328 matches
-
modernă, este încă de recuperat. Cele mai singure componente privesc laturile de nord și vest, respectiv tronsoane care nu s-au modificat nici mai târziu și unde s-au și descoperit suprapuneri concludente de ziduri romane cu altele, medievale, dar nedatate cu precizie. Actualul sediu al Muzeului Speologic "Emil Racoviță", aflat pe strada Sextil Pușcariu, este adăpostit într-unul din turnurile de apărare ale vechii cetăți medievale. De-a lungul timpului clădirea a îndeplinit și alte funcții, a fost depozit, locuință
Prima cetate medievală a Clujului () [Corola-website/Science/307296_a_308625]
-
regalitatea maghiară. În favoarea acestei ipoteze vin trei însemnări slavone de pe stâlpii centrali ai navei. Una datează din anul 1566, atestând moartea jupânului Andriaș Mănjina: „În anul 7074 [1566 n.n.] a răposat jupân Mănjina Andriaș, luna februarie 10”; celelalte două sunt nedatate și incomplete: „Ruga robului lui Dumnezeu, jupân ...” și „Ruga robului lui Dumnezeu, jupân Crăstia Mușat”. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, potrivit unei inscripții în româno-chirilice, a fost pictat iconostasul de lemn al bisericii: „1789, popa Simeon zugr[av]”. Aceluiași
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
ales cele din 1880, sunt pline de amenințări și de reproșuri, chiar mai exagerate ca până atunci. În altele îi face declarații de dragoste și încearcă să obțină de la el un semn cât de mic de atenție. Într-o scrisoare nedatată, dar care este foarte probabil din a doua jumătate a anului 1880, Veronica începe prin a-l amenința pe Eminescu că se va răzbuna pentru că el, în mod deliberat, în înțelegere cu Mite Kremnitz și Maiorescu, a făcut-o „de
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
1612 și un altul care reprezintă "Punerea în Mormânt a Mântuitorului", care a fost donat în 1626), o cruce din lemn de tisă cu o ferecătură în filigram de argint aurit (în 1624), un pocrovăț înfățișând Împărtășirea Apostolilor cu vin (nedatat, dar purtând numele lui Anastasie Crimca) și cărți bisericești (un Tetraevangheliar cu miniaturi pe pergament (1609), un Liturghier (1610) și o Psaltire (1616)). Multe dintre acestea s-au pierdut în timp ca urmare a vremurilor vitrege prin care a trecut
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
chiar lucrări teoretice, unde materialul muzical pus în discuție prezintă influențe de muzică „folclorică”. Conform unui studiu întreprins de etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu, cea mai veche melodie românească notată pe care o cunoaștem ar fi cuprinsă în "Codexul Rohonczi", o cărticică nedatată și întocmită într-un sistem de scriere necunoscut. În funcție de variantele propuse de cercetători, codicele aparține fie sec. XI-XII (Gheorghe Ciobanu), fie unei perioade ulterioare anului 1529 (fapt evidențiat prin datarea după filigranul imprimat pe hârtie și recunoscut în mod separat
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
Artă). S-a constatat de către critica de artă, că au existat cazuri în care interesul peisagistic a prevalat interesului social, exemple în acest sens sunt lucrările intitulate "Moara" (Muzeul Național de Artă) datat în 1881 sau "Casă la marginea orașului" (nedatată) în care cromatica și un pitoresc specific oriental sunt trecute în primul plan. Portretele au reprezentat pentru Sava Henția una din direcțiile definitorii pe care a mers în desfășurarea stilului realist pe care l-a practicat. După perioada în care
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
și mai târziu a fost împrumutată Galeriei Muzeului Național de Artă din România. La Muzeul de Artă din Timișoara se află unul dintre cele mai bune portrete pe care Sava Henția le-a realizat în întreaga sa carieră. Lucrarea este nedatată și nesemnată și reprezintă portretul Anei Davila născută Racoviță, care a fost soția generalului Carol Davilla. Henția a pictat și portretul lui Carol Davilla în anul 1884, astăzi lucrarea aflându-se la Muzeul de Artă din Ploiești. Pictura înfățișează o
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
cu Germania, participarea României la război, tratamentul partizanilor, spionilor și prizonierilor de război sovietici, și crimele împotriva “cetățenilor pașnici sovietici”. În ceea ce-l privește pe gen. Constantin Tobescu, dosarul SMERȘ al foștilor demnitari români anchetați la Moscova conține două declarații-memorii nedatate, precum și două interogatorii cu data de 14 iunie 1945 și 5 aprilie 1946. În toate aceste documente, gen. Constantin Tobescu descrie cu lux de amănunte modul de organizare a Jandarmeriei Române. În declarațiile sale, acesta explică faptul că, pe toată
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
15 specii de reptile și 320 de specii de pești, aproximativ două treimi din cele înregistrate în Rio Negro. Zona nu este locuită în prezent, dar un studiu recent a identificat 17 situri arheologice la gură râului Jau, cu materiale nedatate care indică faptul că zona se poate să fi făcut parte dintr-un coridor între râurile Solimões și Negro populată de grupuri etnice din ambele regiuni. Numeroase sculpturi din piatră au fost găsită pe marginea râului. Studii detaliate din aceste
Parcul Național Jaú () [Corola-website/Science/314649_a_315978]
-
perete, unde, în dreptul celor morți, apar numele: "„morți: Badea, Costandina, Floaria, Gheorghie, Costandin, Măria, Costandin, Ioan, Grigorie, Stanca, Costandin; Mihai erodiacon, Păuna erodiaconeasa, Gheorghie ereu, Ioan, Gheorghie, Ioan, Zmăranda, Mărgărita; morți: Matei ereu, Bucura erița, Dumitru, Stanca erița.”". Acest pomelnic nedatat este dublat și de un pomelnic alăturat al ctitorilor vii, aproape în întregime șters, și care trebuie să fi surprins momentul pictării iconostaslui: "„Ivan ereu, Dumitrana ereița, ... Dobrița ereița, ... Manole ...”". Ivan ereu este menționat într-o catagrafie de la 1834 sub
Biserica de lemn din Moșteni, Vâlcea () [Corola-website/Science/319921_a_321250]
-
vor fi privit pe el și pe ai săi ca pe niște "rude sărace" și mezaliate." Cronica lui Ion Neculce ni s-a păstrat într-un număr de 14 copii manuscrise, dintre care cel mai vechi, cu intervenții ale autorului, nedatat, este ms. B.A.R.P.R. nr. 253, folosit și de Mihail Kogălniceanu, la alcătuirea primei sale ediții din 1845 "Acest articol conține text din lucrarea „Istoria literaturii române” de Gheorghe Adamescu, aflată acum în domeniul public."
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
est sud-dunărean care are o cultură scrisă. Din acest secol provin primele texte păstrate, cu alfabetul grecesc. Acestea sunt scurte: o inscripție pe o icoană atribuită unui ieromonah, Nectarie Tărpu, tradusă în greacă, albaneză și latină (1731), și o inscripție nedatată de pe așa-numitul „vas Simota”. În această perioadă, clerici din Moscopole, centru cultural aromânesc de seamă, creează o literatură cu caracter religios, dar și lucrări lexicografice și pedagogice: un liturghier nedatat și nelocalizat, un vocabular grecesc-aromânesc-albanez, un ghid de conversație
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
în greacă, albaneză și latină (1731), și o inscripție nedatată de pe așa-numitul „vas Simota”. În această perioadă, clerici din Moscopole, centru cultural aromânesc de seamă, creează o literatură cu caracter religios, dar și lucrări lexicografice și pedagogice: un liturghier nedatat și nelocalizat, un vocabular grecesc-aromânesc-albanez, un ghid de conversație grecesc-albanez-aromânesc-bulgar, un abecedar, o culegere manuscrisă de traduceri religioase nedatate ("Codex Dimonie"). La începutul acestui secol, Dimitrie Cantemir scrie în "Descriptio Moldaviae" (1714-1716) despre limba aromână următoarele: După distrugerea Moscopolei în
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
din Moscopole, centru cultural aromânesc de seamă, creează o literatură cu caracter religios, dar și lucrări lexicografice și pedagogice: un liturghier nedatat și nelocalizat, un vocabular grecesc-aromânesc-albanez, un ghid de conversație grecesc-albanez-aromânesc-bulgar, un abecedar, o culegere manuscrisă de traduceri religioase nedatate ("Codex Dimonie"). La începutul acestui secol, Dimitrie Cantemir scrie în "Descriptio Moldaviae" (1714-1716) despre limba aromână următoarele: După distrugerea Moscopolei în 1788, mulți cărturari aromâni trec în Imperiul Habsburgic și vin în contact cu ideile iluministe, fiind influențați de Școala
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
de la 1661, eveniment evocat de inscripția de la intrare: "„de când au fostu robie în arde[a]lu”". Tradiția ridicării bisericii în anul 1663 de către obștea satului, pe locul unei biserici mai vechi, a fost desigur ținută vie de inscripția de la intrare, nedatată dar ușor de fixat în timp. Trăsăturile constructive trimit spre aceeași perioadă de timp. În anul 1785 a fost pictată de zugravii Radu Munteanu și Nicolae Man; după cum specifică următoarea inscripție din altar: "„În anul 1785 această sfântă besăric[ă
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Rogoz () [Corola-website/Science/316149_a_317478]
-
lemn, a fost construită o biserică de piatră cu dimensiunile de 30x16 m. În 1946 a fost înălțată o clopotniță din piatră cu dimensiunea de 5x5 m. Aici se află 4 clopote datând din 1797, 1799, 1893 (nefolosit) și unul nedatat (probabil la fel de vechi ca primele două). După finalizarea construcției bisericii noi, biserica veche din lemn a fost donată unui sat din județul Neamț, în locul ei rămânând doar masa altarului cioplită de ieromonahul Daniel. Între preoții parohi care au slujit la
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]
-
incizat: "„Leat 7297”". Istoricul Ioan Popescu-Cilieni a citit în perioada interbelică o altă inscripție, ceva mai veche, azi neidentificată: "„popa Andrei cu enoriașii în anul 7285 dechemvrie 6”", adică anul 1776 al erei noastre. Popa Andrei se regăsește în pisania nedatată de pe tâmpla iconostasului: "„Această sfântă și dumnezeiască biserică, unde să prăznuiaște hramul Sfântului Erarh Nicolae, s-au făcut din temelie de popa Andrei Roșăscu, diaconu Ioan, diaconu Nicolae, ... Pătru ereu, Matei, Pătru, Costadin ereu, ... Ion, Andreea diaconia[sa], Georgh.., Andreiu
Biserica de lemn din Valea Mare, Vâlcea () [Corola-website/Science/321587_a_322916]
-
cu Pruncul sec.XVIII. Cărți: Chiracodromion, Bălgrad, 1699; Penticostarion, Râmnic, 1743; Triodion, București, 1747 (însemnări: acest Triod îi a satului Osoiu, 1834; Acest Triod îi prin cheltuiala satului. Scris-am eu, popa Gligor), Evanghelie, Blaj, 1776, (însemnare cu caractere chirilice, nedatată, autor popa Matei din Codor, notarăș sobornicesc, prin care se arată că Evanghelia a fost cumpărată de câțiva săteni pentru biserică; însemnare cu caractere latine, datată 5 iuliu 1901, autor Alexandru Pop, arătând că Evanghelia a fost dată bisericii greco-catolice
Biserica de lemn din Osoi () [Corola-website/Science/315449_a_316778]
-
la sud de München, plin de emigranții cu origine germană din România, unde au un magazin de muzică. Urmele carierei ei în România au fost șterse, în conformitate cu practicile regimului politic al vremii. La coada listei se află, ordonate alfabetic, piesele nedatate. Numele trecute în paranteze în dreptul pieselor sunt cel al compozitorului, respectiv cel al textierului. Titlurile sunt reproduse folosind grafia din epocă. Notația C reprezintă o compilație alături de alți muzicieni - nu sunt amintite decât pistele cu interpretări ale Ancăi Agemolu.
Anca Agemolu () [Corola-website/Science/317453_a_318782]
-
bilanț a SRI cu parlamentarii care au făcut parte din Comisia de Control din Parlament. La o săptămână după această dispariție, la postul de televiziune deținut de Sebastian Ghiță, România TV, au început să fie difuzate o serie de înregistrări nedatate, înregistrari în care acesta aducea acuzații grave la adresa procurorului șef al DNA, Laura Codruța Kövesi, respectiv a generalului SRI Florian Coldea. Articole biografice
Sebastian Ghiță () [Corola-website/Science/321473_a_322802]
-
de Informații militare (în SR) au afirmat în mod constant că în septembrie 1894, „calea obișnuită” a adus contraspionajului francez o scrisoare denumită în cele ce urmează „”. Aceasta, ruptă parțial în șase bucăți mari, scrisă pe hârtie subțire, nesemnată și nedatată, era adresată atașatului militar german postat la ambasada Germaniei, Max von Schwartzkoppen. Ea stabilea că documente militare confidențiale, dar de importanță relativă, erau pe punctul de a fi transmise unei puteri străine. Această captură a părut destul de importantă pentru șeful
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
publicat în Shanghai pe la 1880. O a doua este aceea a lui James Legge, care este oferită ca un apendice la volumul XL din colecția "The Sacred Books of the East", publicat în anul 1891. O alta este o broșură nedatată a lui W. H. Midhurst, care a fost cea mai timpurie dintre cele trei. Originalul apare în "Collection of the Most Important Treatises of the Taoist Fathers", volumul L.
J’ing jing Jing () [Corola-website/Science/326453_a_327782]
-
editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118), de Ion Achimescu (publicată sub titlul „Masca” în vol. "Nuvele alese", Tipografia Dor P. Cucu, București, 1912, pp. 62-70) și de Mih. St. Băișoiu (sub titlul „”, nedatată). Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Masca Morții Roșii” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București; traducerea lui Ion Vinea a fost reeditată și de
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
mic, viața sa este demnă de remarcat din multe privințe. Lucius și fratele său au devenit "aedili" la o vârstă foarte fragedă; Scipio a devenit "curule aedile" în 214 sau 213 î.Hr., dar conducerea ca "aedil" a lui Lucius este nedatată. Asiaticus servit în armată sub comanda fratelui său în Spania, în 208 î.Hr. cucerind singur un oraș. În aproximativ 206 î.Hr. el a fost trimis la Senat cu veștile victoriilor din războiul din Spania. În 193 î.Hr. a fost ales
Lucius Cornelius Scipio Asiaticus () [Corola-website/Science/327140_a_328469]
-
din nou mascat de coada calului. Fața lui Napoleon este mai puțin tânără, cu un zâmbet ușor, iar părul lui este mai scurt. Prin forma sa și desenul broderiei, modelul bicornului este asemănător cu cel purtat de generalii Imperiului. Tabloul nedatat este semnat "L.DAVID". De menționat că aici Napoleon se vede în contraplonjeu, pe când în celelalte versiuni apare în perspectivă frontală. Lovitura de stat a lui Bonaparte de la 18 și 19 Brumar anul VIII având loc în contextul deosebit de dificil
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]