2,130 matches
-
de a doua mărturisiri a Antoniei. Firește, i-am produs Antoniei o mare dezamăgire. Nu știu cât de mult a durut-o și nici nu m-am sinchisit să aflu. Am tratat-o cu o sarcastică bunăvoință care ei îi producea o nedumerire continuă și am răspuns la afecțiunea ei constantă cu o ironie constantă. N-o puteam ierta și-mi doream să nu o mai văd în fața ochilor. Devenisem mai dur, mai categoric, iar sentimentul permanent și limpede al pierderii suferite nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe un scaun de lângă fereastră și am spus: — Am înțeles, am zis, deși nu înțelegeam nimic. Ea se așeză în fața mea, pe celălalt scaun. Am dat din cap de câteva ori. Nu îndrăzneam să simt nimic altceva decât teamă și nedumerire. — Bun, și ce cauți aici? am zis pe un ton inexpresiv. Atunci mi-am îngăduit să mă uit cu adevărat la ea și, când ea îmi întoarse privirea, n-am putut să nu trăiesc într-un adevărat extaz sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
rău, nu mai am șampanie. Cel puțin azi. Cât vrei să stai? Am bâlbâit ceva, nu mai știu ce, după care a menționat prețul. Stingându-și țigara, mi-a explicat că nu se implică În „K. u. K. “ Observându-mi nedumerirea, adăugă: — Küssen und Körperkontakt, dragul meu. „Sărut și contact fizic. “ În cazul În care cauți chestiile standard, va trebui să te duci la altă fată. Oricum, dacă doream, m-ar fi putut ajuta - dar numai „sub acoperire“. Se aplecă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dată În dimineața asta, Wickert Își plimbă rânjund plimba peste dantură. — Vreți să spuneți... — Exact, domnule Knisch. Cangrena se Întinde la toate nivelurile societății. Cancelarul Sănătății are prieteni sus-puși - chiar și la poliție. Și dacă nu... Cu siguranță Îmi observă nedumerirea - sau și-a dat seama, la mijlocul propoziției, că mă referisem la altceva. Încheindu-se la haină, adăugă repede: Nu, nu, domnule Knisch, mă Îndoiesc că ați fi În stare să comiteți un act violent atât de studiat. Doar un medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a sugerat. Dar după conversația noastră nocturnă, din câte-mi dădeam sema, irizarea mea eșuată ar fi dus doar pe piste false. — False? Manetti păru amuzată. Știți, Doctorul Froehlich ar susține că și deviațiile au un anumit rol... Observându-mi nedumerirea, adăugă: Domnule Knisch, mă tem că trebuie să vă rog să vă prezentați perspectiva dvs. - deviantă sau nu. Cu puțin noroc, s-ar putea să fie tocmai ce ne trebuie pentru a aduce cazul În justiție. Inspectorul zâmbi. Haideți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
văzu pe german plimbându-se În sus și-n jos pe lângă linie. Încercă să vadă până la vagonul-restaurant. — Îl vezi? Întrebă dr. Czinner. — O să Înceapă să ningă iar, spuse ea și plecă de lângă fereastră. Brusc, nu mai putut să-și ascundă nedumerirea: — De ce au nevoie de mine? Pentru ce mă țin aici? El o asigură: — E vorba de o greșeală. Sunt speriați. Au fost mișcări de stradă În Belgrad. Pe mine mă vor, asta-i tot. Dar de ce? Sunteți englez, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
am o discuție aprinsă cu el... sau poate că da? De ce să nu pot să trec pur și simplu peste asta, să uit de chitanța care mă băgase la bănuieli? Oare asta făceau soțiile?“ În această stare mentală de totală nedumerire, mi-a ajuns la urechi un zgomot de chicoteli care venea din spatele ușii de la baie. Apoi o voce răgușită, de persoană fumătoare, șopti: Ne-am tras-o stând În picioare, În hol. Drăguțul de Nicky. Când l-am Întrebat câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prea ger, dar suflă vîntul și viscolește din abundență. De carne nu-mi pasă, e bună și dacă îngheață spune Mihai -, dar vinul, dacă apucă să amorțească... Păcat, e un vin extra... Sincer să fiu, clatină Vlad din cap cu nedumerire nu înțeleg la ce bun atîta risipă. Dacă, într-adevăr, ai doi-trei care au fost alături de tine în drumul tău spre scenă, dă-le cîte un coniac, răsplătește-i cu respect, cu prietenie, dar așa..., să faci crăpelniță pe punga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se lățească și mai mult pe măsură ce părul îi cade, grizonat la tîmple, îmbrăcat elegant într-un palton ce-i vine turnat, în costum de culoare închisă, contrastînd cu cămașa albă și cravata colorată. Bună ziua, domnule Muraru! răspunde Mihai, mascîndu-și nedumerirea, schițînd un gest de ridicare, în timp ce întinde palma spre unul din scaunele libere. Dom' Vlădeanu, începe Muraru, făcînd semn că nu stă, mulțumind printr-un gest pentru invitație există o vorbă care zice: "Beatul se trezește, prostul niciodată". Drept care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
viscol... Aici actorii care se simt frustrați de o mare creație, dar fac mișcare în piesa mea... Săteanu, cu vila lui, căreia vrea să-i facă recepția mîine... Madam Săteanu, cu sictirul; Doina, veritabil pui de cuc ce idee! -, cu nedumerirea: încă nu știe prea bine ce vrea, ce-i cu ea. În vreme ce eu, cu piesa mea, doar un pretext măcar de-ar fi fost Camelia în țară, să vină la premieră, nici nu știu cînd pot avea nevoie de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a lăsat-o baltă tocmai cînd s-a aprins mai tare. Trece cu capul plecat pe lîngă Maria, întinde mîna și ia de pe masă două pahare din cristal, pe care le clătește îndelung la chiuvetă, impunîndu-și să rămînă indiferent la nedumerirea femeii. Șterge paharele cu două șervețele de hîrtie, le așază pe masă, împingînd mai spre perete primele pagini dintr-un nou scenariu pentru Televiziune, apoi ia sticla cu vodcă rusească, aflată lîngă teancul de dicționare, deșurubîndu-i capacul. După ce toarnă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
copiilor. De ce? Este grea, și dacă nu-s învățați... Am să le dau puțin, cît să-i amăgesc încuviințează tatăl, iar copiii, înțelegînd parcă, întind mîinile și apucă strîns bucățile de carne, cedîndu-le cu greu. În toată sala restaurantului, peste nedumerirea de mai înainte, cînd șoferul, ajutat de doi călători, a adus de la cursă cele două geamantane, plutește acum aerul optimist, reîmprospătat continuu, odată cu valurile mirosului de la friptura ce se pregătește în bucătărie, unde, pe masa acoperită cu tablă lucitoare, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privirea peste cei din sală, așteptînd. Aura! strigă el, parcă să-și dezghețe buzele. Pasagerii continuă să se uite speriați spre el. Apoi, încet-încet, întorc privirile unii spre alții. Aura!! strigă bărbatul din nou. Nimeni nu scoate o vorbă; o nedumerire generală plutește pe chipurile tuturor. Doar Lazăr, recunoscîndu-l pe Radu, se ridică de pe scaun și-i vine în întîmpinare. Doctore, strînge el din umeri doamna Aura n-a fost cu noi în cursă... Umerii lui Radu tresar, iar ochii, mărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
chiar de l-a citit, a uitat un pasaj foarte important din "Politica". Ce pasaj, ce amestec are politica de-acum două mii de ani?! sare în sus Săteanu. Așa se cheamă una din operele lui Aristotel. Dar mai întîi, o nedumerire: de ce ți-ai reținut un loc în Direcția Comercială și nu un post de economist la noi, la uzină, ori la întreprinderea mecanică, director comercial, să vinzi semănători, pluguri..., așa-i stă bine unui fost țăran..., care pretinde că-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dar că-i ceva neclar în declarația mea: prea am negat totul. Mi-a descris-o pe femeie cuvînt cu cuvînt: naltă, pieptul..., picioarele..., mijlocul..., părul dat dezinvolt într-o parte, ochii puțin arcuiți din cauza sprîncenelor ce se încruntă a nedumerire cînd vrea să te seducă... Citea toate astea din declarația lui Corneluș Vrabie, care reținuse ce memorie bună de om tîmpit! tot ce-i povestisem. Deștept tipul ăsta, procurorul, care mă luase la întrebări; mi-a zis exact cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spune regele animalelor, dacă ești atât de nătâng încât îndrăznești să te legi de mine! Nu știi că eu sunt împăratul animalelor trimis de Dumnezeu? Sau ți s-a urât cu viața? Văzând că tigrului i se lungise fața a nedumerire și neîncredere, vulpea adăugă repede: De nu crezi, prostule, hai cu mine într-o plimbare prin pădure. Și ai să vezi cum fug animalele din calea mea! Tigrul se învoi. Și amândoi porniră la drum. Într-adevăr, văzu tigrul, ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Zidane. De altfel, ajunseseră la stadion. Meciul se termină, cum era de așteptat, cu 1-0 pentru Verdy, gol înscris de Patrick Mboma cu capul după un corner bătut de Kazuki Horamoto. Suki țipase la fiecare fază ca o isterică, spre nedumerirea lui Shuoke. Pentru că Suki nu numai că nu avea habar ce este offside-ul, dar nu știa nici măcar de ce se bate o lovitură de colț sau că mingea este repusă în joc prin aruncare cu mâna după un out. Totuși izbucnirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fapt, era Bazakbal. Dar e bun acest Bazakbal. Nu citisem niciodată nimic de el. — Nici eu - poți spune tu, liniștit, liniștind-o. — Puțin prea confuz ca fel de a povesti, pentru gustul meu. Mie nu-mi displace deloc senzația de nedumerire pe care mi-o dă un roman când încep să-l citesc, dar dacă primul efect e efectul de ceață, mi-e teamă că atunci când ceața se ridică, și plăcerea cititului se pierde. Tu dai din cap, gânditor. - Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lui dimineață din viață, ca să vadă pentru ultima oară lumea familiară lui, pe care urmează s-o părăsească. Își plecă privirea și văzu că Mma Ramotswe e tot acolo, la vreo trei metri de el, cu o expresie de totală nedumerire așternută pe chip. Știa că el mai face câte o reparație la orfelinat și era conștientă de puterea de convingere a lui Mma Silvia Potokwane. Probabil își închipuie, presupuse el, că domnul J.L.B. Matekoni a luat doi dintre copii orfani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fîșiei de praf erau pleoștite ele căldură și de neputință. Ferestre mici, întunecate, răzoare pîrlite, fără îngrădituri. Alene trecea cineva ridicînd pulberea, ferindu-se. De undeva se auzea un țipăt ascuțit, prelung, "sacagiul" i-a explicat Ali Mehmet intuindu~i nedumerirea. "Chiar și pe Cocoș poți să-l aduci?" Ali Mehmet se încruntă ori numai se prefăcu. Pentru prima dată s-a întors cu spatele la el, privind pe fereastră. Nu era nimic de văzut acolo. De aceea renunță destul de repede și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mîneca largă a hainei, "Vrei să spui că toți jurnaliștii care au scris despre Cocoș n-au luat drumul, n-au ieșit din hotel nici măcar ca să treacă drumul?" Ali Mehmet s-a mirat sincer. A dat palmele în lături, a nedumerire, "de ce să iasă din hotel. Aici chiar și sînt de toate, doar eu mă îngrijesc să fie de toate, și apă, și șerbet, și tătărușci și imam baialdî, și saraigli. Iar despre Cocoș nimeni nu știe mai multe decît mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
frunza creștea de la o zi la alta, cărnoasă, iar potăile treceau, cu coada ridicată, în jos și în sus pe uliță, prin fața vilei Katerina! Atunci de unde scosese adjutantul părerea că prințul ar fi cam neputincios? De parcă i-ar fi ghicit nedumerirea, Radul Popianu îi făcu semn să scoată pahare, era doar în casa lui. Pahare nu avea, dar puse pe masă două borcane de muștar spălate bine, încăpătoare, de o formă ce te îmbia la băut, firma Voina știa ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi fost manevrate cu ajutorul unui mecanism ascuns "Ce-i cu ăsta, Gusti?" A răspuns sec, fără nici un angajament, ,,e din ăsta, sociolog, profesor de sociologie la Universitate, face și cercetări pe teren, e la început, dar face". O umbră de nedumerire ușor disprețuitoare a trecut peste obrazul lui Cantacuzino, puteai să o urmărești cum îi traversează chipul cu pori mari, aproape găuri în pielea grasă, cenușie, așa cum poți vedea umbra unui nor care trece prin fața soarelui. "Pe teren? Pentru ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nici un fapt. Ca o conversație începută în tren cu un ins care te-a confundat cu altcineva, n-ai încotro și mergi mai departe ca să nu-l pui într-o situație ridicolă. Tehnica escrocilor. Șerban Pangratty lăsă o umbră de nedumerire pe obraz care se șterse repede, recăpătă expresia sa amabil-ironică, detașată. Era prea bine educat, ori numai un prinț adevărat, ca să se amestece într-o chestiune care nu era limpede. Locotenentul Georgescu ridică sprîncenele a mirare, "prea tîrziu? De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cei ce vor face ce este de făcut!" Devenind brusc sibilinic, maiorul Artur Stavri se înroși mai tare decît era de obicei și trăsăturile feței sale bucălate se aspriră puțintel, atît cît să devină îngrijorătoare. Radul Popianu își arătă sincer nedumerirea. "Domnilor ofițeri, după cîte înțeleg eu, acțiunea dumneavoastră are un caracter, ca să spun așa, destul de deschis, v-ați adresat la un număr de oameni importanți care și-au dat adeziunea la programul expus. Atunci îmi permiteți să pun o întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]