488 matches
-
ar fi avut ce obiecta dacă le aduceam pe Mihaela, drept noră. Acceptarea acestui gând îmi pricinui o destindere, o ușurare. Mi se ridicase parcă o greutate de pe suflet. Totuși, trebuie să adaug că îndărătul acestei bucurii, stăruia o teamă nedeslușită, care lucra mocnit. Din cauza ei mă trezeam, uneori, cu hotărârea zdruncinată, gata, gata să se prăbușească. Luptam încă... Reclădeam, cu o sumedenie de argumente nod (izvorau potop) zidăria surpată și reușeam s-o consolidez. Aș fi vrut să-i scriu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fusese a Siei pentru el, fără preciziune: tată, fiică, frate, soră, rudă, ce? Totuna! O legătură 278 279 prin trup, fără trup, indiferent pe ce cale. O legătură prin suflet, fără ca Lică să fi știut ce e sufletul. O legătură nedeslușită ce se rupea acum din unele rădăcini, cu o smulsoare care poate că. era durere. Ceva care ținea de el, așa într-un fel nu prea puternic dar care nu mai putea fi întors, nici să nu fi fost, nici
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Liniștea copleșită de diabolice ispite Învăluit de´atâtea liniști siderale Alerg înspre meleaguri mai însuflețite; Lăsând în urmă încâlcite căi astrale. Ascult cântul hieratic al pietrelor stelare, Fantastice ființe apar în zbenguieli nedeslușite, Iar Corul cosmic țintuit în auziri jeluitoare Netulburat, interpretează imnuri nesfârșite. Mă-ndrept apoi spre alte tărâmuri milenare, Dar copleșit de multe și diabolice ispite Mă ostenesc să scap din lunga mea visare Plecând din nou spre alte Luturi liniștite
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93385]
-
din nou ochii și încercă să-și liniștească pulsul, să-și limpezească mintea de închipuirile nebunești ale nopții. Se strădui să se localizeze și să se așeze în fluxul propriei respirații, dar se tot întorcea la o listă de acuzații nedeslușite. Abia la ora 4.30 a.m. reuși să dea un nume senzației sale: rușine. Întotdeauna dormise fără efort, la cerere. Sylvie se minuna când îl vedea. „Trebuie să ai o conștiință ca a unui băiat dintr-un cor bisericesc.“ Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să fie supravegheat... deși nu prea era clar ce fel de acțiune dușmănoasă putea întreprinde o asemenea persoană... dacă nu-și băgau alții nasul. Gosseyn își dădu seama că zâmbea acru din cauza direcției în care o luaseră gândurile sale. Implicația nedeslușită era că ar putea fi inamici ai Semanticii Generale, pe undeva, nevăzuți. Dar asta nu era de fapt o problemă. Pentru încă cea mai mare parte, vasta majoritate a populației Pământului nu putea fi mai puțin interesantă decât era. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
fereastră și-și apăsă fruntea de sticlă, sperînd că răceala ei îi va goni gîndurile. Se petrecu pe dos. Fereastra dădea spre un cartier cu locuințe goale, dar el nu vedea nimic în afară de conturul întunecat al feței sale și răsfrîngerea nedeslușită a dormitorului în spatele geamului. îl copleșiră dezgustul, iritarea și unele fantezii sexuale legate de Rima. Se duse brusc la garderob și deschise unicul sertar mare de jos. înăuntru nu era nimic în afară de hîrtia maronie de pe fundul lui. Scoase hîrtia, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mîinile, dar imaginea celor văzute rămăsese după pleoape; un ghem de mădulare cu trei fețe cumplit de inexpresive, și gura lui Sludden deschizîndu-se și închizîndu-se, de parcă ar fi mîncat ceva. își căută paltonul prin maldărul de pe masă, cînd o voce nedeslușită îi spuse: — îmi dau seama că noi doi nu am ajuns deloc să ne înțelegem deloc. Gloopy stătea rînjind în gol în cadrul ușii. Picioarele îi erau lipite și mîinile strînse pe lîngă corp, iar părul cărunt dat cu briantină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și plisat ca dosul unei ciuperci. Pisoiul căscă, deschizîndu-și jumătate de gură și prelingîndu-și limba peste dinții albi și ascuțiți ca niște ace. Thaw îi văzu limba pînă la rădăcină, în canalul îngust al gîtlejului. Mișcă buzele, scoțînd niște cuvinte nedeslușite despre teroarea lui. Degetele se strînseră peste metalul rece al cheii. Strîngînd-o pentru a se liniști, ieși în stradă. Aerul era cald, iar cerul negru ca smoala. în mijloc, o planetă roșie emana inele de aer întunecat, asemeni vălureleor iscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fluviu lat, însă, deși sunetul apei se întețea, nu văzu nimic altceva în afară de nisip. Mai departe, fură depășiți de pași și voci care mergeau în direcția opusă. Vocile se mișcau în grupuri de doi sau trei și vorbeau liniștit și nedeslușit, cu excepția unui cuplu care părea că se ceartă. — ...o formă de viață ca mine și tine. — ...iată ferigi și iarbă... — Ce-i atît de frumos la iarbă? în timp ce treceau printr-o mulțime invizibilă de copii care trăncăneau, simțiră pe fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de scaune cu fundul de răchită care acopereau podeaua din dale de piatră. Catedrala părea mai vastă pe dinăuntru decît pe dinafară. Coloanele din centru, care susțineau turla, ascundeau tot ce se afla în spatele lor, dar notele orgii și vocile nedeslușite care cîntau un imn indicau faptul că slujba era în toi. în același timp, ritmul unei muzici mai zgomotoase răsuna de undeva de jos. — Nu-i rău pentru un adăpost al lui Dumnezeu, nu-i așa? Cei de la October Terminus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai da un subiect de meditație, dacă-mi permiteți, spuse Costache din ușă, luându-și bastonul cu cioc de argint. Tânărul a rostit câteva cuvinte înainte de a muri, le-am notat: lumină, Popescu, lumină, Maica Precista și încă un cuvânt nedeslușit, sar sau dar. Dacă vă vine vreo idee, știu c-o să-mi dați de veste. Mă bucur nespus că ne-am văzut, mi-ați lipsit, abia acum îmi dau seama cât de mult, mai spuse, întorcându-se încă o dată de sub
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mintală și fizică. Atmosfera citadină a nopții strălucitoare, de basm, dispăruse. Dispăruse chiar și drumul frumos luminat. Toate se prefăcuseră într-o lume pustie, a morții. Se strădui să străpungă vârtejul viscolului. Se făcuse ziuă și totuși abia distingea umbrele nedeslușite ale copacilor care se înălțau prin ceața aceea a viscolului la mai puțin de douăzeci de metri depărtare. Instinctiv căută un refugiu în umbra lor și, în sfârșit, se adăposti lingă un trunchi, apărându-se de vântul năprasnic. Se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
toridă. Teoretic, liniile se întindeau de la un punct central către trecutul infinit și către viitorul infinit (cu corecția că în matematica folosită, infinitatea era aproape de zero). Dar după mai multe trilioane de ani, limitarea opera în sensul creării unui efect nedeslușit, care sporea împotrivirea ochilor față de acceptarea imaginii. În acel uriaș ocean al timpului, formele ca niște umbre, una foarte mare și foarte aproape de centru, alta doar un mic firicel pe curbura vastă a hărții, zăceau nemișcate. Hedrock știa că acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
din fustele și jachetele ei imposibile, exclama cu bărbia în vînt: "N-am avut în viața mea o singură cutie de pudră". La 30 de ani era bătrână. Se întrebase mereu ce-l determinase să se recăsătorească. Poate oboseala, senzația nedeslușită de panică pe care o încercase după 40 de ani. Ultima încurcătură, la Liverpool, îl dăduse peste cap. Pe vapor, în drum spre țară se simțise rău. Chipul din oglindă îl înspăimîntase. În barba nerasă se zăreau fire albe. Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
clintit! Nici ea, nici eu, nimeni. ― Florence are dreptate! Cum? Doamna Miga sugeră sarcastică: ― O fi Mirciulică poștașul, mai știi? Începu să-și frece gleznele umflate și se întoarse spre Șerbănică: închide ușa la bucătărie, trage! Cristescu încercă un sentiment nedeslușit ca și cum o șoaptă i-ar fi trecut pe lângă ureche fără să-i prindă sensul. ― Și totuși ce s-a întîmplat cu biletul? Oamenii noștri au cercetat palmă cu palmă și canalul, și muzeul, pivnița, aici... Șerbănică se întoarse repede, îngrijorat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cianură pentru un surâs Rodica Ojog-Brașoveanu PROLOG Femeia îmbrobodită în dantelă albă ținea pleoapele ușor coborâte. Buzele rumene zâmbeau în spatele evantaiului. Gâtul... Colonelul Werther von R. Își întoarse privirea. Gâtul alb, umflat, gâlgâind parcă a râs, a șoaptă, a țipăt nedeslușit îi crea un sentiment tulbure. Un sentiment ce nu-l încercase nici în fața trupului elegant al Olimpiei, nici în fața goliciunii caste, de argint, a zeiței lui Giorgione. Rubens cu tonele lui de carne roz îl indispunea. Degas era prea dur
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pusă pe un ton plin de interes. Hedrock zise plictisit: \ MĂ ROG, MĂ DAU BĂTUT. AȘ VREA SĂ ȘTIU CÎND POT CĂPĂTA CEVA DE MÎNCARE. CEL CE-I PUNEA ÎNTREBAREA ERA DE-A DREPTUL TULBURAT. AI AUZIT, XXY (UN NUME NEDESLUȘIT)? ― Foarte interesant, răsună glasul unui alt gînd. Într-un moment critic nevoia de hrană este dominantă. Asta pare semnificativ. Liniștiți-l și continuați-vă experiența. Hedrock le spuse: \ NU E NEVOIE SĂ MĂ LINIȘTIȚI. CE VREȚI SĂ FAC? Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ÎNĂBUȘEA ÎN NOAPTE. VOCEA LUI S-A ÎNĂLȚAT STINS : "ÎNTR-O FRUMOASĂ DIMINEAȚĂ DIN LUNA MAI, O ELEGANTĂ AMAZOANĂ PARCURGEA, PE O SUPERBĂ IAPĂ ALEZANĂ, ALEILE ÎNFLORITE DIN BOIS DE BOULOGNE". TĂCEREA S-A AȘTERNUT IAR ȘI, O DATĂ CU EA, FOȘNETUL NEDESLUȘIT AL ORAȘULUI ÎN SUFERINȚĂ. GRAND PUSESE FOAIA PE MASĂ ȘI CONTINUA S-O CONTEMPLE. DUPĂ O CLIPĂ EL RIDICĂ PRIVIREA : ― Ce părere aveți ? Rieux răspunde că acest început îl făcea curios să cunoască urmarea. Dar celălalt spune cu însuflețire că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
PAJIȘTILE USCATE TOTUȘI. SOARELE, ÎN SPATELE CASELOR DINSPRE RĂSĂRIT, ÎNCĂLZEA DOAR COIFUL IOANEI D`ARC, STATUIA ÎN ÎNTREGIME AURITĂ CARE ÎMPODOBEA PIAȚA. UN CEAS BĂTU DE OPT ORI. RAMBERT A FĂCUT CÂȚIVA PAȘI SUB PORTICUL PUSTIU. DINĂUNTRU AJUNGEAU PÂNĂ LA EL PSALMODIERI NEDESLUȘITE ÎNSOȚITE DE VECHI MIROSURI DE PIVNIȚĂ ȘI TĂMÂIE. DEODATĂ CÂNTECELE S-AU OPRIT. VREO ZECE MOGÂLDEȚE NEGRE AU IEȘIT DIN BISERICĂ ȘI AU PORNIT CU PAȘI MICI ȘI REPEZI SPRE ORAȘ. RAMBERT A ÎNCEPUT SĂ-ȘI PIARDĂ RĂBDAREA. ALTE MOGÂLDEȚE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să-și supere astfel bolnavul. Putea fi vorba de un simplu acces de febră, oricât părea el de spectaculos. Totuși, în timpul după-amiezii, ea a încercat să-i vorbească preotului, dar nu a primit drept răspuns din partea lui decât câteva cuvinte nedeslușite. Și-a reînnoit propunerea. Dar atunci părintele s-a ridicat și, pe jumătate sufocându-se, i-a răspuns limpede că nu voia nici un doctor. În acest moment, gazda a hotărât că o să aștepte până a doua zi dimineața și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
jucătorilor care fuseseră transformate în birouri și infirmerii. Cea mai mare parte dintre internați stăteau în tribune. Alții rătăceau pe tușă. Unii stăteau pe vine la intrarea corturilor lor și-și lăsau ochii să lunece peste toate, cu o privire nedeslușită. În tribune, mulți stăteau prăbușiți și păreau că așteaptă. CE FAC TOATĂ ZIUA ? L-A ÎNTREBAT TARROU PE RAMBERT. ― Nimic. Aproape toți, într-adevăr, stăteau cu brațele spânzurând și cu mâinile goale. Această uriașă adunare de oameni era ciudat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de o formă întunecoasă și pietroasă în care au recunoscut prima colină a orașului. De cealaltă parte, pe deasupra câtorva străzi și a portului invizibil, privirea se pierdea într-un orizont în care cerul și marea se amestecau într-o fremătare nedeslușită. Dincolo de ceea ce ei știau că trebuie să fie falezele, o licărire a cărei sursă n-o zăreau, apărea la răstimpuri regulat: farul strâmtorii continua, din primăvară, să lumineze pentru nave care se îndreptau spre alte porturi. În cerul măturat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
devii un sfânt. \ Dar dumneata nu crezi în Dumnezeu. Poți oare să fii sfânt fără Dumnezeu ? este singura problemă concretă pe care o cunosc astăzi. Brusc, o licărire țâșnise din partea de unde se auziseră strigătele și, venind împotriva vântului, o zarvă nedeslușită a ajuns până la cei doi bărbați. Licărirea s-a stins numaidecât și, departe, la marginea teraselor, nu a mai rămas decât o boare roșiatică. Într-o clipă de acalmie a vântului s-au auzit distinct strigăte de oameni, apoi zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
anacku. Eu, Avraam, fiul lui Terah. Shimon simțea cum se albește la față. Îl cuprinse un fel de panică grețoasă, începând de la cap, apoi scurgându-i-se prin piept până în măruntaie. Ochii i se bulbucară până când literele deveniră încețoșate și nedeslușite. Eu, Avraam, fiul lui Terah, am grăit astfel în fața judecătorilor. Pământul unde l-am dus pe fiul meu, pentru a-l sacrifica acolo Celui Sfânt, Muntele Moriah, acest loc a devenit pricină de ceartă între cei doi fii ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
probabil nu numai energia, ci și capacitatea de a vorbi, fiindcă devenise extrem de tăcut. Fața Îi era trasă, gura uscată și ochii Înroșiți, deși nici nu băuse, nici nu plânsese. Ore În șir, a stat În pat nemișcat, studiind motivele nedeslușite formate de mizerie și praf pe tavan. Între timp, Rose și Armanoush și cele trei mătuși se plimbau pe străzile din Istanbul, În special pe cele din jurul magazinelor. În seara aceea s-au culcat mai devreme ca de obicei. — Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]