2,115 matches
-
Căutându-mi rătăcirile oscilante, Ancorate în timpul meu ce s-a scurs, meditând Asupra propriei mele nudități psihice, Revăzând monștrii din mine, Scăldându-se în hăul lăuntric, Deschizându-mi, dacă mai e timp, Un nou drum, cu sens, Spre apusul meu nedefinit, Banală și imprevizibilă, părându-mi-se viața, Adăugându-i, atât cât pot, mișcare și fantezie. Încerc să nu mă rătăcesc în EA, s-o pot iubi, Să nu mă pierd, visând, holbându-mă la viață, Recâștigându-mi identitatea, data de
INFINITUDINE de COSTI POP în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384458_a_385787]
-
formă șlefuita. A făcut și face la ocazii rare un cuplu muzical cu propria fiica, Elenă Gheorghe, fermecătoarea interpreta de muzică ușoară care, de fapt, cu melosul popular a pășit prima dată pe scena! Abundând de nori de cântece, unele nedefinite, lipsite de atmosfera de sărbătoare și bucurie creată de cântecul pur folcloric, spectacolul muzical are un plus de soare și lirism de la glasurile celor două interprete, atunci când apar împreună pe scenă. Uniți de rafinamentul artistic al folclorului mureșean, amândoi provenind
MARIOARA MAN GHEORGHE. CÂNTECUL, DRUMEŢ ÎNTRE HODAC ŞI CLINCENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384466_a_385795]
-
știa cumva asta -la început nu a perceput decât o lumină vagă, spre care se îndrepta plutind ușor, acel ceva din interiorul său. Și pe măsură ce se apropia de deschizăturile dintre pleoape, începea să devină conștientă că ea era acel minuscul nedefinit care plutea în întunericul rece, din ceea ce-i părea a fi interiorul unei armuri. Îi simțea dorința și strădania de a încerca să vadă ceea ce era dincolo de armură. Când în sfârșit a ajuns la marginea deschizăturilor, nedefinitul acela ce plutea
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
era acel minuscul nedefinit care plutea în întunericul rece, din ceea ce-i părea a fi interiorul unei armuri. Îi simțea dorința și strădania de a încerca să vadă ceea ce era dincolo de armură. Când în sfârșit a ajuns la marginea deschizăturilor, nedefinitul acela ce plutea ca o navetă spatială, s-a lipit asemenea unei ventuze de marginile deschizăturilor din armură, anume lăsate pentru ochi și a putut să privească în exterior, devenind dintrodată, un trup. Trupul, așezat pe o targă cu roți
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
peisaj a mai apărut cineva. Cu siguranță tot o urmașă a Evei, colegă cu celelalte, tânără și frumoasă! Ea parcă are ceva aparte, acel sex-appeal sau pe românește acel vino’ncoa. E înconjurată de o aură de mister, de ceva nedefinit, dar acaparator. Gâlceava lui Ștefan cu sine însuși, dar și cu lumea politică, economică, socială, digresiunile sale pașnice o lasă complet rece. Cu coada ochiului bărbatul îi filează reacțiile, dar ovalul creol al fizionomiei acestei necunoscute rămâne impasibil și în timp ce
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Ștefan rămâne singur, doar cu acele efluvii de parfum îmbietor care o particularizează doar pe ea și simte un gol în stomac. Ar fi vrut să-i strângă mâna, să-i simtă căldura, să o atingă în materialitatea ei. Ceva nedefinit l-a oprit din elan. Efectiv el, un tip cu zece ani mai mare decât ea, se îndrăgostise de această ființă ca un licean și teama determinată de opunerea ei, și mai grav de respingere totală, îl descurajează, panicându-l. “Dacă
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
în planul ei regesc. Se așteaptă parcă, un salt al mentalității, al conștiinței, un salt făcut cu rațiune, dar și în spirit umanist. Cine va găsi rezolvarea și când?, fiindcă timpul nu așteaptă, el se scurge luând cu el ideile nedefinite și lăsând în urma lui degringolada vieții noastre. O cale nouă trebuie găsită, o cale de mijloc între concepțiile de viață existente, dar, în același timp, superioară mentalităților existente de până acum. Să ne dorim a urca o treaptă în plan
EXTREMISM ȘI MODERAȚIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383305_a_384634]
-
eu și cu tine nu știm, vai, nu știm cât facem„. Metrica, mai scurtă, din strofa a doua, asociațiile inedite de cuvinte: ''plapumă'', ''iepure'', ''varză'', tramvai'', ''conopidă'', precum și ritmul alert, pe nerăsuflate, din strofa a doua, induc ,mai întâi, trăiri nedefinite, într-o lume ce pare cu totul confuză, pentru ca apoi sentimentul statorniciei, al cunoașterii, să aibă altă intensitate : „Ah, dar o plapumă / înmulțită cu un iepure / face o roscovană, desigur, o varză împărțită la un steag / fac un porc, / un
CUNOAȘTERE POETICĂ ÎN „ALTĂ MATEMATICĂ„ DE NICHITA STĂNESCU de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383510_a_384839]
-
de toată lumea. Era „la modă” să urmezi cursurile politehnicii. Nu și-a dat interesul și nu a avut rezultatele admiterii în această instituție, decât mult mai târziu, când devenise „prea târziu”. A urmat o perioadă confuză. Confuzia pleca de la proiectele nedefinite pe care le avea în cap. Nu o satisfăcea nimic. Nici prietenul ei nu o antrena în astfel de idealuri. Se rezuma totul la o viață normală. Îi trebuia un serviciu și totul se derula într-un cotidian presărat cu
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
și așa voi muri... „puțin mai departe de acasă”. Am fost departe în Ciudanovița, Oravița, am fost departe la Bocșa, am fost departe la Roma și puțin mai departe la Melbourne. Sunt în delegație! Suntem cu toții într-o mare și nedefinită delegație! - Cum se împarte iubirea de țara natală cu iubirea față de patria de adopție, în cazul tău, Australia? - Prima dragoste rămâne... prima dragoste! Limba în care ai deschis ochii e cel mai puternic bandaj. Limba în care ai spus prima
BEN TODICĂ, CASA DIN SUFLET, DINCOLO DE MERIDIANE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383012_a_384341]
-
pentru ei, relația părinți-copii, iar pentru copiii rămași, aplecați în fața mormintelor părinților, această relație, copii-părinți, ar trebui să persiste. Conflictul între generații, nu este o simplă sintagmă, este o realitate, care curge din generație în generație, sub influența unei ,,gravitații” nedefinite încă, dar scoasă la iveală de factorul științific al progresului tehnic și tehnologic, al revoluției continui a vieții sociale, participării crescânde la tehnicitate a factorului uman. Și aici stă și o parte din răspunsul la întrebare, a participării factorului uman
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
lucurl acesta? Te oftici? Uită-te la tine! Cât ești de monstruasă, devastatoare și finală, de care nimeni nu poate scăpa și în ghearele căreia toți ne vom zbate în durere pentru o clipă - ești pur si simplu neglijată total, nedefinita, uitată. Cel mai adesea nu reprezinți nimic mai mult decât un gând trecător. Sigur, îmi țipi (nu șii să vorbești normal) - că întro-o zi - azi, mâine, poimâine - voi muri negreșit. Te-am auzit, dar scuză-mă, am câteva lucuri importante
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
net. Rezultatele acestui studiu, realizat pe șoareci, arată că uleiul de usturoi poate constitui un tratament complementar bun în cazul chimioterapiei și radioterapiei. Principiul chimioterapiei este de a distruge celulele sușă care, în interiorul tumorii, sunt singurele capabile să se reproducă nedefinit. Toate medicamentele anticancer folosite în chimioterapie au o toxicitate mai mare sau mai mică, putând afecta formula sangvină, pielea, părul sau alte organe. În funcție de boală sau de stadiul acesteia, chimioterapia poate fi curativă, adică să aibă ca finalitate vindecarea organului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92839_a_94131]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > GÂNDUL Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cât de repede zboară gândul? Nimeni nu îl poate opri! Ce forță are? Nemasurabilă! Formă, greutate, culoare? Nedefinite... E logică întrebarea: Și atunci ce este? Cea mai puternică unealtă a nostră ce o refacem mereu, o călește inima și construiește întregul univers uman! Referință Bibliografică: Gândul / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1838, Anul VI, 12
GÂNDUL de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383183_a_384512]
-
va fi o singură conștiință. Colectivă. În mintea tuturor, sunt modelul. Neputând să-l atingă, vor, uneori, să-l distrugă. Veșnica invidie a gloatei. Am dovedit oricui că este la fel de ticălos ca mine, așa sunt socotit. Doar capete pătrate. Figuri nedefinite. Terne. În timp, vor căpăta ceva din expresia mea. Chinezii sunt asemănători între ei pentru că, de mii de ani, și-au făcut un model din Confucius. Ori din Lao-Tseu. Indienii seamănă cu Buda. Europenii sunt cei mai neuniformi. Și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mortuare egiptene. Buzele lui albite au articulat trei cuvinte enigmatice și - cel puțin așa mi-au sunat mie În urechi - amenințătoare: - A venit timpul! 12 Adam Adam tăcu brusc. Privea În gol concentrat, ca și când ar fi căutat Într-un spațiu nedefinit ceva - imagini, cuvinte, Înțelesuri, trăiri care se destrămaseră fără motiv și refuzau să se reînchege și să permită continuarea povestirii. Ori poate că profesorul obosise doar - nu-mi era foarte clar, așa că m-am abținut să reacționez În vreun fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a avea curajul să merg până la capătul gândului. Alternativa „ceva sau cineva” care Își lua libertatea să intervină În desfășurarea unor evenimente se redusese la jumătate. Dacă doamna psiholog nu bătea câmpii cu grație, speranța Într-un „ceva” abstract și nedefinit care, Dumnezeu știe cum, Își băga coada când ți-era lumea mai dragă, se destrăma, lăsând locul acțiunii personalizate a unor oameni În carne și oase. Nici un fatum, nici o Întâmplare, nici o coincidență! Existaseră Întotdeauna oameni care s-au pus de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
catolici și protestanți, Între iezuiți și janseniști, Între părinți și copii, Între prostituatele și clienții caselor de toleranță, cine pe cine tolerează, și cum se stabilește intervalul de variație admis Între două fenomene adverse, chemate să conviețuiască pe parcursul unui timp nedefinit? O singură dată, Într-un cimitir din Sighișoara, am simțit materialitatea palpabilă, trupul cald al ideii de toleranță. Mă aflam la limita care despărțea mormintele sașilor de cele ale ungurilor și românilor. De o parte pe coasta de sus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
uzine, mașini albe cu perdeluțe și girofaruri albastre păstrate În garaje pentru cazuri extreme, gonind spre aeroport să-l Întîmpine cu toată pompa cuvenită pe reprezentantul unei firme dintr-o țară vecină. Și toate aceste convoaie În așteptarea unui produs nedefinit care e pe drum, mereu pe drum - nu vă Înghesuiți, rîndul ăsta e format În ordinea Înmormîntărilor, zice un veteran ca să se bucure și ultimul care nu are acces nici la iluzie. Așteptăm deci, așteptăm În fața magazinelor, În stații, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
valea cu viteză. Nu peste mult timp, tot cerul era plin de fum cenușiu, care venea dinspre sud și arăta de parcă valea ar fi fost acoperită cu un capac întunecat. Departe, pe deal, a început să se audă un zgomot nedefinit care s-a împrăștiat pe tot cerul până a atins și casa. Cerul se aprindea și se stingea ca una dintre firmele de pe strada principală, însă fără culoare, doar o strălucire argintie. A început un vânt răcoros care anunța întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
adus-o cu ea, și s-a așezat în celălalt fotoliu, aranjându-și fusta cu un gest automat. Am studiat-o cu atenție. Era blondă cu ochii căprui și ar fi fost foarte atractivă dacă nu ar fi purtat acel costum nedefinit. Era genul de lucru pe care femeile îl poartă când nu vor să fie considerate feminine, unde feminitatea ar fi un criteriu după care se fac promovările. —îți sunt foarte recunoscătoare că ai venit, a spus făcând să sune ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Aldrovandi, cele cu animalele mării, cu toate că nu era sigur că biblioteca era deschisă în timpul verii. Înainte de a se așeza la volanul mașinii sale bău un expresso la barul din stradă. Era cald, peste tot turiști, înfometați ca lăcustele, căutând ceva nedefinit care nu se găsea în țara lor. Beppo însuși călătorea în fiecare an la Oceanul Indian dintr-un motiv vag. Ca și cum s-ar fi simțit mai viu în albastrul întunecat al oceanului. În apropierea rechinilor se înălța propriul sentiment vital, devenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din amorțeală, e adevărat, poate și din cauza mirosului foarte urât care a ajuns să îmi distrugă nările. După natura neplăcutei miresme, probabil că prințul Luca a făcut pe el de frică. Am ajuns apoi departe cu gândurile. După o perioadă nedefinită de timp în care cred că am avut un vis, orb cu ochii deschiși, mă trezesc speriat și parcă lovit în tâmplă de un buzdugan. Mă uit disperat în jur, cu oribila spaimă pricinuită de faptul că nu știu cine sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
erau deja un teribil eșec politic. Timpul trecea. Ceasul din turn bătuse ora trei și jumătate după-amiază când soția secretarului intră ca să voteze. Soț și soție, își zâmbiră unul altuia cu discreție, dar și cu nota subtilă a unor complicități nedefinite, un zâmbet care-i provocă președintelui prezidiului o crispare interioară incomodă, poate durerea invidiei știind că niciodată nu avea să fie părtaș la un zâmbet ca acela. Continua încă să-l doară într-un pliu al cărnii, într-o tainiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dăduse subordonaților săi ordine prostești pe care ei îi făcuseră favoarea să le scuze, încercase să mențină în picioare un montaj periculos de suspiciuni care se prăbușea cu fiecare minut ce trecea, iar acum se întreba, surprins de o neliniște nedefinită care-i comprima diafragma, ce informație, mai mult sau mai puțin credibilă putea, el, papagalul-de-mare, să inventeze ca să transmită unui albatros care, la ora asta, trebuia să se întrebe nerăbdător de ce întârziau atât de mult veștile. Ce-i voi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]