570 matches
-
din Huși județul Fălciu. Acești 2 erau Hatmani de Hotin și Suceava. Și în ziua de 4 iulie când au mers în Iași și l-a văzut iapa pe Cornescu Traian, cu barbă și cu coroană pe cap, țipa și necheza și mergea în două picioare ca o altă arătare și lui Cornescu nu-i pasa. Și toată lumea îl aplauda: Halal Ștefan cel Mare! Să trăiești Ștefan cel Mare! Mai ales evreii ziceau: "Chichi azoi! Ștefan cel Mare! Bravo Ștefan cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
două picioare ca o altă arătare și lui Cornescu nu-i pasa. Și toată lumea îl aplauda: Halal Ștefan cel Mare! Să trăiești Ștefan cel Mare! Mai ales evreii ziceau: "Chichi azoi! Ștefan cel Mare! Bravo Ștefan cel Mare! Și iapa necheza și-i stropea pe toți cu apă neîncepută și da niște pocnituri ca de pistol. Și toți elevii mari de la Școala Normală au format armata lui Ștefan cel Mare, înarmați cu ghioace țintuite și cu arcuri, ca pe vremea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
înghită, Cu alt glas îi alintă și cu àltul Ei baună, lăsați acasă singuri, Ori scheaună înduplecându-și trupul, Spre-a se feri de mâna care-l bate. Și tot așa, nu ți se pare ție Că nu la fel nechează armăsarul În floarea vieții, când printre cavale Se zbate-mpintenat de zeul Amor, Înaripatul, ori atunci când sforăie Cu nara-n vânt spre zingănul de arme, Sau când nechează-nfiorat de-o spaimă? De-asemenea și gintea zburătoare, Pestrițe păsări, ulii și vultanii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
neașteptat spectacol de miracole: „Sus pre apa Jiului,/ Domn din cer!/ Vin coconi de-ai Diiului/ Și de-ai Diamantului,/ Dar nainte cine-mi vine?/ Vine...(cutare), Făt-Frumos,/ P-un cal negru mângâios,/ Vine, calul tot jucând,/ Tot jucând și nechezând,/ La părinți tot mulțămind,/ Ce bun cal de-ncălicat,/ Bune haine de-mbrăcat./ Calcă calu-n câmpu roșu,/ Câmpu roșu și-nverzește,/ Voinici cai că-mi priponește;/ Calcă calu-n văi adânci,/ Văi adânci și apa cură,/ Voinici cai că mi-i
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
deștepte, nu cutează,/ Să mi-l scoale, nu se-ncrede,/ Bagă mâna-n sân, la piele,/ Scoase o verde tabachere,/ Tabachere cu tabac,/ Dete Murgului la nas./ Începe Murgul a străfiga/ A străfiga și-a strănuta,/ A strănuta și-a necheza;/ Leu din somn se pomenește” (Țăndărei - Ialomița). Revine pe scena rituală funcția magică a calului, cel mai adesea ținut într-un spațiu simbolic: „Mâna-n buzunar băga/ Și scoasă cheie lată/ Să-m discuia grajd de piatră,/ Grajd de piatră
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îi priveam pe copii cum interacționează - o scenă de gelozie pentru o parașută, o cursă de ștafetă, concurs de șuturi cu mingea de fotbal printr-un disc strălucitor, călduțele critici părintești, Sarah ronțăind o coadă de crevete („De necrevet!“ a nechezat ea; da, familia Wagner servea creveți fierți) - și am mângâiat cobaiul până când un ospătar mi l-a luat din mâini, observând că se sufoca. Și atunci m-a pocnit: dorința de a fugi din Elsinore Lane și districtul Midland. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la inimile acelor mii de oameni care au început apoi să cânte cântece auzite de mine, în șoaptă și pe ascuns de la tata și de la bătrânii din sat, cântece ținute, până la acea vreme, pe la temeliile și pe sub streșinile caselor. Și nechezau caii sutelor de călăreți care străjuiau la poalele pădurii și chemau tulnicele și se aprindeau și ardeau înalte torțe. Dar eu simțeam că un mare foc se aprindea atunci în sufletele noastre, ale tuturor celor ce-l ascultam pe tovarășul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
venind să vadă cum o mai duc. Îi spun mental ok, îi mulțumesc pentru intervenții și simt cum se îndepărtează din nou. Rămân respirând greu, incapabilă să mă mișc, incapabilă să deschid ochii, pe jumătate trează, și aud cai care nechează și aleargă în spatele tufișurilor. Mă întreb de unde au apărut, parcă nu i-am văzut în timpul zilei, apoi îi văd, în frunte cu unul alb, impunător, traversând un pârâu argintiu în sclipirea soarelui. Trec aproape de mine într-o ploaie de picături
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în vânt, care făcea semne ca și cum era vorba de ceva urgent. Tot cu mâinile în buzunare, Nel își depărtă brațele în semn de părere de rău (trebuie să plec!) și dădu fuga spre dună, precedată de marele câine negru. Calul necheză, mulțumit de acest deznodământ, și trase și mai tare de frâu. Nu ți-a scăpat această clipă de sensibilitate", se miră locotenentul bătându-l pe grumaz. Se reface apartamentul doamnei S. și loviturile răzbesc prin pereți, ca ultimele cuie înfipte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
veni în fire. Merse să pregătească o cameră unde să depună corpul, înainte de a-și lua inima în dinți să se ducă la madam Segal. În vremea asta, locotenentul coborî pe plajă cu calul. În apropierea cadavrului, animalul se cabră nechezând. Tânăr și impetuos, îi era groază de strania intruziune a morții în ecuația lui fericită. În cele din urmă, luă pe brațe rămășițele pământești ale Nastiei, își legă de încheietura mâinii frâul calului recalcitrant, care nu înceta să se zbată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
impetuos, îi era groază de strania intruziune a morții în ecuația lui fericită. În cele din urmă, luă pe brațe rămășițele pământești ale Nastiei, își legă de încheietura mâinii frâul calului recalcitrant, care nu înceta să se zbată și să necheze, și o porni pe drumul calvarului. Soarele era de-acum sus când părăsi Vila orelor de lumină, cu uniforma pătată de un amestec cleios de sânge și nisip, ducând într-un rucsac, împreună cu alte lucruri, portretul lui Hector. Înainte de a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fiind în acel timp scăzut, trecu granița cu învoirea grănicerilor, care nu le făcură nici o împotrivire. Calul, după ce a gonit cât a gonit, așa că din negru se făcuse alb de spume, s-a întors acasă singur și a început a necheza la poarta castelului, să-i dea drumul în grajd. Bătrânul Eminovici, tatăl poetului, cum îl văzu, își închipui că a trântit pe jos pe stăpâna lui și îndată împănă în toate părțile oamenii curții ca să o caute. El însuși apucă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu de pictură. Însă habar nu au... Pictorul dădu din mână a lehamite, mai aveau doar câțiva pași până la intrândul acela, erau depășiți de oameni care alergau, toți se duceau acolo, dincolo de zidul despărțitor al arenei fremăta mulțimea nerăbdătoare, caii nechezau, și-i putea imagina în două picioare, mușcând zăbalele, cu coamele în vânt, strânși de picioarele musculoase ale cavalerilor pregătiți pentru a (muri, prinde batista domniței?) arăta de ce sunt în stare, într-o după amiază de vară dintr o realitate
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fără de a trece pe dinaintea ușei deschise. Iau cuțitul den brâu și tai repede curelele legate de gard, pui mîna-n coama calului și-ntr-o clipă sânt pe el și-l izbesc de-i răsună coastele. Ca turbat azvârle din copite, nechează {EminescuOpVII 206} una, dar o și rumpe de fugă, încît zburam prin noapte ca purtat de-un duh - spaimă, fără să mă uit în urmă. O împușcătură auzii în urma mea, glonțul îmi vâjâi pe la ureche, dar lăsând [calul] fără frâu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
răscruce marcată cu un par dat cu păcură, ne-am dat seama că nu mai puteam înainta. Apa și nămolul nu ne dădeau voie să vedem unde era făgașul drumului. Ariald a mers înainte câteva zeci de pași, dar calul necheza de zor, scutura din cap și tropăia nervos, alunecând pe terenul mocirlos. - Eu zic să ne-ntoarcem înapoi și s-o luăm pe celălalt drum, a hotărât, înțelegându-se din ochi cu Gundo. E-ntortocheat, dar mai înalt. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pielii parcă ne stârnea și mai tare în ceea ce făceam. Fiecare dintre noi a căutat să pună mâna pe un cal pentru sine și pentru rubedenii, dar norocul ne-a părăsit. Animalele au început să dea din copite și să necheze, scăpându-ne din mână. Au devenit nervoși și cei aflați mai departe. Zăpăceala și zarva acelor nărăvași au atras atenția avarilor, făcându-i să se abată iute înapoi. Rotari a sărit pe un cal și a pus-o pe Gaila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Întindea Între dig și câmpul verde de deasupra. Între câteva corturi militare erau Întinse flamuri, cu blazonul familiei Oda, fluturând În vânt. Se vedeau soldați, dar Nobunaga nu era nicăieri. Și pe malul opus se afla o tabără asemănătoare. Caii nechezau și tropăiau din copite, iar glasurile surescitate ale războinicilor mugeau de pe ambele țărmuri, destul de tare ca să stârnească valuri. Un cal fără călăreț se zbătea Înnebunit În mijlocul apei, după care, În sfârșit, sări pe uscat, În amonte. „Și ei numesc asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
zidurile de piatră. Apoi, Întocmai cum jurase Shichizaemon, Kanegasaki căzu la ivirea zorilor. Dar ce găsiră forțele Învingătoare? Nici unul dintre oamenii lui Hideyoshi nu mai era În castel. Stindardele lor stăteau În picioare. Fumul se Învălătucea deja spre cer. Caii nechezau. Hideyoshi, Însă, dispăruse. Atacul din noaptea trecută nu fusese nici un fel de atac. Condusă de Hideyoshi, mica armată se prefăcuse doar a fugi Înapoi În castel, pe când, de fapt, căuta, ca vântul, o cale de a scăpa de moartea sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
potrivit pentru a ataca. Noaptea era Încă Întunecoasă și nu se auzea decât zgomotul apei. — Yasumasa, Își chemă Ieyasu un comandant, inamicul se apropie de mal, rapid și strâns. — E greu de văzut ceva prin ceața asta, dar aud caii nechezând În depărtare. — Vreo veste din josul râului? — Până acum, nimic. — Pe care tabără o va binecuvânta cerul? Într-o jumătate de zi, ar trebui să ajungem la punctul de răscruce. — O jumătate de zi? Mă Întreb dacă va dura atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Și spuneai că nu știi nimic despre Calea Ceaiului! Nu, despre ceai habar n-am, dar e un sunet plăcut, Într-un fel. Poate din cauză că, În timpul acestei lungi campanii n-am mai auzit nimic altceva decât strigăte războinice și cai nechezând, dar este extrem de plăcut. Lasă-mă să stau singur un moment aici și să reflectez la toate astea. Faptul că reflectezi nu va schimba cu nimic lucrurile. Cu siguranță, nu te voi ajuta să te Întâlnești cu Seniorul Nagamasa sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din Gifu În data de treisprezece și ajunse la Okazaki a doua zi. Oamenii lui Nobunaga se odihniră doar o zi. În dimineața celei de-a șaisprezecelea zile din acea lună, ajunseră pe front. Caii din tot satul Începură să necheze, În timp ce norii se arătau În lumina dimineții. Drapelele foșneau În vânt, iar cornul suna cu putere, auzindu-se până departe. Numărul ostașilor care porniseră În dimineața aceea din cetatea Okazaki era, Într-adevăr, enorm, iar oamenii din mica provincie Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din Kai nu mai putu rămâne pe poziție. — Retragerea! țipară patru sau cinci comandanți călări, trăgându-și caii Înapoi, În timp ce, cu toată panica, reușeau cumva să rostească ordinul. Unul căzu, scăldat În sânge, pe când altul fu azvârlit de pe calul ce necheza, care căzu sub o rafală de gloanțe. Oricât de rău fuseseră bătuți, Însă, curajul nu-i părăsi. Pierduseră aproape o treime din oameni În prima șarjă, dar, În momentul retragerii, o forță proaspătă se grăbi din nou spre palisadă. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cartierul general al lui Katsuyori se prăbuși În acest atac. Clanul Tokugawa presa din stânga. Oda răzbi prin avangarda clanului Takeda, dezlănțuind un asalt feroce asupra armatei din centru. Prinse la mijloc, numeroasele drapele, stindarde ale comandanților, fanioane de semnalizare, cai nechezând, armuri străucitoare și lănci și săbii care scânteiau ca niște constelații În jurul lui Katsuyori, erau Învăluite acum În sânge și panică. Numai forțele lui Baba Nobufusa, care rămăseseră la Maruyama, erau Încă intacte. Baba trimise la Katsuyori un samurai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
om curajos, dar acum Îi pierise graiul ca unui surdo-mut. Întreaga suprafață a Shidaragaharei era Înroșită - un roșu Închis - În timp ce soarele cobora spre asfințit. Marea bătălie din acea zi Începuse În preajma zorilor și luase sfârșit spre seară. Nici un cal nu necheza; nu striga nici un soldat. Câmpia Întinsă se cufundă, curând, În Întunecime, Într-o pustiire desăvârșită. Roua nopții se depuse Înainte ca morții să fi putut fi luați de-acolo. Se spunea că numai cadavrele din clanul Takeda treceau de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și pieptul lui Mitsuhide. Acesta Își ridică spre cerul gol chipul ud, râzând zgomotos. Râdea complet singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea Încins și umed. Vasalii terminaseră de Împachetat și stăteau aliniați În fața porții. Cai nechezau sub norii de ploaie coborâți pe cer. — Au fost pregătite echipamentele de ploaie? Întrebă un vasal, privind, din nou, Înăuntrul porții. — În noaptea asta nu licărește nici o stea și, dacă Începe să plouă, drumurile vor deveni dificile. Ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]