491 matches
-
e mișcare e și scop. Asta înseamnă, încă o dată, că lumea materială nu există în sine. Sf. Maxim Mărturisitorul spusese: "Nici una din cele create nu-și este ținta sa finală, întrucât nu e nici cauza sa, pentru că altfel ar fi necreată și fără început și n-ar avea să se miște spre nimic... Nici una nu e scopul în sine și ar fi mereu la fel și n-ar avea de la nimeni existența". Câtă vreme, adaugă Părintele Stăniloae, există mișcare, lumea n-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
timp. Cutezanța Părintelui Stăniloae este de a pleca de la Dumnezeu atunci când vorbește despre timp și nu invers de cum au procedat teologii și filosofii. Astfel, timpul izvorăște din veșnicie, iar veșnicia în lume este eonică, arheală. Veșnicia lui Dumnezeu este, desigur, necreată, pe când veșnicia în lume este creată, adică, eonică. Viziunea pădurii din ghinda arheică eminesciană este astfel exprimată de Părintele Stăniloae: Există un eon final, în care se adună tot timpul, precum există un eon inițial care cuprinde în Dumnezeu posibilitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ce se vor dezvolta în timp. Acel <<deodată>> potențial al primei zile devine <<deodată>> plin al zilei a opta fără de sfârșit; ieșirea din eternitate prin creațiune sfârșește cu intrarea în eternitate prin înviere, după mișcarea prin timp"19. La eonul necreat, accesul nostru este apofatic, căci lumea e rațională în plan material și suprarațională în logosul divin, cea din urmă fiind o "raționalitate tainică" iar nu una manifestă ca în cunoașterea fenomenologică. Paradoxul cunoașterii apofatice: "în această experiență apofatică sunt date
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aspecte ale filosofiei aristotelice a constat în aceea că toate disciplinele filosofice în parte filosofia morală, filozofia naturală, retorica și logica au fost consecvențe la nivel intern. Cu siguranta Bruni cunoștea ideea controversată că lumea ar putea fi eternă și necreată, dar nu există nici un indiciu că el ar fi fost un eternalist. Într-o scrisoare a lui Bruni din perioada să platonista de început către Ioan al XXIII-lea, acesta îl laudă pe atenian pentru doctrinele avansate, inclusiv "crearea lumii
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Eusebiu de către George al Trebizondei care a fost făcută în același timp29. Pentru a-l parafrază pe Diodor (1.6.3), există două puncte de vedere cu privire la cele mai vechi perioade de timp. Primul susține că universul este etern și necreat și că omenirea, de asemenea, a existat dintodeauna. Cel de-al doilea susține că universul a fost creat într-un moment bine definit, iar datorită mâinii călăuzitoare a necesității rașele de oameni care au fost create separat în locuri diferite
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
leagă de momentul ei de incipit. Schleiermacher este primul care observa că expresia poetica, opusă celei retorice, se bazează pe un moment primar, care-i permite eului creator să întrevadă, chiar dacă în contururi încă neclare, forma generală a operei încă necreate. Atât de puternică este aceasta clipă originară și atât de bogate îi sunt conținuturile vizionare, încât receptorului nu-i rămâne nimic altceva de făcut decât să se supună entuziasmului. Hermeneutul german subliniază că expresia poetica este descriptiva și deschisă interpretării
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
conceptibile, putând fi echivalata cu un prezent absolut 142. Pe de altă parte, "Golgonooza" reprezintă Orașul Artei și al Manufacturii al lui Los143, o reprezentare simbolică a operei de artă. Funcția să este aceea de "a da formă tuturor lucrurilor necreate" (Damon, 1988, p. 164). Aspectul de ansamblu al orașului surprinde, fiindcă, precizează Steven Vine, acesta acomodează opoziții structurale: "Totalitatea istoriei este încorporată în Golgonooza deopotrivă coșmarurile istoriei și operele vizionare" (1993, p. 158). Uneori, arată Andrew Lincoln, acest spațiu urban
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de viețuire, pierzându‑și sănătatea sau printr‑o viețuire rea, sau dintr‑o cauză oarecare ce aduce Îmbolnăvirea trupului. Părinții Bisericii În general - și cu precădere Sfântul Vasile cel Mare - mărturisesc că nu se poate spune că boala trupului este necreată, dar nici că este creația lui Dumnezeu. „E o nebunie să crezi că Dumnezeu este autorul relelor noastre ; această blasfemie ... nimicește bunătatea lui Dumnezeu”4. Deci „Dumnezeu a făcut trupul, nu boala ; a făcut sufletul, nu păcatul ; sufletul se Înrăutățește
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
este autorul relelor noastre ; această blasfemie ... nimicește bunătatea lui Dumnezeu”4. Deci „Dumnezeu a făcut trupul, nu boala ; a făcut sufletul, nu păcatul ; sufletul se Înrăutățește când se Îndepărtează de starea lui naturală”5. Răul nu este nici creat, nici necreat 6. El este absența binelui. Ochiul este creat, dar prin pierderea ochilor avem orbirea. Răul nu există ca substanță proprie, ci se adaugă ca stare la mutilările sufletului 7. Durerea și boala aveau rolul de a‑l ajuta pe om
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
naștere a lui Isus, Anubis care a condus-o pe Isis în căutarea trupului lui Osiris, Steaua Câine, Sirius care preceda inundațiile din vechiul Egipt, simbolul soarelui de mai târziu, toate reprezintă materia primordială, sursa vieții și inițierii, scânteia focului necreat. Cu mult timp înaintea construirii templului lui Solomon, masonii erau cunoscuți ca fii ai luminii 101. Așa încât nu se poate vorbi de o influență asupra simbolurilor sacre ale templelor fără a înșirui politicul, culturalul, socialul, economicul aflate în balanța dintre
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la loc pădurea,/ Iar corabia-nfrunzea". Nebun e cel ce nu pricepe nebunia! Pădure, verde pădure mesaj volitiv al creierului Arta egipteană, greacă, babiloniană este arta bazată pe serii de personaje, repetate la infinit, aceleași, altele, multiplicate. În tendința spre necreat, se întreabă Blaga în Trilogia Culturii, când au început să apară unicitățile? Ce anume le-a determinat apariția? "Rembrandt, în goana după detaliul viu, după o trăsătură, după un gest [...] aspiră la o realitate metafizică; [...] Modelul viu trebuie să i
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care refractă. Mediumii perfecți sunt oameni genetic determinați să poată recepta informația universală, cea care a creat lumea în întregul ei material și spiritual. Dar cum nimic nu se face din nimic, iată cum expune Cabala principiul noetic spiritul este necreat, etern, inteligent, sensibil și cuprinde în el principiul mișcărilor. Deci materia nu a ieșit din neant, însă ea nu-și datorează originea substanței pe care ne-o arată. A fost deci creată din energie, din informație, deci din Cuvânt. Lumea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o nouă antropologie. Ritualurile înțelegerii conduc și azi către o viziune spirituală. Toate religiile lumii, ordinele și organizațiile oculte focalizează lumina spre Dumnezeul unic cu care omul se află dintru început în relație transcendentală universală. Marele Arhitect al Universului, Creatorul necreat este Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac și Iacob, Dumnezeul lui Moise și al poporului lui Israel 570, cel întrupat în Isus Cristos, cu toții deschizându-ne inimile în fața spiritului Său, fără de care nu i-am putea cunoaște miraculoasa creație. În
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
O materie diafană, fără repere spațiale, unde centrul e pretutindeni în sferă și creația se regăsește în Creator 737. În acest punct geometric definit e Marele Arhitect al Universului. Frumusețea universului nu poate fi luciferică. Centrul e Dumnezeu în infinit, necreat și omniprezent. Centrul nu poate fi teluric, nici creștin și nici masonic sau rosicrucian. Această minunată lume o întâlnim ontologic, temporal și spațial, atât în gândirea taoistă, cea vedică, a înțelepciunii egiptene ori mayașe, cât și în preistoria continentelor Mu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
viitor arămiu / cu vedere la vid773. În lumea abisală informația este veșnică. Recunosc că nu știu care este începutul genezei. Acesta este mai dintru început decât însuși Domnul Cerurilor, așa cum ni-l închipuim, dacă închipuirea nu ne îndreptățește să afirmăm că Unicul necreat și creator e însuși el, Vidul. În orice loc sau timp, îl simți pe Dumnezeu prezent cu îndoiala dacă locul și timpul luate ca referință sunt de fapt Dumnezeu. Orice există are o limitare ce poate aparține supremului divin, pe
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
A plecat pe mări s-o uite/ Dar sub lună, dar sub stea.../ Răsărea la loc pădurea,/ Iar corabia-nfrunzea". Arta egipteană, greacă, babiloniană este arta bazată pe serii de personaje, repetate la infinit, aceleași, altele, multiplicate. În tendința spre necreat, se întreabă Blaga în Trilogia Culturii, când au început să apară unicitățile? Ce anume le-a determinat apariția? "Rembrandt, în goana după detaliul viu, după o trăsătură, după un gest (...) aspiră la o realitate metafizică; ... Modelul viu trebuie să i
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fi mediu de lucrare a lui Hristos, pentru că „esența ei este energetică, așa cum a descoperit-o fizica modernă”. Ea se poate umple de energia Duhului Sfânt. Este adevărat, în minuni, puterile naturii sunt suspendate. Altă putere lucrează între ele, energiile necreate lucrarea lui Dumnezeu. Dar cuantica ne arată că nici măcar la nivelul materiei, conformitatea cu „bunul simț științific” nu este cel mai bun criteriu de a judeca dacă un fapt este posibil sau nu. Cu atât mai puțin cel al credinței
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ortodoxe. Este mistica paradoxală a întunericului dumnezeiesc, rază a luminii sale. De la stadiul cunoașterii umane, Sfântul Duh trece ființa, prin participare, la stadiul cunoașterii divine. În plus, aceasta este Teognozia Sfântului Apostol Ioan prin inhabitarea Cuvântului și iluminare prin lumina necreată. Experiența mistică trăiește întreagă această teologie de la palierul fanic până la strălucirea sa exterioară: aura Sfinților, luminozitatea trupului lor, lumina taborică și cea a Învierii, lumina percepută cu ajutorul ochilor transfigurați. Cunoașterea religioasă autentică este cunoașterea revelată, trinitară, în descendența tradiției capadociene
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
este asemănător după ipostas și nume. Pe icoanele lui Hristos este reprezentat ipostasul Cuvântului întrupat și nu firea Sa divină sau umană. Prin urmare, este vorba despre o comuniune cu persoana lui Hristos, în care energiile celor două firi, firea necreată și cea creată, se întrepătrund. Trecerea de la contextul hristologic la cel pneumatologic implică repoziționarea spre aspectul luminii necreate pe care o descoperă Sfântul Duh și la care ființa umană participă plenar. Contemplarea mistică ca formă esențială a cunoașterii revelate se
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Sa divină sau umană. Prin urmare, este vorba despre o comuniune cu persoana lui Hristos, în care energiile celor două firi, firea necreată și cea creată, se întrepătrund. Trecerea de la contextul hristologic la cel pneumatologic implică repoziționarea spre aspectul luminii necreate pe care o descoperă Sfântul Duh și la care ființa umană participă plenar. Contemplarea mistică ca formă esențială a cunoașterii revelate se asociază cu vederea eshatologică. Sinteza palamită desăvârșește tradiția patristică, transgresând dualismul maniheist dintre sensibil și inteligibil. Dumnezeu se
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
revelează creaturii în plinătatea Sa, fără a fi vorba de o cunoaștere intelectuală sau sensibilă. Limita este între creat și increat; cu alte cuvinte, aceasta nu înseamnă reducerea sensibilului la inteligibil sau materializarea duhovnicescului, ci comuniunea totală a omului cu necreatul, a persoanei umane cu Dumnezeu, dincolo de orice limitare a firii create. Pr. Rafail Noica încearcă să definească noțiunea de cuvânt, de cuvânt al Domnului, plecând de la existența a priori a ceea ce numește "cultura Duhului"5. Dincolo de nivelul prim, cel de
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
lucrării Duhului Sfânt în oameni după înălțarea lui Hristos sau a lui Hristos cel înălțat prin Duhul Sfânt" - se remarcă chiar o ruptură între Hristos și Duhul Sfânt; "se afirmă în Hristos separat, un Hristos al discursurilor, nu al harului necreat din Sfintele Taine, al Celui ce unește cu subiectul nostru energia dumnezeiască necreată, sfințitoare, transformatoare, ridicare a credinciosului în alt plan", creștinismul răsăritean insistă în permanență pe lucrarea Duhului Sfânt, cel de viață făcător și sfințitor 8. În Ortodoxie, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cel înălțat prin Duhul Sfânt" - se remarcă chiar o ruptură între Hristos și Duhul Sfânt; "se afirmă în Hristos separat, un Hristos al discursurilor, nu al harului necreat din Sfintele Taine, al Celui ce unește cu subiectul nostru energia dumnezeiască necreată, sfințitoare, transformatoare, ridicare a credinciosului în alt plan", creștinismul răsăritean insistă în permanență pe lucrarea Duhului Sfânt, cel de viață făcător și sfințitor 8. În Ortodoxie, Dumnezeu "își poate însuși umanitatea în mod real, ca mediu de transfigurare și normalitate
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cele două instanțe ireconciliabile: un trup material, un suflet spiritual. Așa ceva e valabil pentru pitagoricieni și platonicieni, la care, într-adevăr, cele două ordini există separat, distincte, fiecare dintre ele ținând clar de lumea sa. Creată, coruptibilă, constrângătoare pentru primii, necreată, eternă, nemuritoare, necoruptibilă pentru ceilalți. De o parte, o osândă sub formă de mormânt; de cealaltă, o șansă făcând posibilă o eventuală mântuire. Sensibil și inteligibil. Dar ce înseamnă aceste cupluri de opoziții pentru un materialist? Pentru un filosof care
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
numai într-o stare transfigurată, extatică, a conștiinței. Așa ceva promite gnosis-ul, de ieri, de azi, dintotdeauna: mîntuirea prin cunoaștere, o cunoaștere ce nu exclude, ci dimpotrivă implică credința, speranța și dragostea, oferind lumina celui care o caută, lumină neîn-serată, lumină necreată. "La ceasul cînd se-adună atîta noapte, putem noi fi la granița luminii-adevărate?" (Yves Bonnefoy, citat de I. P. Culianu în Gnosticism și gîndire modernă: Hans Ionas, Editura Polirom, Iași, 2006). Pînă la urmă e vorba de a găsi ceea ce misticii
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]