimea munților din acele observații, ceea ce l-a condus la concluzia că Luna „nu este netedă, ca și suprafața Pământului însuși," în loc să fie o sferă perfectă, așa cum susținea Aristotel. Galileo a observat Calea Lactee, considerată anterior a fi o nebuloasă, și a găsit că este o multitudine de stele strânse atât de aproape unele de altele încât de pe Pământ ele par a fi niște nori. El a localizat multe alte stele prea îndepărtate pentru a fi vizibile cu ochiul liber
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
Ori" sau "Betelgeuse".În constelația Orion se regăsesc șase stele din cele mai strălucitoare cincizeci și una de stele de pe bolta cerească, Rigel, Betelgeuse, Bellatrix, Alnilam, Alnitak A și Saiph. Constelația Orion mai este cunoscută ca fiind gazdă a celebrei Nebuloasei Orion, unul dintre cele mai spectaculoase obiecte cerești, vizibilă cu ochiul liber. Constelația Orion dispune de un asterism (alăturare de stele), cunoscută sub denumirea de Centura lui Orion. Aceasta este formată din trei stele strălucitoare, situate aparent pe o linie
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
Rata de meteori este de circa 20 de meteori pe oră. Radiantul curentului meteoric se regasește la granița cu constelația Gemenii. Plimbându-ne de la Centura lui Orion la sabia acestuia descoperim stelele multiple θ1 și θ2, numite și Trapezium, respectiv Nebuloasa Orion (M42). Acest obiect spectaculos poate fi văzut foarte clar și cu ochiul liber, ca și un noruleț, diferit de stelele din preajmă. Dacă privim printr-un binoclu, putem observa norii de gaz și de praf interstelar ce compun acest
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
obiect spectaculos poate fi văzut foarte clar și cu ochiul liber, ca și un noruleț, diferit de stelele din preajmă. Dacă privim printr-un binoclu, putem observa norii de gaz și de praf interstelar ce compun acest obiect. O altă nebuloasă cunoscută este IC 434, Nebuloasa Cap de Cal, situată în apropierea stelei ζ Orionis. Ea constă într-un nor întunecat de praf ce are forma unui cap de cal, de aici provenindu-i și denumirea. În afara acestei nebuloase, dacă studiem
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
O altă nebuloasă cunoscută este IC 434, Nebuloasa Cap de Cal, situată în apropierea stelei ζ Orionis. Ea constă într-un nor întunecat de praf ce are forma unui cap de cal, de aici provenindu-i și denumirea. În afara acestei nebuloase, dacă studiem constelația Orion cu un telescop mic, putem descoperi o serie de obiecte deep-sky interesante, printre altele numărându-se M 43, M 78 dar și stelele multiple Iota Orionis respectiv Sigma Orionis. Un telescop mai mare vă poate ajuta
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
constelația Orion cu un telescop mic, putem descoperi o serie de obiecte deep-sky interesante, printre altele numărându-se M 43, M 78 dar și stelele multiple Iota Orionis respectiv Sigma Orionis. Un telescop mai mare vă poate ajuta să vedeți nebuloasa de emisie, Bucla lui Barnard sau Nebuloasa Flacără (NGC 2024) dar și alte stele mai puțin strălucitoare. Toate acestea fac parte din mai marele "Nor Complex Molecular din Orion", localizat la aproximativ 1500 de ani lumină depărtare și care are
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
sau cerul nocturn desemnează cerul vizibil în timpul nopții. În astronomie desemnează cerul lipsit de nori vizibil în timpul nopții. Constelațiile sunt aranjamente stelare vizibile pe cerul nocturn. Alte obiecte nocturne strălucitoare sunt planetele sistemului solar, cometele, nebuloasele, galaxiile, supernovele. În secolul 2 d.Hr. Ptolomeu a identificat 48 de constelații, multe alte fiind identificate încă din perioada babiloniană. În prezent sunt identificate 88 constelații. Numele constelației se referă atât la aranjamentul propriu-zis al stelelor din ea, cât
Cerul înstelat () [Corola-website/Science/305566_a_306895]
-
mai apropiate de Pământ, este vizibilă doar din emisfera sudică. Panglica palidă care traversează cerul e Calea Lactee vazută dintr-o parte. E vizibilă și galaxia Andromeda, aflată la 2,2 milioane ani-lumină. Alte spectacole nocturne: supernovele - stele care explodează - și nebuloasele, locul de naștere al stelelor, cum e Crab Nebula. Racul este o "constelație" care seamănă cu un crab. In mitologia romană acest crab ar fi ajutat "Hidra" in lupta cu "Hercule". Legenda spune că "Hidra" cu șapte capete trăia în
Cerul înstelat () [Corola-website/Science/305566_a_306895]
-
totul alt mecanism. Prima supernovă atestată istoric, SN 185, a fost văzută de astronomii chinezi în anul 185 e.n. Cea mai strălucitoare supernovă a fost SN 1006, descrisă în detaliu de astronomii chinezi și arabi. Supernova SN 1054 a produs nebuloasa Crabului. Supernovele SN 1572 și SN 1604, ultimele observate cu ochiul liber în galaxia Calea Lactee, au avut efecte semnificative asupra dezvoltării astronomiei europene, deoarece au fost utilizate ca argument împotriva ideii aristoteliene că universul de dincolo de lună și de planete
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
Aceasta este un indiciu ce sugerează că expansiunea universului accelerează. S-au dezvoltat noi tehnici de reconstituire a exploziilor de supernove despre care nu există dovezi scrise ale observațiilor. Data supernovei Cassiopeia A a fost determinată după ecoul luminos în raport cu nebuloasele, iar vârsta rămășiței de supernovă RX J0852.0-4622 s-a estimat din măsurători de temperatură și din emisiile de radiații gamma din descompunerea titanului 44. În 2009, s-au descoperit azotați în depozitele de gheață din Antarctica, ceea ce ar putea
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
și a fost creat de un căutător de comete, Charles Messier (cu ajutorul altor astronomi, ca de exemplu Pierre Méchain), cu scopul de a repertoria obiectele difuze susceptibile de a fi confundate cu o eventuală cometă de pasaj. Cu unele excepții, nebuloasele de emisie, galaxiile, roiurile (roiurile deschise și roiurile globulare) cele mai spectaculoase accesibile din Europa (adică a căror declinație nu coboară sub 35°) figurează în Catalogul Messier. Cele mai recente cataloage sunt, înainte de toate, făcute de profesioniști, deși unii astronomi
Catalog astronomic () [Corola-website/Science/332214_a_333543]
-
mult metan decât monoxid de carbon se ia în calcul contribuțiile semnificative ale ciocnirilor cu comete, deoarece cometele sunt compuse mai mult din monoxid de carbon decât din metan. Ca satelitul Titan să fi captat ca atmosferă o parte din nebuloasa saturniană timpurie, în momentul genezei Sistemului Solar, nu pare posibil deoarece în acest caz ar trebui să aibă o abundență atmosferică similară nebuloasei solare, incluzând hidrogen și neon. Mulți astronomi cred că originea metanului din atmosfera lui Titan este satelitul
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]