314 matches
-
mai înainte nu poate porni de la o predicție absolut certă asupra cantității de precipitații din luna mai a anului viitor, ci doar de la una probabilistă. În cazul unei incertitudini ontologice, care ar putea fi desemnată mai bine prin termenul de nedeterminare, estimările pot fi, ca și în cazul primului model, absolut certe, dar într-un sens probabilist. Calculul cu asemenea cunoștințe de tip probabilist nu ne va duce la selectarea soluției care este cu siguranță cea mai bună, ci a soluției
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care îi păreau pe baza cunoștințelor de care dispune insatisfăcătoare sau mai puțin satisfăcătoare au fost eliminate, decidentul se află adesea în fața unui set de alternative între care nu mai poate discrimina și care îi apar ca fiind egale în nedeterminarea lor. Ce metodă de alegere poate fi adoptată în condițiile în care alternativele par egale? PROPOZIȚIA 2.6.: În condiții de incertitudine, toate criteriile de alegere între alternativele rămase în competiție tind să fie la fel de bune, și nu superioare alegerii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dintr-un set de evenimente posibile. În 1928, R.V. Hartley (1888-1970) a introdus noțiunea de cantitate de informație. În 1948, Claude Shannon 12 numește măsura informației entropie informațională, prin analogie cu entropia din termodinamică ce măsoară, de asemenea, gradul de nedeterminare a unui fenomen. Astfel, informația este acea cantitate care înlătură total sau parțial starea de nedeterminare, numită entropie, pe baza unui mesaj adresat unui receptor. Claude Shannon (1916-2001) a propus ca unitatea de măsură a cantității de informație să fie
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
de informație. În 1948, Claude Shannon 12 numește măsura informației entropie informațională, prin analogie cu entropia din termodinamică ce măsoară, de asemenea, gradul de nedeterminare a unui fenomen. Astfel, informația este acea cantitate care înlătură total sau parțial starea de nedeterminare, numită entropie, pe baza unui mesaj adresat unui receptor. Claude Shannon (1916-2001) a propus ca unitatea de măsură a cantității de informație să fie informația generată de realizarea unui experiment cu două evenimente, având probabilități egale de realizare. Această unitate
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
a fiecărei variabile, relația dintre factori în termeni de ortogonalitate sau oblicitate) pornind de la corelațiile (covarianțele) cunoscute dintre variabilele observate. Dificultatea apare deoarece demersul prin care facem inferențe despre factori pornind de la covarianțele (corelațiile) dintre variabile conține o serie de nedeterminări. Aceeași structură de covarianță poate fi produsă de nenumărate structuri cauzale (modele factoriale). Cunoașterea covarianțelor dintre variabile nu duce imediat la cunoașterea structurii cauzale latente (a factorilor comuni). De exemplu, oricare dintre modelele prezentate în figurile 4, 5, 6 poate
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
dintre variabile nu duce imediat la cunoașterea structurii cauzale latente (a factorilor comuni). De exemplu, oricare dintre modelele prezentate în figurile 4, 5, 6 poate reprezenta la fel de bine structura unui set de date. Kim și Mueller sintetizează principalele tipuri de nedeterminare care apar1. Acestea ar fi: 1) Aceeași structură de covarianță, saturații diferite. De exemplu, structurile cauzale din figurile 4 și 5, care au matricele de saturații următoare, conduc la aceeași matrice de corelații între variabile. Figura 7. Matricele saturațiilor pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
de către un factor comun. Însă corelația dintre două variabile se poate explica și prin faptul că una dintre ele o determină pe cealaltă (una este cauza celeilalte). Criteriul adecvării statistice a modelului la date nu poate fi folosit pentru reducerea nedeterminării, pentru că fiecare dintre structurile cauzale descrie la fel de bine datele. Nedeterminarea se poate rezolva doar pe calea demersului teoretic, prin selectarea modelului factorial care este coerent cu asumpțiile, conceptele și cadrul nostru teoretic sau cu rezultatele unor cercetări anterioare pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
poate explica și prin faptul că una dintre ele o determină pe cealaltă (una este cauza celeilalte). Criteriul adecvării statistice a modelului la date nu poate fi folosit pentru reducerea nedeterminării, pentru că fiecare dintre structurile cauzale descrie la fel de bine datele. Nedeterminarea se poate rezolva doar pe calea demersului teoretic, prin selectarea modelului factorial care este coerent cu asumpțiile, conceptele și cadrul nostru teoretic sau cu rezultatele unor cercetări anterioare pe care le considerăm acceptabile. Așa cum facem în orice alt demers de
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
este coerent cu asumpțiile, conceptele și cadrul nostru teoretic sau cu rezultatele unor cercetări anterioare pe care le considerăm acceptabile. Așa cum facem în orice alt demers de acest fel, și în analiza factorială putem apela la principii practice pentru reducerea nedeterminării. Nedeterminările de tipul al treilea sunt rezolvate practic prin apelul la principiul adecvării modelului empiric la modelul teoretic. În orice model bazat pe structuri cauzale, cum este și analiza factorială, cercetătorul este cel care trebuie să furnizeze un mecanism cauzal
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
coerent cu asumpțiile, conceptele și cadrul nostru teoretic sau cu rezultatele unor cercetări anterioare pe care le considerăm acceptabile. Așa cum facem în orice alt demers de acest fel, și în analiza factorială putem apela la principii practice pentru reducerea nedeterminării. Nedeterminările de tipul al treilea sunt rezolvate practic prin apelul la principiul adecvării modelului empiric la modelul teoretic. În orice model bazat pe structuri cauzale, cum este și analiza factorială, cercetătorul este cel care trebuie să furnizeze un mecanism cauzal plauzibil
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
se va alege între un model sau altul. Nu modelul cauzal va fi cel care propune existența unei determinări, ci modelul primește substanță dacă susține schema de cauzalitate teoretică. Principiul simplității 1 poate ajuta la rezolvarea celorlalte două tipuri de nedeterminare. Criteriul recomandat prin acest principiu este cel al simplității reprezentării. Principiul afirmă că este preferabil să avem un model cât mai simplu pentru descrierea realității, că o structură mai simplă este mai profitabilă decât una mai complexă. Teorema rang poate
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
de corelație ajustată, nu demonstrează însă că există doar acei factori, și nu mai mulți, care să dea seama de corelațiile variabilelor observate. În acest caz ne confruntăm cu ceea ce se numește o problemă de rotație, care este și problema nedeterminării de primul tip. Ce este o problemă de rotație? Este una de transformare a datelor astfel încât să obținem un model mai ușor interpretabil, o structură factorială care să aibă mai mult înțeles. Astfel, o transformare care să micșoreze complexitatea factorială
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
comportamentele religioase asociate statutului social, acolo unde instituțiile politice au o mai mare importanță. Ritualul este transformativ, ceremonia este confirmatoare. În descendența lui Turner, S.F. Moore și B. Myerhoff (1977, p. 16) vor susține că „ceremonia este o declarație Împotriva nedeterminării. Prin toate formele și formalitățile ei, ceremonia celebrează semnificațiile făurite de om, ceea ce este cultural determinat, ceea ce este regulat, ceea ce are un nume și o explicație”. Pentru acești cercetători, deosebirea esențială vine din gradul de formalizare: ceremoniile sunt mai strict
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
expresii riguroase, punând-o la adăpost de contaminări sau aproximări. Fractura dintre teologie și etică, dintre adevăr și acțiune, s-a creat atunci când teologii catolici, optând pentru caracterul său abstract și rigiditatea noțiunii, au reacționat împotriva moderniștilor care optau pentru nedeterminarea conceptuală a experienței religioase. La preocuparea de a acorda o mai mare relevanță practicii a contribuit redescoperirea ideii de adevăr biblic și a caracterului său istoric, contrar reflecției grecești care conducea spre o filosofie a permanenței și a imutabilității. În timp ce
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]