314 matches
-
care admit electronul ca punctiform (rază nulă) presupun că momentele de spin se datorează conceptului de Zitterbewegung generat prin transformarea Foldy-Wuithuisen. Modelul structural proton electron necesită existența unei forțe atractive care să contracareze paradoxul Klein rezultat pe baza relației de nedeterminare. Este relativ stabil în solvenți ca amoniac ca săruri ale metalelor alcaline dar și în soluții apoase alcaline. Electronul face parte din clasa particulelor subatomice numite leptoni, despre care se crede că sunt particule fundamentale. Raza clasică a electronului poate
Electron () [Corola-website/Science/297813_a_299142]
-
mecanicii cuantice și descrierea statistică bazată pe funcția de stare au generat obiecții: funcția de stare nu ar conține o descriere "completă" a realității fizice, caracterul statistic ar rezulta din ignorarea unor "variabile ascunse", relațiile de incertitudine ar exprima o "nedeterminare" a stării sistemului, reducerea funcției de stare ar constitui o violare a "principiului cauzalității". De pe pozițiile interpretării de la Copenhaga, Bohr a răspuns la aceste obiecții printr-o analiză detaliată a procesului de măsurare. Descrierea fenomenelor la scară atomică este făcută
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
aceeași valoare a lunigimii de undă formula 58. Principiul de incertitudine a fost formulat de către Werner Heisenberg în 1927. El a arătat că, pentru o microparticulă, poziția și impulsul nu pot fi determinate cu o precizie oricât de bună. Relația de nedeterminare se poate scrie unde Conform principiului de incertitudine al lui Heisenberg, un fenomen fizic nu poate fi descris ca o particulă clasică sau ca o undă, ci ca dualitatea formată dintre cele două. Noțiunile de traiectorie și impuls își pierd
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
1986, p. 102-103). Atentă la dedicația poemului, Ștefania Mincu ("Momentul Nichita Stănescu", în vol. "Nichita Stănescu: Poezii", Ed. Albatros, București, 1987) exploatează tema condiției artistului, a creatorului („Dedal construiește Labirintul interior al cuvântului”, p. 52), astfel încât ajunge la concluzia că „nedeterminarea acelui El cu care debutează elegia dispare: știm acum că se referă la cuvânt” (p. 53). În opinia criticului, Elegia întâia este o încercare din partea poetului de a da „un model constructiv al propriului mod de a se raporta pe
Elegia întâia () [Corola-website/Science/309930_a_311259]
-
h/4formula 21 între poziție și moment. Cu cât este mai precis determinată poziția unei particule, cu atât mai puțin precis este determinat momentul acesteia iar valoarea minimă a incertitudinii implicate este h/4formula 21. Această concluzie a fost apoi numită " Principiul nedeterminării al lui Heisenberg", sau Principiul incertitudinii. Pentru particulele aflate în mișcare, în mecanica cuantică există întotdeauna un anumit grad de inexactitate a caracteristicilor măsurate. Un observator poate obține o măsurătoare precisă a poziției sau o măsurătoare precisă a momentului, dar
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
redacție al revistei . Fundamentele științifice ale discursului lupascian sunt: principiul al doilea al termodinamicii, teoria relativității, teorema lui Zermelo, unele aspecte teoretice ale mecanicii cuantice: cuanta de energie a lui Max Planck, descoperirea naturii corpuscular-ondulatorii a luminii (Einstein), principiul de nedeterminare (Werner Heisenberg), principiul complementarității (Niels Bohr), principiul de excluziune (Wolfgang Pauli), descoperirea spinului particulelor - J. Uhlenbeck și S. Goudsmidt, descoperirea pozitronului (Paul Dirac) ș.a. Aceste descoperiri sunt grăitoare din punctul de vedere al substanțialității discursului lupascian, deoarece ele înfățișează multitudinea
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
au abandonat distincția cazuală și folosesc forma de dual foarte limitat (se mai folosește doar la [[substantiv]]e, iar întrebuințarea acestei forme nu mai este cerută în toate circumstanțele). De asemenea, aproape toate [[dialect]]ele au pierdut "tanwīn"-ul, (marca nedeterminării în limba arabă) și pasivul intern sau vocalic. Un factor de diferențiere a [[dialect]]elor este influența limbilor vorbite înainte în zonă, care au asigurat un numar semnificativ de cuvinte noi, și care au influențat uneori chiar și pronunția sau
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
și a fost mai rapid și mult mai fiabil decât Z1 și Z2. Operațiunile în virgulă mobilă ale lui Z3 au fost îmbunătățite față de Z1 prin adăugarea unor mecanisme de tratare a excepțiilor. Valorile excepționale plus infinit, minus infinit și nedeterminare puteau fi generate și date ca rezultat. Z3 și-a stocat programul pe o bandă "externă", deci pentru reprogramare nu era necesară recablarea. La 12 mai 1941, Z3 a fost prezentat în fața unui public format din oameni de știință, printre
Z3 (computer) () [Corola-website/Science/321846_a_323175]
-
din lume nu perceput nimic pe durata celor două minute: înregistrările corespunzătoare acelei perioade sunt goale. Acest lucru pare a veni în sprijinul "efectului observatorului" din teoria cuantică. Absența conștiinței întregii rase umane a trimis "realitatea" într-o stare de nedeterminare. Odată cu revenirea conștiinței, realitatea a colapsat în cea mai probabilă configurație, adică obiectele în mișcare au mers mai departe în direcția spre care se îndreptau. Nici pentru membrii CERN-ului experimentul nu rămâne fără urmări. Logodnica unuia dintre cei doi
Flashforward () [Corola-website/Science/325385_a_326714]
-
un sistem concurent pot interacționa unele cu altele în timp ce sunt executate, numărul de căi de execuție în sistem poate fi extrem de mare, iar rezultatul obținut nu poate fi determinat aprioric. Folosirea concurentă de resurse partajate poate fi o sursă de nedeterminare ce duce la probleme precum ajungerea într-un punct mort ("deadlock"), în care două sau mai multe acțiuni se așteaptă reciproc blocând execuția, sau blocarea unei acțiuni din lipsa accesului la resurse ("resource starvation"). Proiectarea sistemelor concurente implică de cele mai multe
Concurență (informatică) () [Corola-website/Science/326517_a_327846]
-
unică, însă complexitatea mecanismului este ascunsă programatorului. Deoarece folosesc resurse partajate, sistemele concurente necesită în general includerea unui "arbitru" în implementare (de multe ori în hardware-ul sistemului), pentru a controla accesul la aceste resurse. Utilizarea de "arbitri" introduce posibilitatea nedeterminării în calculul concurent, care are implicații majore în practică, afectând corectitudinea și performanța. De exemplu, arbitrarea introduce nondeterminism nelimitat, care ridică probleme cu verificarea modelului, provocând o explozie în spațiul stărilor și poate duce chiar la modele cu un număr
Concurență (informatică) () [Corola-website/Science/326517_a_327846]
-
pornită în starea sa inițială, atunci este o limită asupră numărului de stări pe care le poate avea. Edsger Dijkstra a dezvoltat mai departe conceptul de abordare de stare globală nondeterministică și a generat o controversă numită "nedeterminism nelegat" (sau nedeterminare nelegată, și este o proprietate prin care cantitatea de întârziere pentru o cerere poate deveni fără limită ca un rezultat al arbitrării pentru partajarea resurselor "încă garantând că cererea va fi îndeplinită cândva". Modelul Actor conferă nondeterminism nelegat care a
Modelul Actor () [Corola-website/Science/322835_a_324164]
-
de tip "alb sau negru", acum pare a fi o problemă "gri". Aceasta este amestecul dintre cele două căi separate inițial, care constituie faptul la care ne referim ca fiind "ștergerea". Aceasta este, de fapt mai mult "o întoarcere la nedeterminare." Aranjamentul experimental, descris în detaliu în documentul original, este după cum urmează. Mai întâi un singur foton este generat și trece printr-un dispozitiv cu două fante (reprezentat de linia neagră verticală din colțul din stânga sus al diagramei). Fotonul trece printr-
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
oamenilor pofta trupească, „Eros și Ananke lucrând în deplin acord”. Norbert Wiener, în cartea sa "Cybernetics: Or Control and Communication in the Animal and the Machine", o prezintă pe Ananke ca personificare a determinismului științific, în contrast cu Tyche care este personificarea nedeterminării din mecanica cuantică, în afirmația des citată: „Șansa teoreticianului mecanicii cuantice nu este libertatea etică a augustinienilor, iar Tyche este o amantă la fel de neobosită ca și Ananke.” În seria "Ravirn" a lui Kelly McCullough, Ananke este o figură proeminentă ce
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]