7,611 matches
-
joacă: "Afară, prin pajiștea rară,/ pe coclauri cu maci și lauri,/ moartea adună poeții pe făraș/ îi face căpițe și le da foc,/ iar cenușă o-mprăstie aiurea./ Și-n vremea asta, vedeți?, eu scot limba de-un cot,/ prefăcându-mă nebun sadea/ poate va trece și noaptea de Anul Nou/ fără ca îngerul meu blând și alcoolic/ să-mi bea cianură din stilou." (Poem pentru noaptea de Anul Nou) Un ortodoxism ludic În cartea lui Cristian Bădilită putem identifica diferite influențe, dar
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
pe toată suprafața lui. Toată această comedie a catedralei impracticabile, comedie care începe cu inaugurarea oficială a sfanțului lăcaș (în prezența oficialităților, a mulțimii etc.) și sfârșește cu dărâmarea lui, cu ajutorul buldozerelor, ca pe timpul lui Ceaușescu, este de un haz nebun și provoacă, totodată, o tristețe sfâșietoare. Numai Dan Stâncă, dintre prozatorii români de azi, poate declanșa asemenea furtuni estetice în sufletul bietului cititor. Surpriză este și mai mare, în finalul românului, cănd profesorul Bălan le oferă gazdelor sale din Canada
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
lui Podina (Portraits/Portrete), un alt angajat are halucinații erotice în cabina de vot, derutat de "comunismul rusesc" al siglei inverse de pe ștampila - TATOV (Options/ Opțiuni), procesul de închiriere al unei case ce ascunde într-o cameră secretă o bătrînă nebună debușează în plin român pencilensian (Embed/ O seară la teatru, Move/ Jurassic Pork), un parton înzestrat de mic cu darul previziunii refuză să-și prevadă sfîrșitul într-un accident de croazieră pe un rîu din Germania - caricatură burlesca a "Titanicului
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
prestigii pentru multi intangibile. Despre opera wagneriana Parsifal, care s-ar afla "mereu în pericolul de a cădea în ridicol": "Pretextul literar este mai cretin decît se poate suporta. Această folosire a Evangheliei pentru emoționarea unor bețivani provoacă un rîs nebun". Că și: "Cassado e foarte bun, dar și-a pierdut vremea să dezgroape variațiunile lui Ceaikovski (ce autor castrat!), de o lungime iritanta și atît de neroade că pînă la urmă îți provocau circei în picioare". Că și: "Teatrul lui
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
ați vîndut, atunci să încercăm noi să ne înțelegem cu rușii". La care, încunostiintat, Churchill a avizat cinic în scris: Nu suntem obligați să-i spunem nimic" și pe un alt raport: "Să ne mai lase în pace acest bătrîn nebun". România a fost, desigur, înșelată. Regretatul N. Carandino mărturisea, în memoriile sale, despre acest episod, la care a cugetat în închisoare, ca în întreaga să convorbire cu Harriman era evident că acesta nu urmărea decît un singur scop: să obțină
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
tuturor marilor artiști, eretici, îndrăgostiți care au sensibilizat cerul într-atât încât i-au citit gamele și arpegiile îngerești ca pe niște litere într-un abecedar, având însă în stânga și în dreapta abisuri înfricoșătoare. Șerpi, păianjeni, mlaștini, jar, dar mai ales nebuni cu dinți de oțel și gheare de fier, care te sfârtecă dacă pici în mijlocul lor. Le fou de l'abime. Acesta este un tablou al lui Paul Klee, marele pictor care seamănă fizic uluitor de bine cu un alt mare
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
bine asezonat cu focuri de artificii. Dacă vrem să găsim sensuri și explicații metaforice, o putem face (dar nu știu exact la ce bun): nebunia este ubicuă, în ospiciu sau pe stradă, la fel ca și desfrînarea; cine este mai nebun? cel "declarat", spitalizat, supus experiențelor prețioase sau cel "nedeclarat", care bîntuie liber printre noi? sau poate noi cu toții? (Witkiewicz dedică piesa "tuturor nebunilor lumii (y compris) celor de pe alte planete ale sistemului nostru, precum și de pe alte planete ale sorilor Căii Lactee
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
cînd sărmanele creaturi devin dezolante amintiri ale frumuseții de odinioară. Izolate în castelul din munți, aceste femei tinere și frumoase sînt private de ochii celorlalți, deci de confirmarea frumuseții lor, ceea ce e suficient pentru a le transforma în niște bătrîne nebune, pe al căror chip vag se mai poate descifra strălucirea de odinioară. Hélène devine și ea o astfel de prizoniera, în vreme ce Benjamin e constrîns la rolul de calau, trimis la Paris pentru a aduce alte prizoniere. Am rezumat cît se
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
Nicolae Manolescu "Don Quijote nu este nici nebun, nici idiot, scrie Harold Bloom, ci doar unul care se joacă de-a cavalerul rătăcitor". Cel mult, o "nebunie literară" dacă ne gîndim că lectură romanelor cavalerești i-a luat mințile nobilului sărac Alonso Quijano din La Mancha, punîndu-l pe
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
a cavalerul rătăcitor". Cel mult, o "nebunie literară" dacă ne gîndim că lectură romanelor cavalerești i-a luat mințile nobilului sărac Alonso Quijano din La Mancha, punîndu-l pe drumuri și făcîndu-l să se creadă cavalerul Don Quijote. Mai mult: "Don Quijote este nebun pentru că prototipul sau, Orlando (Roland) din poemul lui Ariosto, Orlando furioso, a fost cuprins de o nebunie erotică. La fel i s-a întîmplat, după cum îi explică Don Quijote lui Sancho, lui Amadis de Gaula, un alt precursor eroic". Învîrtesc de
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
anume caracterul conștient al jocului. Nu doar de liberă voința e vorba: e obligatoriu că jucătorul să știe că se joacă. Oare Don Quijote știe? S-a discutat enorm pe această temă, dar mai ales din perspectiva nebuniei personajului: dacă e nebun, atunci nu știe, dacă se preface, atunci știe. Întrebarea însă merită să fie pusă direct. Huizinga e de părere că jucătorul știe, jucîndu-se, că nu e de-a adevăratelea. Chiar și copilul ar avea această intuiție, că e numai în
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
în spate, tunsa scurt, băietoasă cu feminitate (interpreta declară undeva că pe tot parcursul filmărilor nu s-a privit nici măcar o singură dată în oglindă!), încearcă, mereu, să se înscrie pe orbită, dar, de îndată ce intră pe orbită, are un chef nebun să iasă, să se salveze, să-și păstreze libertatea fără traseu și fără țel. La ora scrierii acestor rînduri, nu se cunosc încă rezultatele Césars-urilor. Indiferent, însă, de premii, filmul merită o deplasare în sala de cinema. E o victorie
Rezistenta fetelor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18074_a_19399]
-
azi, începe să ne toarcă la ureche. Da, sigur, "trecutul e aici, împreună cu noi". Cât despre eliberarea de propriul trecut, ce să mai vorbim? În Cavalerul inexistent al lui Italo Calvino, cred, există un fel de Sancho Pânză, un scutier nebun al nu mai puțin nebunei armuri goale, care se crede ceea ce vede: se aruncă în imensă oală cu ciorbă, crezându-se materie a acesteia, năvălește mâcâind peste ratele dintr-un eleșteu și altele asemenea. Dar asta e boală societății, care
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
ca-n vis/ Privind la eschibiții" (O noapte furtunoasa, actul I, scena IX) Câtemai gânduri și ce dor/ M-a ars pe mine, Veto,/ Tu nu mă-ntrebi, si,-acum, că mor/ De ce-mi spui mie veto?// Da^ sunt nebun, firește că-s/ Din vina dumitale:/ Treci peste mine fără pas,/ Eu nu-ți mai stau în cale." (O noapte furtunoasa, actul I, scena IX) Inventiv, poetul nu poate rămâne mult timp la acest mod de rescriere. O altă metodă
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
care luciditatea, împăcarea și melancolia se amestecă în doze sensibil egale, readuc monștrii goyești din lumea necunoașterii pe ecranul invizibil al instinctelor transformate în haos amenințător din care culegi episoade stranii. Din haosul acesta nocturn s-au născut Regii mei nebuni și Spaimele ce pîndesc existența și obligă să iei în seamă lupta destinului propriu." În aceste ceremonii nocturne, pline de patetism, de resemnare și de revoltă, pictura însăși trăiește la limita resorbției în substanța primordială a culorii. Privită în timp
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
că (se subînțelege) d-nilor Ioanid și Shafir li se adaugă un poet german, care, într-un faimos ziar elvețian, vede antisemitismul românesc reîncarnîndu-se în d-nii Manolescu și Tudoran! Cu cît sînt mai numeroși și mai diferiți cei care te consideră nebun, cu atît e mai credibilă caracterizarea. Dl Iancu nu e un simplu falșificator (articolul d-lui Schlesak conține referiri pozitive la dl Tudoran și la mine, care nu pot fi considerate nici macar "atitudini critice", după aprecierea d-lui Hurezeanu), d-
Cum am periclitat aderarea României la structurile europene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17439_a_18764]
-
noapte, apelul telefonic fatal, pe care orice om, la vârsta maturității, îl primește într-o zi tatăl tocmai a decedat!” Dany pleacă la New York, în căutarea unei istorii, în căutarea unui tată, aproape necunoscut, exilat de tânăr și mort aproape nebun, în singurătate, întrun mare oraș. Își continuă drumul spre Haiti, de unde a plecat în exil, tânăr reporter, aflat pe lista celor ce urmau să fie asasinați. După 33 de ani de exil se întoarce, el însuși o enigmă, purtând ca
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
Elegie balcanică). Că și: "Din când an când un foșnet abia auzit,/ - că pleoapele mortului/ sub mâna ta mai uscată/ decât aerul pe rue Saint-Nicolas/ la orele 10 și mereu dimineață" (Ruletă). Sau: " Și, mai ales, voi avea un curaj nebun/ față de toți șobolanii pe care cu atâta dragoste/ mi i-ai ămpletit an par/ ăntr-o seară la Caen// atât de departe de casă" (Stăpânita). Ultimul stih trădează, desigur, fundalul de nostalgie al oribilelor inventivități. Socotindu-se "vinovată de construcția abisului
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
îi apare, greu mutilat de cenzură, volumul Să auzi cum crește iarbă. Noica, citindu-l, i-a scris, în februarie 1980, din Păltiniș: "Dragul meu Harry. Ți-am citit cu mare sete și cu multă mirare cartea. Este o carte nebună și adevărată, așa cum ți-a fost viața. Cartea ta nu are nici cap, nici coadă, dar are miez". Mai trăiește opt ani. În martie 1988 moare la București, după ce cu o lună înainte își serbase a optzecea aniversare. Se stinge
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
Parisul ocupat, iar naziștii au citit-o cum le-a convenit. Au crezut că Antigona e biata Marianne, care trebuie ori să li se supună, ori să moară. Și de asta au acceptat să se joace piesa. Dar Annouilh era nebun. La reprezentație, cele trei gărzi ale lui Creon erau îmbrăcate în mantalele negre ale Gestapo-ului. La finalul piesei, Gestapo-ul o condamnă pe Marianne la moarte. Era foarte clar, și naziștii n-au văzut, dar francezii au înțeles prea
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]
-
pe Evenimentul Zilei, aflăm de la Băsescu că România are un ex-rege. O informație cu adevărat nouă. Și noi care credeam că trăim într-o lume de basm cu prinți și prințese, dar ceva nu se lega, că aveam un rege nebun care nu ne saluta niciodată. Sau poate Băsescu a vrut să bată un mic apropo, ca la încoronările ce aveau loc pe repede-înainte prin filme "A murit Regele! Trăiască Regele". Și nu de alta, dar am văzut că în momente
Regele Mihai, un fel de Elodia, da' mai mică aşa () [Corola-journal/Journalistic/25144_a_26469]
-
iar apoi constată că întreaga lui familie e invadată, practic, de morții satului, care obișnuiau să fie îngropați pe dealurile gospodăriilor: „Nu sunt speriat, nu, sunt liniștit, eu le spun ce se întâmplă și ei cred despre mine că sunt nebun, ei râd de mine prin colțuri, ei nu ascultă nimic din ce le spun, dar eu văd, eu văd tot mai limpede cum sute de morți ies din dealuri și vin înspre noi în liniștea aceasta ploioasă și întunecată. Suntem
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
câteva răspunsuri între care progresiva apropiere de doctrina curentului și posibila influență a familiei, nemulțumită de radicalismul său politic. Chestiunea este esențială nu numai pentru Trost, ci și pentru a putea înțelege forța de atracție a suprarealismului, în acei ani nebuni și nehotărâți de după război. Pe de o parte, prea scurta sa traiectorie literară, de la viziunea ideologic coerentă a unei umanități sortită inexorabil evoluției spre stânga („...nu va mai trece mult până în ziua în care critica literară burgheză va trebui să
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
tot cerul și coboară infernul. Cresc din muzici urechi, tristeți curg violet pe arbori străvechi. În soarele rotitor mi se-nfige tot sternul. IV Se sparge misterul din mormânt, se sparg ochii din frunze. Și toate lucrurile se amestecă triste, nebune, lehuze. Se-ndeasă unele-n altele, luciu peste lemn, lemn peste coarne, încât numai au loc, și densitatea ridică temple de granit. Din spinare, aburi de lună fierbinte mi se revarsă printr-un martir schingiuit. Soldații sar din paturi și se
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
să spună și el ceva la televizor. Protestatarul a dat un răspuns pe masura pedeliștilor care i-au numit pe protestatari huligani sau intelectuali de macadam. Iată versurile din Adrian Păunescu pe care le-a recitat protestatarul de la Constantă: "Poet nebun,ce vorbe mai îndrugi,de zici că ești din neam ce nu se lasă? Când am ajuns în țara noastră slugi și suntem cerșetori la noi acasă??"
"Intelectualii de macadam" răspund PDL-iştilor cu versuri din Păunescu () [Corola-journal/Journalistic/23871_a_25196]