951 matches
-
O privesc, nu e o fotografie, se mișcă, are viață, pare că vrea să spună ceva. Probabil că asta fac toate fotografiile. Cu cît Îmbătrînesc mai mult, cu atît se bîțÎie mai tare, le strigă ceva celor care se privesc nedumeriți În ele, Încercînd să-și regăsească amintirile - mai slab și fără riduri, fără păr alb... nu se poate, poza asta parcă e făcută ieri. Da, ieri, adică acum aproape 25 de ani. Cum vine treaba asta? Aproape 25? Nu... Fundalul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vrăjelile! Deci. Unde dracu’ e gara? Ole-ole, Ceaușescu nu mai e! Liiibertateee!!! Cum toate lucrurile bune au un sfîrșit, pe data de 2 ianuarie Îl petrecem pe Moise (căruia i s-a făcut externarea) la poartă, cu alai. E foarte nedumerit că eu mai rămîn, fără să-și pună o clipă problema că el a stat În spital mai mult decît era cazul, neavînd, practic, nimic - poate un talent nativ pentru văicăreală artistică. Ne strecurăm prin mulțimea strînsă În poartă care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e posibil, o imensă eroare.” Dacă i-aș fi spus, ar fi înnebunit, n-ar fi înțeles; cum să înțeleagă o astfel de realitate. Totul a durat o secundă: confuzie venită din adâncuri. Dar ea, observându-mi clipa, mă privi nedumerită cu ochii deschiși mari, rotunzi, cum nu-i văzusem până atunci, ca-ntr-un miracol, în care mă pierdui a doua oară. Își trecu mâinile prin părul meu, mângâindu-mi fruntea, obrajii. Șoptea: - Te iubesc! Te iubesc! Eu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-nceputul lumii. Asta voiam să-ți spun. Cine ți-ar fi putut spune în locul meu? El care vine la răstimpuri mari ale existenței, sau în ceasurile tale de taină ori cumpănă, cunoscându-ți trecutul și viitorul, deși, categoric, este uneori nedumerit asupra firii tale, cum tu însuți ești, căci semănați de la naștere, din care cauză nu poate rosti judecățile definitive; ai spune dacă n-ai cunoaște adevărul, că sunteți unul și același, neputându-se bănui că el este altceva și anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
parte, clătinîndu-se pe marginea șanțului, ca un om beat. Din locul unde se afla, maiorul nu auzea voci. Văzu numai cum cei trei gardieni Înarmați năvăliră Îndată afară din cabină și luară poziție de luptă. Șoferul coborî mai tîrziu, scărpinîndu-se nedumerit În cap. Desigur, vorbeau ceva Între ei, se certau sau numai Își dădeau cu părerea. Unul Își aprinse o țigară. În acest timp, maiorul Smith privea prin binoclu, iar din cînd În cînd mai mușca din sandviș. CÎteva minute mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
diagonală și poposi În cealaltă margine. Numai că, Între timp, bila albă lovise prin ricoșeu bila roșie, care și ea lovise mantinela, apoi ricoșase direct În buzunarul mijlociu. Pablo părea că nu-și dă seama ce se Întîmplase, Îl privi nedumerit pe maior, Încercînd să afle dacă avea permisiunea de a executa următoarea lovitură, sau trebuia să-i predea tacul. După cîteva momente de reflecție, prefăcîndu-se că se preface consternat, maiorul ridică ambele mîini, În semn de capitulare. Îi era doar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mare că are o odraslă eminentă, care și-a luat toate examenele cu zece. El nu. Eu știu că asta e felul lui de a fi (nu numai cu mine, ci și cu mulți din familie), dar pe alții Îi nedumerește ori chiar Îi dăruiește cu bucurii și adânci mulțumiri interioare: cărui om din lumea asta nu-i crește inima la micile necazuri ale altuia? Vorba despre repetenție a zburat repede prin tot satul, căci s-a grăbit s-o răspândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
boier răspunzând: „E În salonul mare pe pian, dragă!”. Boierul, care cu ani În urmă avusese printre strămoși și domnitori, se păcălise când cumpărase moșiile din jurul satului nostru. Țăranii nu se Învoiau la munci decât cu plată bună. Boierul era nedumerit. Ăștia Înnebuniseră sau ce? Până când s-a lămurit că oamenii, având cu ce-și umple burțile, erau leneși și cârcotași când venea vorba de muncă. Nu-i puteai strânge cu ușa decât pe foarte puțini, ăi care fuseseră nevoiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Băi, Titele, ia vezi, fă ceva cu ăsta: el ne Înjură și alții capătă șuturi În locul lui. Eu mă cac pe regulamentul tău și-l bat de-i sună apa-n cap.” „Ce vrei, bă, să-i fac eu?” se nedumeri făurarul. „Nu știu. Schimbă legile. Mărește taxa, barem să-l scuturi de bani, ’tu-l În cur pe mă-sa de căcăcios!” Lui Titel Îi plăcu gândul măririi de taxă. Se Îndreptă către Odraslă, se așeză oftând ca sub povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că Își Închipuise că mă Îndrăgostisem de ea căci, ca să mă ferească de cine știe ce dureri, atunci când i-am spus c-o să mă Întorc s-o caut după terminarea armatei, mi-a răspuns că nu putea să mă aștepte. M-a nedumerit puțin că ținuse neapărat să pună lucrurile la punct, de parcă eu mă avântasem În cine știe ce promisiuni sau gânduri mari. „Nici să nu”, i-am zis. „De ce să mă aștepți?” Am ieșit repede, fără să-i caut privirea, și de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de ce, domnule, să nu mă aștepte? Cum să nu mă aștepte? Asta Înseamnă că acum, În timp ce eu Îmi târâi boașele pe sticlă pisată, ea geme adânc În brațele altcuiva și-și lasă sânii mozoliți de gura băloasă a dobitocului?”. Eram nedumerit și revoltat. Cum, ea nu-și dăduse seama că o iubeam ca un câine? Ori, mai rău, dacă ghicise, de ce mă Îndepărtase cu atât de nestrămutată hotărâre? Eu avusesem de gând să mă Întorc la ea și să... (mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
viitor de curvă, dar le stăpânea și le câștiga lingușeala povestindu-le, dar mai mult ascunzându-le, cum se folosește limba Într-un sărut adevărat, cum să-l faci din cuvinte pe dobitoc, cum să faci mofturi, cum să-l nedumerești, cum să-i arăți că nu-ți pasă de el ori că ești topită de iubire, dar mândria nu-ți Îngăduie să te lași În voia ei, unde și cât să-l lași să te mângâie ca să nu-ți pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și cu doi bănuți de metal pe ochi. Vecinele Îl spălaseră, după datină, Îi lăudaseră bărbăția și una dintre ele Îl bocise. La cap Îi ardea o lumânare din ceară curată adusă de Director. Într-un colț, privind atent și nedumerit la toată vânzoleala din jurul mortului, stătuse, fără să Încurce pe cei care Îl puteau vedea, Iedul. Pe măsură ce Își dădea seama că binefăcătorul său nu mai era viu, se chircea În sine din ce În ce, apoi se topise Încet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
propunem o concluzie în acest punct, dar ambele figuri sunt expansive și atât universul mental cât și cel imaginar se îmbogățesc, încât o apreciere ca "respirație scurtă"328 pentru acestea, sub protecția ghilimelelor ce accentuează utilizarea figurată, poetică aproape, ne nedumerește. Atragerea în aceeași propoziție a unei funcții gramaticale, element predicativ suplimentar, cauzează mai multe semne de întrebare: de ce stilistică asociată cu sintaxă; denumirea în sine nu mai este de mult timp de actualitate fiind înlocuită prin atribut circumstanțial și complement
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se putea extrage din ele o identitate individuală)309. Revenind la Plantinga acesta încearcă, prin toate eforturile prezentate în capitolul referitor la modalitățile de re și modalitățile de dicto, să îi arate scepticului (cel care nu înțelege și se arată nedumerit în fața astfel de explicații) ce înseamnă faptul că, de exemplu, nouă este mod esențial compus. Explicația lui Plantinga oferă condiții de adevăr pentru propozițiile esențialiste, iar aceste condiții invocă doar noțiuni non-modale și de dicto. O astfel de explicație îl
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
literară, Între viață și cărți (1976), urmat de Incertitudini literare (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor). Un debut așa de târziu reprezintă o performanță în critica literară românească. S. continuă să scrie, are succes printre tineri, călătorește în străinătate, viața lui religioasă nedumerește pe unii contemporani. El tânjește după o viață creștină mai intensă și, după moartea tatălui, începe să caute o mănăstire pentru a se retrage. Este ajutat de prietenul său Noica, filosoful care căuta și el un loc de refugiu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
o manifestare de fervoare religioasă, centrată pe ideea jertfei pentru mântuire, dar conceptele și preceptele creștine sunt nebuloase, improprietățile de limbaj și incoerența compromițând mesajul și expresivitatea textelor. În volumul de sonete Valuri împietrite (1941) predomină tema identității eului liric, nedumerit de propria existență, dezorientat, aflat pe o traiectorie descendentă, pășind, împovărat de dureri și neîmpliniri, pe „cărări pierdute-n adâncuri afunde”. Suferința, golul interior, sterilitatea poetică, eșecul îl fac pe poet să caute un remediu în „spuma de Cotnar”, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
rătăci într-atât încât să confunzi mijloacele și scopul: "Mă cuprinse curiozitate: nu pe Doamna T... o doream acum, ci chiar cabinetul ei"231. Deliciile surprizei Strategiile ospitalității erotice vor să provoace surprinderea într-o ambuscadă care miră, stupefiază, paralizează, nedumerește oaspetele prins în jocul seducțiilor și artificiilor sale. Secolul al XVIII-lea a făcut din surpriză unul din resorturile esențiale ale unei estetici care se adresează sensibilității. Surpriza era primul moment al unei libertăți descoperite. Ea are un loc important
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
haosului primordial. Labirinticului dimovian i se opune, în subtext, nevoia de "inedit azur" din visurile lui Al. Philippide. Secvențele năucitoare din Baia sau o eternitate iterativă (în Dialectica vârstelor, 1977) se înnoadă și se interciocnesc; personajul liric (totalmente gol), inocent, nedumerit în drum spre Baie -, subiect de întâmplări neverosimile, rătăcește pe străzile unui oraș; agresat de către necunoscuți, singur într-un "vagon de clasa-ntâi", adăpostit un moment într-un han ("cu streșini albastre și ornamente de porțelan"), damnatul cu plăgi "pline
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
au mulțumit lui W.H., i-au spus că vor analiza propunerea lui și îl salutară, în timp ce W.H. pleca. Acesta radia: credea că a încheiat vânzarea. Dar, în timp ce W.H. bătea își freca mâinile de bucurie, clienții săi erau nedumeriți. - Ce a spus? și-a întrebat soțul soția cu diplomă de contabil și MBA. - Nu știu, am crezut că tu ai înțeles, doar aprobai. - Așa făceai și tu! Fiecare dintre ei aprobase pentru că nu vroia să facă o proastă impresie
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
trei, patru, șase, nouă. Mă gândeam la ironia că eu aștept, nu chelnerul. Zece, unsprezece, doispr... Gata, îl văd pe chelner! Duce cafeaua la trei mese mai încolo. Cu siguranță mă va remarca! Ei, nu; se depărtează din nou. Sunt nedumerit. Vreau să par calm și politicos în acest cadru elegant și aș vrea să mă cocoț pe scaun, să îmi flutur mâinile ca o majoretă și să țip: „Aici! Aici!”. Stai, chelnerul mă observă! Se pare că își aduce aminte
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
Vă rog să credeți, dragă domnule și coleg, în expresia sentimentelor mele de desăvârșită devoțiune, Eugen Lozovan** IItc "II" Skodsborg, 6 septembrie 1969 Dragă domnule și coleg, Răspund de pe drum scrisorii dvs., care mi-a făcut multă plăcere. Eram puțin nedumerit de tăcerea dvs., întrucât, dacă nu mă înșel, v-am trimis regulat extrase (mă întreb dacă le-ați primit). Mi-am petrecut foarte bine șederea în Argentina; totuși, am apreciat mai mult Brazilia (ca turist, vreau să zic); de atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Malcolm Bradbury, americanii John Barth, Raymond Federman și William H. Gass. Organizatorea germană a seminarului, Heide Zigler, a optat pentru titlul Sfârșitul postmodernismului, având, probabil, consimțământul principalilor participanți, mai puțin al românului Ion Bogdan Lefter, care s-a arătat vădit nedumerit de un asemenea generic, tocmai când în România postmodernismul se afla pe culme, biruitor și din punctul de vedere al puterii politice. Lefter nu ezită să-și exprime stupefacția de a asista la un seminar de la care el se aștepta
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
e că își are și respectul excesele lui, față de care desconsiderarea e... cum să-i zic? Floare la ureche, sau scobitoare între dinți? − Apără-mă, Doamne, de venerația semenilor, că de disprețul lor mă apăr singur! − Știu și eu? se nedumeri cu glas tare Gert. Textul e cam anacronic: provine dintr-o perioadă a istoriei ce favoriza modelul organic al socialului - asta ca să nu mai vorbim de ranchiuna colonizaților împotriva colonizatorilor, ce transpare prin el fără perdea. E depășit. Vremurile noastre
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
si Discursurile, despre republici, să fie complementare, si ca publicul să le citească cu aceeași seriozitate. Rămânem astfel cu aceeași enigmă privind Principele, si anume, să descoperim intenția lui Machiavelli în redactarea acestei lucrări. Problemă scopului lui Machiavelli i-a nedumerit pe mulți dintre cititorii săi, încă de când lucrarea circulă în formă de manuscris, la Florența, probabil în 1516. De fapt, cariera lui Machiavelli și celelalte scrieri ale sale sugerează că el nu a sustinut conducerea princiara. Mai curând decât un
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]