502 matches
-
de peretele îmbrăcat în lambriuri sculptate cu entre-lacs-uri florale. Pereții se pierdeau însă-n noapte și, chiar dacă o dată s-a-ncăpățînat să meargă câteva ore de-a lungul lor, fata n-a ajuns nicăieri. Aceleași lambriuri aspre pe-o parte, aceleași obiecte nedeslușite, ieșind înșelător din umbră, pe cealaltă. Și, extrem de departe, punctul de lumină de deasupra măsuței bătrânului. În alte dați, cu inima strânsă de teamă, Coca se desprinsese de perete ca un copil care-și dă drumul prima dată de la marginea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
podea la tavan, secționând policandrul, brațul unui fotoliu de pluș decolorat, o ceașcă de cafea și farfurioara ei, gheridonul pe care era așezată și covorul indian de pe parchetul lustruit al odăii. Era acum un tablou bogat și complicat, o alegorie nedeslușită, cu toate personajele - animale fabuloase, divinități și eroi - în continuă mișcare și metamorfoză, o titanomahie cerebrală, un puzzle în care fiecare piesă leșina de dragoste, de dor și de nostalgie și-și făcea loc printre celelalte în căutarea celei cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Altele se ridicară ca să consimtă la acele cuvinte insultătoare. — Trebuie să aveți încredere, întări Sebastianus. Magister militum nu vă va abandona! Vizigoții din Aquitania vor fi și ei cu noi! reuși din nou să strige înainte să-l acopere rumoarea nedeslușită ce venea din mulțimea încinsă. Părerile erau împărțite; ici și colo chiar se încinseră mici încăierări, iar asta și pentru că nimeni nu părea să-și asume menținerea ordinii. Nedumerit de întorsătura negativă pe care o lua adunarea, Sebastianus avu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
malul stâng, în schimb, luminile pâlpâitoare ale numeroaselor focuri îl ajutau pe Sebastianus să intuiască poziționarea detașamentelor hune ce vegheau podul, închizând accesul în cetate dinspre miazăzi. De undeva, de foarte departe, la intervale regulate și însoțite de un vacarm nedeslușit, răsunau sumbru bubuiturile loviturilor de berbec ale atacatorilor în zidurile de apărare ale cetății; era vorba de un atac nocturn, probabil pe latura opusă a zidului de apărare, cea dinspre miazănoapte. I se părea că e pe râu de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Prefectul lui Etius! exclamă. Așadar, ne întâlnim din nou. E o plăcere să te văd în viață! Cu toată neliniștea și tensiunea apăsătoare pe care le simțea, Sebastianus își îngădui o glumă. — Numai să dureze!... Simți în spatele său o mișcare nedeslușită prin mulțime și auzi un strigăt ce trecea din gură în gură, venind dinspre Catedrală: — Episcopul! Chemați-l pe Anianus! Balamber, ce părea sincer bucuros de acea întâlnire, zâmbi din nou. — Nu te teme pentru viața ta, romanule, spuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Atila zăcea pe jos, desfăcut deja, iar în jurul lui mișunau o sumedenie de oameni, în vreme ce numeroase care se îndepărtau pe drumul ce ducea spre sud. în aer se auzea, ca un tunet difuz, înăbușit și deformat din cauza distanței, un vuiet nedeslușit. Fremătând de-a dreptul, Vitalius arătă cu degetul înspre armata romană. — Uite, Prefectule! Catafracții! într-adevăr, în compania ce se găsea în apropierea drumului puteau fi recunoscute acum însemnele puternicei cavalerii imperiale cu platoșe. Și încet-încet cavaleria acoperea câmpia întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu capul, apoi o mică grimasă, care spunea că înțelesese; pe urmă spuse ceva, dar cu o voce atât de stinsă și sugrumată, încât Sebastianus nu auzi. Tulburat, îl întrebă pe din ochi Maliban. Acesta ridică sprânceana într-o expresie nedeslușită, perplexă. — Vorbește de niște însemnări, mi se pare. însemnări? Ce însemnări? Sebastianus nu reușea să înțeleagă. Ochii lui Vitalius se mutară rapid de a unul la altul și se opriră din nou asupra lui. — Re... latarea, spuse. Sebastianus își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ghiceau casele și ulițele satului. În cele din urmă, a reușit să se orienteze. „Iată stejarul din fundul grădinii și cumpăna de la fântână, ce străpunge pânza de fum de parcă-i un răzlog învechit uitat în zare.” În jocul de umbre nedeslușite, Costăchel răscolea priveliștea cu privirea înfrigurată. Când și-a descoperit casa, inima i-a tresărit cu zvâcnet nebun și o lacrimă - lacrima pe care o purta în suflet - a pornit să se rostogolească pe obrazul ars de soare... „Doamne Dumnezeule
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
întovărășirilor agricole și apoi a gospodăriilor agricole colective. Țăranii își vor uni pământurile, animalele și atelajele și vor munci împreună. Totodată va duce lupta de clasă împotriva chiaburimii din satele patriei noastre dragi... În sală au început murmure la început nedeslușite.Tovarășul de la raion și-a bolovănit din nou ochii. S-a uitat la Chersân întrebător, dar a rămas țeapăn în fața adunării. Chersân s-a ridicat și, cerându-și voie de la delegat, a grăit răstit: Ce aveți, măi? De ce nu tăceți
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
unei păsări taie, de-a lungul, o urmă inexplicabil șerpuită. În camera slab luminată se simți deodată o vastă singurătate rece, strălucitoare ca amiaza”. Tocmai această bruscă Însingurare aduce, dintr-o dată, aproape, primejdioasa lume vie din afară, de departe. „Un nedeslușit sentiment al lumii din jurul lor Îi făcu să se agațe unul de celălalt; era un ireal sentiment de răceală din toate părțile; se sprijineau unul de altul, despovărându-se, unindu-se ca două jumătăți ce se potrivesc de minune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
din nou ochii și încercă să-și liniștească pulsul, să-și limpezească mintea de închipuirile nebunești ale nopții. Se strădui să se localizeze și să se așeze în fluxul propriei respirații, dar se tot întorcea la o listă de acuzații nedeslușite. Abia la ora 4.30 a.m. reuși să dea un nume senzației sale: rușine. Întotdeauna dormise fără efort, la cerere. Sylvie se minuna când îl vedea. „Trebuie să ai o conștiință ca a unui băiat dintr-un cor bisericesc.“ Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dau mă neamule? Prafu' de pe tobă? Am văzut că ai hârtie igienică. Să vii cu ea la băiatu', că de două zile îmi fac toaleta curului cu deștele. Se aud câteva râsete răzlețe, apoi totul se pierde într-o mormăială nedeslușită. Cineva urcă scările în fugă. Se aude un zgomot de metal lovind metalul. Este Iovuț, care-și face gâfâind apariția la mijlocul palierului. Lăsați-mă să stau lângă dumneavoastră dom' locotenent! Unde-i Nicky? Păi, cum ați ordonat. Stă de pază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unei țări ploioase Ploua fără încetare. Prin geamurile aburite ale locuinței lumina zilei pătrundea cu multă sfială, deși se luminase de mult. Ceasul cu pendulă arăta ora nouă fără un sfert, deja. De jos, din stradă, urcau sunete și zgomote nedeslușite, de parcă între lumea de afară și cea dinăuntru s-ar fi interpus un filtru de pâslă. Și ieri plouase, și alaltăieri, așa că-n aer plutea o atmosferă de lacustră bacoviană. Dacă ar fi fost mai frig, ar fi putut să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
semn dela nefericita gazdă ca „Marele Norocos”, să regrete ziua În care norocul s’a milostivit de el! În asemenea Împrejurări, Tony Pavone nu era băgat În seamă de nimeni. Aceste clipe de un Înalt dramatism, Îi genera o teamă nedeslușită... o teamă de moarte!! Nu putea nici să plece, momentul nu era potrivit...! Păgubașul, slobozi un răgnet de fiară rănită. „Girondaaa... !! Unde dracul ai dispărut?” Suficient de timorată, femeia Își făcu apariția, privindu-l drept În fundul ochilor. „Pregăteam o mică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Căuta răspunsuri la întrebări, înlăuntrul lui. Era atât de trudit de griji și de toate întâmplările prin care trecuse!... Simți că e bolnav și îl cuprinde o sfârșeală ca de moarte. Mintea i se învălmășea tot mai mult... Vedea chipuri nedeslușite care discutau în adunări, rosteau sentințe fără nicio urmă de logică... ”- Prea târziu!” striga unul. Apoi, strigau cu toții, ”Prea târziu... Prea târziu!” și dispăreau în beznă. Simțea cum îl cuprinde o disperare nemărginită. Se trezea și se uita uimit împrejur
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Restul nu e în puterea omului! Acest dialog interior îl tulbură. O neliniște îi forfecă inima ca un clește. O neliniște care pusese stăpânire pe el și nu-l slăbea o clipă, trezind suferința în el, mai aprigă, când sentimente nedeslușite îi apăsau sufletul. - Mi-ar prinde bine să pot plânge... să pot plânge măcar un pic. Parcă mi-a băut cineva lacrimile... Sau au secat ca apa din fântână în timp de secetă. De-aș putea plânge, fie și cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
putea deschide ochii, pleoapele îi cădeau grele, iar gândurile înotau ca într-o ceață groasă, zile și nopți în șir, fără număr, a luptat fără răgaz... Amintiri halucinante... fierbințeli îi zguduiau tot trupul. Totul e învăluit în ceață cu umbre nedeslușite... -Doamne, ajută-mă!.. își zise el în somn. Fără să deschidă ochii, s-a ridicat încet în pat... apoi, s-a lăsat încet-încet, simțind o amorțeală între umeri. Nu-și putea aminti tot... doar, și-a șters ochii cu dosul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
melcilor și le smulgeam din carnea perlată. Dădeam apoi cu melcul de pământ, priveam cuprins de frisoane cum se scurge lichidul bălos prin carapacea pleznită și fugeam știind că voi fi pedepsit, așteptând dintr-o clipă într-alta o răzbunare nedeslușită. Am deschis ușa. Era mama, tânără, cu părul buclat, într-un capot pătat și descusut, trebăluind în bucătărie, în fața mașinii de gătit. Ținea cu mâna stângă coada înnegrită a unei tigăi cu uleiul sfârâind, iar în cealaltă avea un pumn
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vizitatori din lumea grației nu reușesc să răscumpere ordura. În același timp, vizuina trupului nu se arată nici ea prea primitoare. Volumul cuprinde multe poeme ale eului însingurat („nu-mi auzisem glasul de două zile“), terorizat prin nopți de presimțiri nedeslușite, ajungând să dialogheze, personalitate scindată, cu propria singurătate („dar tu, singurătate ă...ț, tu ești chiar leoaica Niobe,/ cu un ied de gazelă hoțește-nfiat“). „Înăuntru“ nu înseamnă „acasă“: viziune puternic angoasată, susținută în mod repetat. O serie de poeme nocturne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
să fie supravegheat... deși nu prea era clar ce fel de acțiune dușmănoasă putea întreprinde o asemenea persoană... dacă nu-și băgau alții nasul. Gosseyn își dădu seama că zâmbea acru din cauza direcției în care o luaseră gândurile sale. Implicația nedeslușită era că ar putea fi inamici ai Semanticii Generale, pe undeva, nevăzuți. Dar asta nu era de fapt o problemă. Pentru încă cea mai mare parte, vasta majoritate a populației Pământului nu putea fi mai puțin interesantă decât era. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de timp eliberator care credem că ni se cuvine. Bruno, din Despre eroi și morminte, de Sábato, vorbește despre starea noastră de adormire ca despre „o vremelnică periferie a morții, tărâmurile prevestitoare în care facem ucenicia marelui somn, biete zvonuri nedeslușite ale întunecoasei aventuri de pe urmă, ciorne neclare ale misteriosului text final, cu infernul pregătitor al coșmarurilor“. Suntem oare în stare să acceptăm că în fiecare noapte, cu fiecare somn, ne facem „ucenicia“, în așternutul nostru confortabil și parfumat? E prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
însoțește în chip „natural“ cu o neliniște cotropitoare, prea intensă ca să apară ca venind doar dinăuntru, și, de aceea, părând că vine din afară - s-ar putea deci ca această realitate să se păstreze mereu în umbră, ca o prezență nedeslușită, ca acest „vine“ care vine mereu și care nu apare „aici“ decât sub forma sub care rămâne „încă“ acolo, undeva unde prezența lui nu este încă prezentă în locul unde ea se face prezentă fără să apară. E ca un chin
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cunoștință“ de acest fapt; sau, mai curând, luăm cunoștință de faptul că nu știm bine ceea ce cunoaștem. Ce cunoaștem când spunem că visele gândesc? Cunoaștem „ceva“, anume faptul că visele sunt date nu în mod întâmplător (deși sunt și vise „nedeslușite“, mincinoase, adică încă necoapte), ci își au o rațiune care nu corespunde în mod direct cu felul în care credem noi că ne folosim rațiunea. Când recunoaștem că în vise gândirea își croiește un drum, „cunoaștem“ că ceea ce „știm“ - în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
acest răstimp am plecat de acasă de câteva ori, cu diverse invitații și prilejuri pe care altădată le refuzasem, și, deși orașul este pustiu, întunecat, m-am simțit neașteptat de bine ! J’avais le cœur léger, ba chiar și speranța nedeslușită a unui început (ce mi s-a mai întâmplat s-o trăiesc de câteva ori), luptându-se cu durerea rușinoasă din suflet. Am ajuns din nou la concluzia că, dacă firea mea convențională nu m-ar fi decis, într-un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a apuca să fie. Despre o asemenea lume a neașezării s-ar putea spune că este, fără ca propriu-zis ea să și fie. O lume de magme, de lichide, de aburi, de substanțe moi, de curgeri - pe scurt, o lume indecisă, nedeslușită, în care nu a apărut nici un hotar, este mai degrabă o lume a preființei. O lume în care "ceva" nu poate fi distins de "altceva", în care nu există nici o formă fermă, în care deci nimic stabil nu există, o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]