559 matches
-
39 Capitolul 5. Intermezzo. Un zâmbet printre lacrimi / 59 Capitolul 6. 23 august 1944 și campania din Vest / 69 Capitolul 7. 1945 -1947. Un sfârșit și un început / 75 Capitolul 8. București Paris, un drum fără întoarcere / 85 Evocări Un nedreptățit IAR 80. Industria Aeronautică Română / 101 Un mare nume al aviației: prințul Constantin (Bâzu) Cantacuzino căruia îi dedic aceste amintiri / 119 23 August 1945 / 143 Ultima misiune / 157 Postfață / 223 Bibliografie selectivă / 227 Resumé / 231 Prefață Am șovăit un moment
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
deja prea-târzie și prea-imposibilă pentru Dan și pentru Lou. Obosit, de tot și de toate, comandorul Vizanty va decola, pentru ultima dată, pe 12 noiembrie 1992. Un zbor lung și înalt, pentru a se alătura escadrilelor din ceruri... Evocări Un nedreptățit IAR 80. Industria Aeronautică Română 1 Dan Vizanty A vorbi despre aviația de vânătoare din timpul celui de al Doilea Război Mondial înseamnă, în principal, a evoca diferitele tipuri de avioane ale părților beligerante. Astfel, auzim pomenindu-se de: Dewoitine
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
că ar fi fost potrivit să se introducă în acest text termenul până la care este obligatorie încheierea protocolului, precum și termenul până la care se elaborează formularul specific. (2Personalul didactic, didactic auxiliar, de conducere, de îndrumare și de control care se consideră nedreptățit poate solicită o expertiză a capacității de muncă. ( Se impune modificarea textului pentru o corectă înțelegere, astfel: „personalul didactic de predare, didactic auxiliar, de conducere, de îndrumare și control poate solicita o expertiză a capacității de muncă, în situația în
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
ajungă din urmă. Cu data de 1 septembrie 1950, amândoi eram transferați la școala cu două posturi din Căuești, com. Adam, la 30 km. depărtare de Priponești și de Bârlad. Aceasta era răsplata muncii noastre de trei ani! Ne simțeam nedreptățiți, dar cui să te adresezi? Și de data aceasta trebuia executat ordinul primit. Nu se poate altfel. În război neexecutarea ordinului era trădare și erai fără milă sancționat! Acum, puterea populară impunea voința sa și sancționa la fel de aspru! Disperare în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
care se dezvolta armonios și promitea mult pentru propriul viitor! Era eleva mea, sprintenă la minte și la jocurile copilărești și, mai ales, citea, savura cărțile... precum eu cu ani în urmă... Câtă deosebire de situația din anul anterior când nedreptățiți am poposit în acest loc, ostracizați, aproape alungați din propriul sat! În iulie, președintele sfatului, originar din acest sătuc, îmi cere școala pentru un bal, să se distreze lumea! Înaintea noastră au fost chiar prea multe baluri și petreceri organizate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
scriitură epică și un alt tip de construcție romanescă ce făcea un arc peste decenii, înapoi, la sursele romanului cu adevărat modern românesc, din școala lui Eugen Lovinescu, „la psihologia citadină”, cum o visa el, la întâlnirea cu marea și nedreptățita de critică (și de staliniști!Ă doamnă H.P. Bengescu, la un Holban, Blecher, Camil Petrescu, Gib Mihăescu. Nu am avut, apoi, același succes cu, de fapt, primul meu roman, cu adevărat bun, În absența stăpânilor, dar am avut un succes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
doi anunțând sunetele noi și extrem de promițătoare ale unei „noi lirici”, după generația apărută la începutul anilor ’60, în frunte cu Nichita: Păunescu, extrem de prolific și duduind de dinamism și proiecte literare, se voia un emul în siajul „modernului și nedreptățitului Macedonski”, iar Ion Alexandru, exploatând dacă nu „filonul”, oricum una dintre direcțiile și tonalitățile liricii blagiene. Ambii ne-au cucerit nu numai pe noi, dar și grupul, elitist și el și extrem de exigent, al lui Doinaș și Negoițescu! Ruptura, dezamăgirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
p.89-92. *Zilele Mihai Eminescu la Edmonton Canada, nr.1-2 (69-70), 15 ianuarie-1 martie 2011, p.181. *Binecuvântați fie acei... (70 de ani de la pogrom) - memoria arhivelor în nr.3-4 (74 78), 15 aprilie-1 iunie 2011, p. 30-32. *Ioan Slaviciun nedreptățit, în nr.5-6 15 iulie-1 sept. 2011, p.72-80. *Tezaurul românesc în documentele timpului, p. 21-23; Încercări de clarificări istorico literare Sorin Toma și Tudor Arghezi, p. 112 114, în nr.20, decembrie 2011; *Remember. Alexandru Mânăstireanu, nr. 1-2 (77-78
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cer iertare doamnei Slavici pentru neînțelegerea urmașilor. Dar de acolo, din zid, biata doamnă Slavici îmi surâde ironic! Despre nedreptate Am citit recent în România literară un articol în care un critic, dl. Grigurcu, comenta opera unui poet sub titlul Nedreptățitul... Numele, respectabil, al poetului nu îl voi cita, pentru că nu are nici o relevanță în context și bietul poet nu are vină pentru titlul sub care a fost pus. Altceva vreau să spun. De altfel poetul cu pricina e și distins
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de amabil? Dacă e vorba de nedreptate, mă pot gândi la prietenii mei Cristian Popescu, Iustin Panța, Ion Stratan, la Mariana Marin. După o viață trăită în mare parte în comunism, tocmai când dăduseră de libertate au fost ei oare nedreptățiți de soartă primind suferință și un sfârșit prematur? Aș putea spune că da. Însă nici măcar în cazul lor nu ar fi cu totul adevărat. Vreau să-i spun o părere de-a mea domnului Grigurcu și altor colegi care se
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
toate „nedreptățile” de mai sus nu interesează. Dacă nu are, lipsurile enumerate nu sunt nedreptăți și nu le poate umple nici cu poliția, nici cu DNA, nici prin liste de semnături. Bag seama că poate și domnul Grigurcu se simte nedreptățit că stă la Târgu Jiu. Ce poate fi mai frumos decât să stai și să scrii în orașul operelor lui Brâncuși, în mireasma inegalabilă a luncii Jiului după care eu tânjesc tot anul? Sper însă din toată inima că mă
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
decât să stai și să scrii în orașul operelor lui Brâncuși, în mireasma inegalabilă a luncii Jiului după care eu tânjesc tot anul? Sper însă din toată inima că mă înșel, că nu se simte așa. Probabil alții se simt nedreptățiți că stau la București și nu la Paris, iar cei care stau la Paris vor să fie la New York. Sau înapoi la București, să se răfuiască în voie cu inamicii. Am constatat cu tristețe că sentimentul „nedreptățirii” animă destui autori
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
a imprima un accent mai intens laudei aduse dragostei omenești, asociindu-i acordurile patetice ale suferinței. Umanitarismul sentimental al autorului își proiectează elanul în figura unui Christ simbolic (Iisus), nu Dumnezeu abstract, sustras durerii, ci om, înfrățit cu umiliții și nedreptățiții lumii. Solidaritatea de esență creștină cu cei revoltați capătă expresie directă în ciclul de sonete Zile de durere, scris în 1907, sub impresia răscoalei țărănești. Nu lipsesc din dialectica meditației lui C. (și ecourile venind de la „idolul” sufletului său, Tolstoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
guverne conserva toare. Afară, bineînțeles, de Al. Djuvara și V.G. Morțun, cari au fost numai miniștri liberali și afară de Pache Protopopescu și de Gheorghe Panu, cari n-au fost niciodată miniștri. Panu a fost cel mai maltratat și cel mai nedreptățit. (Id., ibid.) II. documentar a. cronologia guvernelor româniei (1871-1888) Cronologia de față prezintă succesiunea și componența guvernelor României în perioada la care se referă Constantin Bacalbașa în primele trei volume ale amintirilor sale reeditate de noi acum. Ea a fost
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
un nume, un loc, o dată), după care o mulțime de neadevăruri. Așa ați procedat mereu, incorect și necinstit. Așa ați adus nenorocirea asupra unor oameni și asupra unor familii întregi ...Mulți dintre ei s-au dus în mormânt dezonorați și nedreptățiți. Oare imagine lor nu vă tulbură somnul? Din păcate, domnule C.V.Tudor, trebuie remarcat că sunteți un om bolnav. Din păcate, boala care vă afectează nu poate fi tratată cu tranchilizante. Aroganța, disprețul față de ceilalți, suspiciunea generalizată i-au făcut
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
plină de tâlc. Din cuprinsul acestei povestiri am desprins cu ochiul rece o metodă primitivă prin care cel șiret și neputincios îl răpune pe cel puternic și cu caracter. În momentul decisiv al încleștării fizice, când victoria înclină spre cel nedreptățit, neputinciosul transformă lupta în spectacol de circ, apelând la cele mai ridicole gesturi. Printr-o nelămurire generală, masa spectatorilor prinde din aer giumbușlucurile și fraternizează cu lașitatea celui șiret, hohotind descătușată. Cel puternic rămâne cu vorbele în gât și mușchii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
tranziție la/ ei înșiși/ nepreocupați de evoluție ci de/ statornicie cică preocupați drept clișeu multiplicat la/ xeroxul albastru al Cerului. Auzi-mi ruga/ și iartă-mă pre mine maculatul că/ te-am decretat Sfinte drept părinte proteguitor al/ merituoasei dar nedreptățitei Poezii Române în care/ îndrăznesc să cred că se află și inima mea cum/ în mijlocul unei uriașe rodii una din semințe se află între/ două elipse împurpurate... însângerate..." (1996). A.B.În titlurile mai multor antologii e prezent tandemul "secolele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
presiunile criticii. Sigur, un critic cu mare autoritate poate marginaliza, o vreme, un autor, îl poate scoate din atenția publică, îi poate reteza șansele de a obține premii, de a promova în ierarhia literaturii și, mai devreme sau mai târziu, nedreptățitul își va recâștiga locul pe care îl merită. La fel de valabil e și reversul medaliei. Un critic influent poate impune, temporar, un scriitor mediocru, îl poate mediatiza cu dibăcie, așa încât să treacă drept un autor onorabil, îl poate sprijini să câștige
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Ungureanu, Imediata, I, 67-97, 192-193; Pavel Bellu, Virgil Birou - uriașul candid, O, 1981, 33; Mihai Alexandru, Virgil Birou în memoria urmașilor, O, 1982, 23; Nicolae Țirioi, Virgil Birou și viața artistică din Banat, O, 1983, 21; Timotei Jurca, Un roman nedreptățit - „Lume fără cer” de Virgil Birou, O, 1986, 52; Ion Marin Almăjan, Virgil Birou sau Despre începutul continuu, O, 1988, 25; Dicț. scriit. rom., I, 282-283; Popa, Ist. lit., I, 526. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285744_a_287073]
-
de ocupare a Moldovei și instaurarea comandamentului în orașul Iași. In bătăliile de la Mărășești s-au remarcat generalii: Prezan, Cristescu și Irimia Grigorescu , deși între ei au fost uneori unele neînțelegeri și din cauza geloziilor asupra meritelor, din care cel mai nedreptățit a ieșit generalul Cristescu, dar a murit ca șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, ca o compensație a nedreptăților care i se făcuseră anterior. Datorită subțierii efectivelor de pe front, prin retragerea armatelor rusești și ocuparea pozițiilor cu trupe
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
de moartea taților, fraților și rudelor pe diferite fronturi de luptă, de închisorile și reprimarea din timpul regimului comunist, de lipsurile materiale de acasă și din internatele cu foame și frig. Toate încercările prin care au trecut fiii și fiicele nedreptățiților soartei au putut fi depășite printr-o luptă îndârjită cu cartea, într-o încercare de recuperare și de răzbunare al lungului șir al celor care n-au cunoscut altă educație decât coada sapei și coada vacii. Vitregia vremurilor i-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
este abia vizibil pentru cineva cu mai multe dioptrii la ochelari. Urcat atât de sus și îndepărtat, Columb pare disproporționat de mic față de perimetrul pieței în mijlocul căreia a fost plantat. Nu e deloc pus în valoare. Facem câteva poze cu nedreptățitul genovez în fundal. Posteritatea, oricum, i-a recunoscut meritele. Acum, rolurile s-au inversat. America se grăbește să descopere Europa, asemenea unui strănepot bolnav de nostalgia originilor. Madridul e inundat de tot soiul de sud-americani în vacanță, dintre care remarcasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un om de cuvânt, și pentru aceasta vă stau la dispoziție cu tot materialul pe care Îl am, În legătură cu Edgar Istratty . Săptămâna viitoare se va comemora poetul Nicolae Istratty (Istrati, n.n.) la cenaclul literar Tudor Vianu, unde voi citi despre nedreptățitul poet o prezentare personală. Am să vă trimit acea comunicare, după ce o voi citi. Deocamdată vă trimit cartea mea, și fotografia Rotopăneștilor, pe care v-am promis-o. Am discuri, benzi, cu glasul lui Edgar Istratty, pe care vi le
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de pe plaiurile vâlcene); nici nu vă puteți imagina cât bine mi-ați făcut!... Și, ca să fie treaba „oablă”, Îndrăznesc a vă ruga să-mi Încredințați materialele pe care le dețineți - În copie, desigur - necesare la Întocmirea monografiei dedicate acestei personalități nedreptățite. Spre a ușura colaborarea (vă voi cita cinstit), intenționez să fac un nou popas În Capitala lui Ștefan cel Mare, În drumul pe care Îl voi Întreprinde curând la Iași (aici mă tratez oftalmologic de câtva timp). Înțelegând situația delicată
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
discurs al inocenței BOR a rămas. La fel de violent, la fel de răsunător. Stilul apologetic inconfundabil al BOR încearcă să provoace permanent la luptă un adversar inexistent. Biserica se prezintă constant amenințată, încercând cu disperare să le demonstreze și celorlalți cât este de nedreptățită. Statul, aliatul ei tradițonal, nu o mai apără de celelalte culte și confesiuni, așa cum s-a întâmplat în comunism. Statul, bunul prieten al BOR, nu mai controlează viața morală a societății cenzurând „subcultura occidentală”, forțându-l pe credincios să devină
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]