907 matches
-
fier ce înconjura jardiniera farmaciei. Aliana s-a așezat iar pe pietrele ei și mă privea cu dispreț cum dispăream fără a ști de unde venisem. În următoarele zile am trecut iarăși prin locul acela. Ea era tot acolo. Se uita nedumerită la lumea ce vine și trece. Eu o priveam ore în șir aducându-mi aminte de fata frumoasă ce fusese înainte, de nopțile noastre petrecute sub nuc, de noaptea din parcul unde ea m-a mințit că vrea să se
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
la muzeu, am lighioane de tot felul. Poate ar trebui să apelați la Sediul General al muzeului nostru din Groenlanda, acolo sigur trebuie să vă găsească răspunsul!... - Mulțumim pentru indicații și te salutăm, unchiule Larion! Rămâi sănătos! Rămași singuri și nedumeriți în continuare, Tudor îi zice puștiului: - Hai să teleportăm cușca asta, cu pasăre cu tot, la Sediul General din Groenlanda. Ah, dar nu mai am nicio para, nu ți-a mai rămas vreun ban, ne trebuie pentru teleportare? - Ba da
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359821_a_361150]
-
Ori s-au însurat?! Nu țin minte să-i fi întrebat...” - Hei! Ți s-au înecat vapoarele, domnule Diaconescu? Întrebarea Ramonei l-a surprins și a tresărit vizibil. Ea a început să râdă. Era veselă și-l privea curioasă, oarecum nedumerită de atitudinea lui din acea zi. - Vapoarele? Nu, doamna avocat, nu s-a întâmplat nimic deosebit... Nu mă simt bine deloc, a bâiguit el, încercând să-și imprime pe față cea mai grea suferință posibilă. Cred că am mâncat ceva
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
care le aveau la îndemână, au identificat cu exactitate specia din care făcea parte, dar care trebuia să aibă obligatoriu țepi. La toate întrebările puse de ei, venise și un botanist de la județ pentru că nu crezuse zvonurilor, moș Culaie ridica nedumerit din umeri: - Ce aveți bre, cu mine? Dacă vă place buruiana asta, luați-o și dați-mi pace. S-au iscat controverse de tot felul, din care cea mai logică părea a fi cea a botanistului: - Planta s-a dezvoltat
MOŞ CULAIE de ION UNTARU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359746_a_361075]
-
ale celor angajați pe undeva, și care au dreptul anual la un număr de zile de concediu. Le spun că nu plec nicăieri, că prefer să stau acasă. Nu plec în „vacation“, ci in „staycation“, cum glumea cineva. Se uită nedumerită la mine, cu oarecare compasiune. Poate că nu am bani de vacanță... Adevărul este că nu am înțeles niciodată de ce oamenii fac același lucru în același timp. De ce revistele, televizoarele, internetul, magazinele sunt inundate de mesaje precum „De Crăciun fii
Vara, când suntem programați să avem activitate intensă, stăm la plajă. Iarna, când ar trebui să hibernăm, noi muncim. Despre ironia plecatului în concediu () [Corola-blog/BlogPost/338531_a_339860]
-
limba nu are nume. Dragii mei deputați, voi obraz aveți? Banii fabuloși la sărăcia aceasta îi primiți pentru ce, ca să ne încurcați ițele? Recent am fost plecat în America, și la vamă în aeroportul din Paris, un din vameși era nedumerit. M-a întrebat nu știu cu ce ocazie: ” dar ce, limba moldovenească are ceva comun cu limba română, fiindcă în Constituție la voi scrie moldovenească?” Un vameș străin, cunoaște lucrurile acestea, și este nedumerit. I-am spus că este aceeași
La New York se numește Limba Română, acasă Limba Noastră () [Corola-blog/BlogPost/340026_a_341355]
-
din Paris, un din vameși era nedumerit. M-a întrebat nu știu cu ce ocazie: ” dar ce, limba moldovenească are ceva comun cu limba română, fiindcă în Constituție la voi scrie moldovenească?” Un vameș străin, cunoaște lucrurile acestea, și este nedumerit. I-am spus că este aceeași limbă, doar că sunt așa sunt ițele încurcate. Îmi amintesc când mama lucra la stative, și i se încurcau ițele, și sărmana se chinuia. Uite ne chinuim și noi, fiindcă ițele noastre sunt încurcate
La New York se numește Limba Română, acasă Limba Noastră () [Corola-blog/BlogPost/340026_a_341355]
-
și ne vedem de ale noastre. Cântecelul rămâne în loop, dar răbdarea iese. - Cred că restul cântecului este la fel, mă aud articulând cu o voce calmă și dură, uitându-mă în ochii celui entuziasmat întru nefericirea mea. Dânsul rămâne nedumerit pentru o clipă iar apoi, închizând cântecul de coșmar, murmură: - Era de la fata mea... Un fior de vinovăție îmi înțepenește în gât orice silabă ar urma și nu pot decât să observ cum veninul celor spuse de mine își face
„I wanna wish you a Merry Christmas". Frânturi de viață în trenul de Moldova () [Corola-blog/BlogPost/339071_a_340400]
-
ultima clipă de-ar fi Anafura în stare să ospăteze Halucinația eliberării. NUMĂRĂTOARE Să zicem ca la numărătoare Anii îți vor ieși mai mulți Decât am locuit eu în anotimpuri. Să zicem că vei uita Și chipul tânărului dinaintea căruia Nedumerit, ai aprins candela învierii În nopțile de Paști ale copilăriei. Să zicem că uneori, chiar te încearcă Ispita invidiei După tinerețea mea, nesfârșită. Eu, fiule, întotdeauna Voi fi mereu mai bătrân ca tine cu o naștere Care a sângerat memoria
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
cea vorbitoare de limbă română. Despre bătrânețea tinerilor de azi m-a determinat să scriu în numărul trecut, tot un verdict al domnului Manolescu. Privitor la actualii internauți, trăitori în „era plagiatului” și care „vor fi profesorii de mâine”. Mă nedumerește și acum atitudinea de renunțare a unor „modele”, dar atitudinea de educare cu „varga” îmi pare mai toxică. Și totuși, domnul Manolescu are o soluție personală, pe care o recomandă și celor pe care-i apără. Să nu citească ce
ÎN APĂRAREA DOMNULUI PATAPIEVICI de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341036_a_342365]
-
Aici, în restaurantul zgomotos, la masa mare, rotundă, care n-ar fi încăput în odaia ei bună, mâinile i se adună din când în când una lângă alta pe masă, ca labele unui cățel, în dreptul farfuriei a cărei mărime o nedumerește, fie se adună în poală, una peste alta a resemnare. La aceeași masă, femei si bărbați tineri, degajați, conversează zgomotos peste muzica ce ține cu tot dinadinsul să le acopere vocile. Copii care n-au deprins încă echilibrul mersului, scâncesc
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
știi să cânți foarte bine la pian, îi strânse încet degetele. Puștiul aprobă din cap. - Și tu, Beth? îi zâmbi Fata păstra o tăcere încăpățânată. - Beth a făcut balet de când era mică, i-a răspuns Eduard în locul ei, ceea ce o nedumeri pe Alma. Băiatul afișase o indiferență politicoasă și rece față de problemele celorlalți. Prin urmare, multe lucruri nu erau, ce păreau a fi. - Băieți, vă rog, să ne lăsați puțin singure! Am ceva de discutat cu Beth ca între fete. Nu
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
trimise o iscoadă în ținutul Severinelor și-l înștiință pe principele Radu despre moartea fratelui său. Acesta, în loc să se mâhnească de asemenea veste, puse trâmbițașii să vestească întreaga suflare din cetate ca pe un motiv de bucurie. Principesa, Elena Valdescu, nedumerită de forfota care se iscase în curte se duse direct la principe: - Dragul meu, explică-mi ce se întâmplă? - Scumpa mea, fratele meu a decedat acum trei luni, dar abia astăzi am aflat. Voi merge în ținutul Vâlcelelor ca să pun
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
răspunsuri, cu ochi deschiși, cu umeri goi. Când noaptea-și caută mirese, în umbra dorului din gene Eu, frunză galbenă n-am toamnă, alerg nebună prin poiene. Când vara-și scutură lumina, agonizând în come dulci Pândește cerul, plânge vina nedumerită la răscruci. Când se trezesc din nou copacii, dezmoșteniți de armonii Îmbracă dezolant, ninsoarea, îngenunchind timid, stihii. Când mi se face dor de tine, invoc o înflorire-albastră Și iar, mi-e teamă că mai naște o iarnă-n primăvara noastră
CÂND SĂ MĂ NINGI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341299_a_342628]
-
colegi pentru a-l prelua, „Anonimous 2”, femeia din patrulă, verifica unele documente în mașină. La un moment dat, atenția i-a fost distrasă de o femeie care se agita disperată lângă portiera mașinii. “Anonimous 2” coborî repede din mașină, nedumerită de starea femeii. - Bună ziua, doamnă! Calmați-vă și spuneți ce s-a întâmplat! - Doamnă, vă rog ! Acolo... și arătă agitată cu mâna întinsă spre o mulțime de oameni, moare... moare un om! Faceți ceva! “Anonimous 2”, fără a mai sta
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
cu evlavie și credintă, sunt judecați de Dumnezeu ca niște ucigași, cum stă scris la prorocul Osea: "Preoții au ascuns calea, au făcut omoruri în Sichem și au făcut fărădelege în poporul Meu" (Os 6,9). Mă mir și sunt nedumerit că se găsesc asemenea preoți care îi alungă pe cei ce vin la Sfintele Taine, și nu se gândesc că ei înșiși mint în cuvintele pe care le spun. Fiindcă la sfârșitul Liturghiei ei strigă cu glas mare și-i
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
negreala pământului. Acum ce face?! Ca și când doar asta așteptase, omul își lămuri prietenul: Acum sap, le dau voie să spună și altora ce mi-au spus mie. Să audă toți, să se facă lumină! Într-adevăr, de-atunci, omul își nedumerise femeia și copiii de cum trecea pentru el timpul fiecărei zile. Dormea două, trei ore, apoi, la arie, la săpat. Nici la masă nu mai stătea. Îmbuca de-a-n picioarelea te miri ce, apoi, la săpat, iarăși. Oamenii erau curioși. Ar
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
în inginer zootehnic. Mă simt deja jignită. - Faci cum crezi că este mai bine pentru tine. Ce pot să spun eu? Decât că ne vei lipsi și ca colegă cât și ca prietenă. După ce Ramona a plecat de la spital, la fel de nedumerită asupra accidentului după cum a venit, în schimb foarte mulțumită că va scăpa de pericolul prezenței sale și ca femeie și ca posibilă rivală la postul de șef de fermă, Săndica încerca din răsputeri să-și pună ordine în gânduri. Reluă
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
generos de crizanteme albe în mână intră în salonul iubitei sale, chiar dacă mai era puțin până la vizita de dimineață a medicului. Plecase cu noaptea în cap numai să fie cât mai repede lângă Săndica. Accidentul iubitei îl marcase și îl nedumerise. Cum putea să se accidenteze așa de stupid? - Bună, iubito, îi spuse Mircea sărutând-o ușor pe buze. Erau prea mulți ochi care îi priveau, așa că se limitase doar la atât. Cum am aflat de acest nefericit accident, am și
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
Manuscris > Foileton > MY LORD (1) Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 2025 din 17 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Îi privea cu drag pe părinții ei. Oameni distinși cu bune maniere. Îi iubea. Sentimentul era reciproc. Doar că îi nedumerea cererea ei. - Aș dori să rămână secretă originea și numele meu. Mă voi angaja la Lord M.Joseph sub o altă identitate. Zâmbea. O înveseleau micile jocuri, așa era din copilărie. - Dragă mea Alma, dar nu mai ești o fetiță
MY LORD (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341182_a_342511]
-
intră și se înclină. - Spune-mi, te rog, de la cine este cutia? - Lord M.Joseph a comandat rochia pentru dumneavoastră, domnișoară. Dacă îi punea cineva piedică pe stradă nu ar fi fost mai mirată. - Mulțumesc. Rămasă singură, Alma se așeza nedumerită pe scaunul din față oglinzii. Situația devenea din ce în ce mai stranie. *** Impecabilă. Își inspectase critic ținuta în oglindă. Nu pentru ea își făcea probleme. Copiii erau prioritari. Prima lor apariție în lume. Probabil treceau prin sentimente mult mai grele. O așteptau. Eduard
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
bine. A fost nevoie de o străină pentru a-l atenționa. Guvernanta era o enigmă pentru el. Intuiția îi spunea că femeia era mai mult decât părea. Limbajul corpului, stilul, gesturile. Era necesar să facă anumite investigații în legătură cu ea. Îl nedumerea atitudinea ei. Deși politicoasă Alma îi dădea impresia că își ține în frâu reacțiile impulsive la adresa lui.Ea trase aer în piept și respiră profund. Se abținea, să nu plângă și a întâlnit ochii cafenii ai lordului. În viața unui om
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
a dat posibilitatea să fim în această seară alături de dumneavoastră și să ne bucurăm de atenția distinșilor domni și frumoaselor doamne! Un murmur de apreciere umplea sala. Almei îi tremurau mâinile. Dar Eduard mai avea o completare și Alma era nedumerită. - Îi mulțumim domnișoarei Alma, guvernanta nosatra, pentru răbdarea și încrederea acordate! Îi venea să între în pământ ,nu era prevăzută ultima frază. Înclină din cap, clipind discret. Beth a apărut cu două coșulețe pline cu buchetele mici de flori. Băieții
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
s-au perindat pe la conducerea capitalei și sectoarelor? Ei bine, nu o călătorie mai ieftină, ci un mijloc de transport mai rapid și mai civilizat (curat și regulat). Să te poți baza pe el, nu să stai ca o oaie nedumerită în ploaie. Am așteptat și sperat pînă acum, când vine d-na Firea și ne spulberă orice speranță. Cu alte cuvinte, doamna Firea ne păstrează în aceeași mizerie dezorganizată și ”puturoasă”, dar ne-o dă gratis. Câtă mărinimie! În loc de un
Doamna Firea, transportul e oricum gratuit pentru marea majoritate a celor care urcă. Doar noi, câțiva fraieri, plătim bilet () [Corola-blog/BlogPost/338088_a_339417]
-
am spus și lor, doar știu cât de buni sportivi sunt. Termin cu telefoanele, iau un taxi, am impresia că sunt în întârziere, ajung la școală. Mă vede portarul la ora 8 dimineață, sâmbătă, când cartierul încă doarme. Se uită nedumerit la mine, îmi deschide poarta, mă întreabă ce-i cu mine pe-aici, eu îi zic de maraton și fug repede în școală să mă încălzesc. Afară continuă să plouă și, cadou, începe să bată și vântul. Între timp mă
„Bună dimineața, domnule învățător, ce facem? Îi mai aducem pe copii?” Nouă elevi, un învățător și un maraton pe ploaie () [Corola-blog/BlogPost/337818_a_339147]