468 matches
-
am spus eu. — De obicei de ce nu trebuie..., interveni el, și mult prea târziu. O să-ți spun singurul lucru pe care-l cred cu-adevărat din toate câte sunt de crezut. — Dă-i drumu’, am zis eu. — Toți oamenii sunt nebuni, spuse el. Sunt gata să facă orice, oricând și să-l ferească Dumnezeu pe cel care caută să descopere temeiuri. Cât despre ce fel de femeie fusese nevasta lui Heinz: n-am cunoscut-o decât foarte puțin, deși am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
prefac. Nu încerca să vorbești, zise Sophie, îngenunchind lângă Violet, care se întinsese pe jumătate pe un scaun și cu picioarele sus, pe un alt scaun. Vrei un pahar cu apă? Violet clătină din cap. N-o fi dieta aia nebunească a ta, Vi? N-ai mai... Violet clătină și mai tare din cap. —Bun, atunci îți trebuie mai mult aer. Sophie începu să deznoade eșarfa de la gâtul lui Violet. Imediat, Violet sări în sus și o opri. Sunt... bine, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de la orice rezident al provinciei Vicenza, ci să le permită să aducă În țara aceasta cam tot ce-și doreau. — Inclusiv substanțe toxice? Întrebă Brunetti direct. Contele făcu o plecăciune din cap. — Așa se zvonește. — Dar de ce? Trebuie să fim nebuni să acceptăm asta. — Guido, nu e treaba unui guvern să fie sănătos la minte; treaba lor e doar să aibă succes. Renunțând la ceea ce ar fi putut fi perceput drept un ton pedant, contele deveni mai direct și precis. Zvonurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu flori de vară, iar rochia dintr-un satin greu, în stil Empire, arăta ca pentru filmul My Fair Lady. Accesoriul vechi au fost niște cercei antici pe care i-i dăruise el, iar cel nou, un set de desuuri nebunesc de costisitoare. Accesoriul împrumutat fusese, după cum își amintea Hugo, colierul de perle al unei prietene, care mai târziu, în cursul serii, se pierduse, astfel că prietena devenise o fostă prietenă. Hugo nu-și mai amintea care fusese accesoriul albastru. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ultraparolat - era cale lungă. Mai erau prin Christiania vreo cîțiva Împătimiți de ordinator, În afara tipului care se tot lăuda că făcea și dregea; vreo doi chiar spuneau că pot pătrunde În orice memorie, dar nu făcuseră niciodată așa ceva - ce, era nebuni să spună? -, unul dintre ei chiar fusese programator, ani de zile, pînă cînd se refugiase aici: un eșec, ar fi zis unii; o salvare, considerau alții. Christiania era o stare de spirit, unda unei libertăți aparte străbătea locul revigorînd, deseori
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
-l ofere din cînd În cînd. Mai degrabă, unul de exaltare; Thomas se temea, uneori, să nu-și piardă, instantaneu, În astfel de clipe, mințile: o beție care să Întunece brusc totul sau, dimpotrivă, să lumineze definitiv totul: Thomas știa nebuni mereu cu zîmbetul pe buze, Într-un nesfîrșit extaz, de ce erau socotiți nefericiți de către cei, așa-ziși, cu mintea Întreagă? Avea, deseori, impresia că Își Întinde singur o cursă și că Își este inferior sieși, un alt Thomas strica totul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
căsătoria ei cu Eugen. O bănuială cruntă i se strecurase în suflet. Își reveni imediat ce pătrunse sensul întrebării din final. Simți cum roșește. Se rușina de gândul urât ce-i trecuse prin minte. - Să vă așteptăm? Vreți să... Wow! Sunteți nebuni și voi! Mai nebuni ca noi... Ce frumoooos! Cum să nu? Facem o nuntă mare, mare, mare, cu două mirese și doi gineri... - Da, ar fi frumos, dar... să avem răbdare. Pe mine nu m-a cerut Tinu... Visez și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
deveni nemulțumit de mîncare: - Frate, la așa vin, n-ajunge uscătura asta. Aș mânca cevapicant, ceva extraordinar, ce zici, mamă-soacră, mirosea a varză la dumneata azi. - Păi, am făcut niște sarmale cu varză nouă, acrită! - Bravo, ura, să vie! strigă nebunește Stănică; aducînd-șiînsă aminte de bolnav, coborî glasul: Oare credeți că-l supără gălăgia? Doctorul dădu din umeri. Aurica scoase farfurii și tacâmuri din bufet și așeză masa, liniștită, ca pentru un festin. Aglae dădu instrucțiuni Marinei să ceară mâncările de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ochii cu sărutările lui, când gândea că mijlocul ei cel dulce s-ar putea odihni cuprins de brațul lui, că ar putea să-i prindă mânuța ei albă, să se uite la transparentele-i degete oare întregi, îi venea să nebunească. Ce-i viața? El simțea că o oară lângă ea ar plăti mai mult decât toată viața. Câtă intensivă, dureroasă, fără de nume fericire într-o oară de amor. Și cum i-ar vorbi el! Câte numiri ar inventa el, care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ar lăsa un moment degețălele ei dulci în mînile lui, și el simțea pare-că le trage la inima lui, să le facă a simți desele și nemăsuratele-i bătăi,... ar plânge și ar râde de fericire, ca un copil, ar nebuni în urmă și vecinic ar visa aceea oară fără de seamăn. De unde această simțire nemăsurată, de unde această irezistibilă nebunie? El nu-și simțea capul, nu-și simțea inima, toate se învîrteau împrejuru-i într-o lumină trandafirie, părea că nu vede decât
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vezi. Ș-apoi nici nu-mi mai zice: jupîne Riven, ci maistre Ruben! D-zeu știe cum s-or fi scrântit toate celea în capul bietului om. Bolnavul auzea toate acestea și nu știa ce înțeles să li dea. "Sunt nebuni oamenii aceștia, gândi el, și maistrul Ruben și-a ieșit cu desăvârșire din minți... nu-l mai cunosc. Aha! gândi el în urmă, eu am murit și Ruben a venit cu medicii să-mi vândă corpul. Are drept... prin schimbările
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aș putea iubi? Te înșeli... Lasă-mi numai timp... ca icoana ta să pătrundă adânc în inima, să mă familiarizez cu această idee, eu, care n-am fost iubit, nici am iubit pe nimenea... și gândesc cumcă tot aș putea nebuni iubindu-te. {EminescuOpVII 127} El o sărută pe frunte și ieși... Ea surâse. Luă un joc de cărți și le meni, ca să vadă dac-a veni mâni, și zise lin, înșirînd cărțile: - Dac-a veni mâni, l-oi iubi; dacă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
iubi? Te înșeli... Lasă-mi numai timp... ca icoana ta să pătrundă adânc în inimă, {EminescuOpVII 162} să mă familiarizez cu această idee, eu care n-am fost iubit, nici am iubit pe nimenea... și gândesc cumcă tot aș putea nebuni iubindu-te. El o sărută pe frunte și ieși... Ea luă un joc de cărți și le meni, ca să vadă dac-a veni mâni, și zise înșirînd cărțile: - Dac-a veni mâni l-oi iubi, dacă n-a veni, atunci
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aș putea iubi? Te înșeli... Lasă-mi numai timp... ca icoana ta să pătrundă adânc în inimă, să mă familiarizez cu această idee, eu, care n-am fost iubit, nici am iubit pe nimenea... și gândesc cumcă tot aș putea nebuni iubindu-te. El o sărută pe frunte și ieși... Ea surâse. [Ea] Luă un joc de cărți și le meni, ca să vadă dac-a veni mâni, și zise lin înșirînd cărțile: - Dac-a veni mâni, l-oi iubi; dacă n-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ai fi venit, Ioane, azi nu răspundeam de mintea ta și de viața ta, lucruri la care știu că nu prea ții, dar la cari era datoria mea de-a ținea. - Sărman copil! Cât ești de nenorocit! Eu aș fi nebunit de mult! zise ea, plecîndu-se și sărutând fruntea cea curată a lui Ioan. Fruntea lui rămase liniștită, dar se acoperi c-un nour de vise. - O voi urma, zise el încet și mișcat, și ochii săi se împlură de lacrimi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ivi splendidă de sub rochia albastră... El își băgă mînile între sânii ei... Ea răsufla greu și se-ntoarse c-o ochire rece la el... - Aide! nu fi copil... Vino ici la picioarele mele... îngenunche... Scoate-mi botinele și ciorapii. El nebunea. Lacrimi de turbare îi împlură ochii când simți în mâna lui acel picior gol, neted, mic... el îl apropie de gură... {EminescuOpVII 266} - Mă iubești tu, Cezara? zise el încet. - Nici pin gând nu mi-a trecut... Aide, dispruțuitorul femeilor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
copii... De un singur lucru te asigur, nu ți se va urî cu mine, poate însă ca mie să mi se urască cu tine... atunci, se-nțelege, se sfârșește totul... atunci știu că vei trebui sau să mori, sau să nebunești. Ea-l juca pe genunchii ei, își băga mînile-n sânul lui și el simți înnegrindu-se lumea-naintea ochilor lui... - Ah! aș rezista de mi-ar fi cu putință, zise el cu durere... dar acum... acum când aș [da] toată lumea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fel și el într-altul... - Dar bine... vedem lumea. - Și el o vede. - Dar o pipăim. - Și el o pipăie. Cu ce drept modul nostru să fie cel adevărat și al lui cel fals? Pentru ce nu viceversa? Suntem noi nebuni ori el e nebun... asta-i întrebarea. Și de gândim numai cât de altfel a fost privirea oamenilor în alți secoli, că ceea ce ni pare nouă ciudat lor li părea firesc, că în orice lucru nepriceput n-avem decât o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ador. Închipuiește-ți că ne-am iubit odată, că acea iubire s-a stins și că în locu-i a rămas amiciția. Crede - mă că m-aș arunca în foc pentru d-ta, că de câte ori te văd mi s-aprind criierii și nebunesc ca un copil, dar inima... inima... ce vrei să-i fac, doamnă, ca să tacă... AUR, MĂRIRE ȘI AMOR (variantă parțială) 2257 Cerul era atât de alb încît părea o câmpie de zăpadă. Prin ochii ferestrei priveam afară în grădină la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era voie ? Uite că nu-mi mai aduc bine aminte, chiar așa nebună era lumea pe vremea aia ? — Nebună... în comparație cu ce ? — Nu știu, cu ce-i acuma, de exemplu. — Nu poți să compari. Acuma nu se mai zice că suntem nebuni, ci liberi... Greu să fii liber fără să ai antrenament, constată Jenică. E ca înotul. Securitatea avea logica ei, continuă Tili. Am găsit în dosar o explicație și la asta. Se înmulțiseră frontieriștii, cei care voiau s-o taie la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu cunoaște harta actuală a Europei. £și zice totdeauna "Serbia", neavând o noțiune clară a statului Jugoslav. N-ar putea spune precis cine este Lenin, de evenimentele din Spania n-are nici o idee și mi-a spus odată: "Ăia sunt nebuni de profesie, arabi împerecheați cu vizigoți. Pentru mine Spania se confundă cu Cervantes și Goya. Cine-i ăla Franco? Refuz să-l înregistrez. Vorbește-mi de Churriguera!"¤ De multe ori mi-am făcut un examen serios de conștiință și am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai semnat: Al Pallady, C. Th. Moroșanu, N. Simionescu, Gh. Diamandy, Const. Geană, V.C. Nicolau, N.D. Sveștian, Al. Cazaban, dar și G. Ionescu - Quintus, care la 17 ianuarie 1916, sub semnătu ra C. Ridim adresa patru versuri... unei doamne: Sunt nebuni poeții, doamnă? autorilor Nerva Hodoș și Al Sadi Ionescu: 24 septembrie 1900 De la 20 octombrie 1902 nu mai este înscris costul 217 Foarte adevărat! Ce vrei? Cum se poate să nu fie, Când se‐ nchină la femei? În Viitorul - dese
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
merg cu copilul fie la psihiatru, fie la psiholog sau la consilierul școlar. Reacțiile lor la anunțarea diagnosticului ADHD al copilului lor sunt: de negare („Nu se poate!”), culpabilizare („Numai eu sunt de vină!”), blamare („Aștia nu știu nimic! Sunt nebuni!”), frustrare și chiar iritare, supărare, enervare. Acesta nu este decât un mecanism defensiv, de apărare, de evitare a problemei. Este mult mai ușor să crezi că, vinovat de toate faptele rele este copilul neascultător, decât să accepți că acesta are
TULBURAREA HIPERCHINETICĂ LA COPII ŞI METODE DE INTERVENȚIE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ionel-Daniel RĂDUIANU, Elena-Alina RĂDUIANU,Simona-Elena GAVRILEȚ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2190]
-
prin care este înfierată maniera de a transpune poetic peisajele acumulează, în fapt, deosebirile esențiale între viziunea clasică și cea romantică: "Apoi de este să descrie natura în simplitatea ei (cu toate că domnului niciodată nu-i plac lucrurile simple și se nebunește după pestriț) vreun câmp vesel, un cer senin, vreo apă limpede, vreun crâng, vreo dumbravă, un deluleț, un munte, domnul Sarsailă, ca să fie înalt, îl vezi că e numai trăsnete și plesnete, numai urlete și vaiete, apșoara i se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
formă oarecare erau variate și multiple. Ni s-au transmis diferite surse din care putem reconstitui unele interesante elemente de patologie psihiatrică și care reflectă moravurile vremii. Se prevedea, de exemplu, divorțul în cazul alienării unui dintre soți ("de va nebuni bărbatul, să se împartă acea casă", prevăzându-se totuși un termen de timp de la îmbolnăvire, lucru remarcabil, avându-se în vedere evoluția surprinzătoare și remisiunile sau vindecările neașteptate. Alienarea motivează și desfacerea legală a logodnei dacă unul dintre viitorii seoți
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]