2,380 matches
-
auzit din câteva guri. Elena Băsescu ar fi certat câțiva lideri că nu s-au mobilizat suficient în sprijinul ei. De pildă, i-a reproșat Robertei Anastase că, în județul Ploiești, putea obține și mai multe voturi (avea deja un nefiresc 7%), dacă mobilizarea partidului era mai bună. Ar fi repetat de câteva ori județul Ploiești, așezând astfel încă un județ pe hartă după ce a proclamat Clujul capitala Aradului. Nimeni n-a corectat-o, firește. Toți au râs în barbă. În
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
să arunce omătul cu lopata. Ningea răzbit. Totul era un covor alb. Ici-colo se mai zărea prin perdeaua deasă a ninsorii câte un copac...Săniile cărăușilor țineau aproape una de alta dintr-un instinct de siguranță. Glasurile cărăușilor sunau moi... nefirești parcă. Dumitre, de mult nu am avut așa o iarnă bogată. Dumnezeu și-o fi pus în gând să verse tot omătul din cer peste noi - a vorbit Pâcu, mai mult strigând. Mulțămește-i lui Dumnezeu că nu o trimis
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
prea ducea cu gândul la foietaj. În plus, în anuarul telefonic erau o mie de Feuille. Nici pe Fred Astaire nu l-a chemat întotdeauna așa. Când s-a născut - pe 10 mai, aproape în aceeași zi cu Lionel -, purta nefirescul nume de Frederick Austerlitz. La maturitate, când a fost abandonat într-un studio de la Hollywood, ca să dea o probă, specialiștii de la RKO au scris într-un memo către bossul David O. Selznick: „Nu știe să cânte. Nu știe să interpreteze
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nemurire (pentru că duminică nu știe exact la ce oră va muri). În zilele astea va face tot ce-i va trece prin cap, fără să-i mai pese de urmări. Zâmbește cât poate de tare în oglindă. Zâmbetul se lățește nefiresc de mult. Noroc că se lovește de urechi și revine la un zâmbet normal, de nemuritor. Se salută cu două degete la pălărie, ia punga cu resturi de cărămidă și de radio și iese, împiedicându-se de pragul de la intrare
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ochiul liber că Liliane poartă un portjartier care-i susține doar ciorapul de pe piciorul valid. Foarte îndatoritor, Jean întreabă: — Trena să v-o punem la pachet? Te rog frumos, răspunde demnă Liliane. Lui Lionel piciorul fetei îi trezește o dorință nefirească, pe care și-o exteriorizează imediat: — Meștere Robert, nu știu ce m-a apucat așa, dintr-odată, dar îmi vine să dansez. Ai putea face rost de o orchestră live? — La ora asta? se sperie șeful de sală. Dacă nu poți, nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
iubitei. — Așa am să fac, domnule. Lionel îl conduce până la ușă. Observă că nu a bifat în scadențar căsuța sâmbătă. O bifează. A mai rămas o singură căsuță nebifată: duminică. Didier iese. Îl observă pe agentul Patrick în aceeași poziție nefirească, amenințând ușa de la apartamentul lui Liliane. Când trece prin spatele lui, aude un mârâit amenințător și niște bufnituri furioase din spatele ușii. Didier se felicită în gând că n-a ales să facă o carieră în poliție: e o meserie prea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
atrase de gravitația nemiloasă a ambițiilor fugare, ale mele, ale altora toate imaginile din această viață erau temătoare, dârdâind în ritmuri friguroase nu voiam să vină nimic, voiam numai o emigrație o teleportare a păsărilor mele care călătoresc, logic și nefiresc îmi doream să încep în alt ținut o silabă, o atingere, o casă o protectivă carcasă de paie până ai apărut tu, care m-ai întors în ceva înălțimi de cuvinte în niște terfeleli de teribilă luare aminte, o serie
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
putrede, și se bucură de ofranda șașiului singuratic, ghearele lor cumplite taie burți de limacși, colții lor, fără a avea nevoie de ochi, rod gurițe de limacși, baobabul-bătrân capricios al dragostei tale nu suferă, ci râde, deasupra acestui carnaj, mirosuri nefirești plutesc, resturi rele de viermi se adună. șase deasupra: bei din nou, fără frică, din fântânile tale, te îmbăiezi în lacul kanas, nici o celulă de limax-vinețiu-cu-guriță-cu-dinți nu a supraviețuit, nici o otravă nu și-a făcut efectul, nici un singuratic șașiu nu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Mi-am adus aminte de toate astea după ce am văzut o știre conform căreia cel mai influent obiect de artă al secolului din care am ieșit ar fi pisoarul lui Marcel Duchamp. Adică un pisoar care, răsturnat într-o poziție nefirească cum ar zice un fost arbitru român, ar semăna teribil cu o arteziană. Nu știu dacă gospodina, femeia noastră, avea ascunse instincte artistice, dacă auzise despre dadaism sau dacă instinctele astea artistice și le dezlănțuia atunci când prepara cine știe ce ciorbiță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pornit să se rostogolească pe obrazul ars de soare... „Doamne Dumnezeule! Am ajuns, în sfârșit!” Era primul lui gând, sprijinit pe imaginea satului din vale. Plumbul cuibărit în mădularele vlăguite parcă începuse să se topească. A pornit cu pași mari, nefirești, dezarticulați... Era de mirare cum de se mai ținea pe picioare după o goană nebună de peste trei luni de zile prin locuri vrăjmașe, urmărit tot timpul de gândul: „Oare am reușit să scap cu adevărat din infernul lagărului sau... Dar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
acolo-s duși feciorii lor... Soarele acelei dimineți părea că s-a oprit dincolo de creasta dealurilor dinspre Podul Căpitanului. De ce nu îndrăznea oare să-și arate încă fața spălată în roua dimineții, așa cum o făcea de când lumea?... Totul părea încremenit nefiresc. Până și lumina soarelui rămăsese parcă agățată de creasta dealului... Un tunet prelung... căzut din senin a hăuit din vale-n vale, zguduind pământul din țâțâni, gata să prăbușească bolțile de cleștar ale cerului... a fost răspunsul la întrebarea nerostită
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
oprit în fața noastră... Cu mâna la chipiu, a rostit un scurt: „Bună dimineața, ostași!” „Să trăiți!”am răspuns noi cam dezlânat. Însoțit de căpitan, a pornit să treacă în revistă trupa... Vocea lui Petrache a căpătat pe dată un tremur nefiresc, iar ochii o strălucire aparte. Dar a continuat: Când a ajuns în fața lui Costăchel - martor mi-i Dumnezeu - am simțit că mi s-au tăiat picioarele. Nu-mi venea să cred. Mi se părea că am vedenii... ”Doamne ține-mă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mine, a strigat: „Trage o rafală lungă, să pot face un salt până la nucul din față!” Am apăsat pe trăgaci lung... lung... Caporalul a zvâcnit ca un arc. Un pas... doi... și în clipa următoare șiîncordat trupul într-un mod nefiresc, bătând aerul cu mâinile... S-a prăbușit... Am simțit atunci că nu mă mai pot stăpâni... Fără să mă acopere cineva cu foc, am făcut saltul pe care nu l-a mai sfârșit caporalul Tânjală. De la rădăcina nucului aveam în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
le numesc cu un termen generic dragoste. Dar nu avea semne că cineva i-ar fi urmărit pașii sau ar fi întors capul s-o vadă, măcar așa din curiozitate. Știa că nu e frumoasă și mai ales înălțimea ei nefirească pentru o femeie făcea să fie evitată. Se simțea sortită să-și ducă poverile sentimentelor în singurătățile pustiului care dobândea valențe sahariene. Nu iubise niciodată, nici chiar pe Mihai. Poate nici el n-o iubise, între ei se statornicise doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu se mai ivească, de aceea... Te rog Mona, te rog domnișoară, trebuie să plec, ceea ce s-a întâmplat aici, acum, e o nebunie, o adevărată catastrofă... Ea nu-l slăbi nici o clipă din strânsoarea care, prin forța declanșată, părea nefirească pentru înzestrările unei femei. La un moment dat, se îndură de el și-l eliberă, lăsându-și mâinile să-i cadă inerte, de parcă s-ar fi predat. Avea postura înșelătoare a unei învinse, dar de fapt i se vedea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
controlă ținuta și, când păși în culoar, fu bucuros că nu se găsea nici un martor ocular sau niște nechemați ochi vicleni. Căută ieșirea. Ajuns afară, privi cerul. I se păru că o stea, sus pe boltă, chiar deasupra spitalului, strălucea nefiresc de luminoasă. Se prea putea ca acel astru să se fi aprins pentru Mona, ca un semn al împlinirii nestăvilitei ei dorințe de dragoste. Strălucirea acelei stele el o percepea însă ca având darul de a spori întunericul din jurul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și ea, le scosese de sub controlul normalului, făcându-le să călătorească în alte zone și dându-le senzația iluzorie că sunt pe deplin fericite. Când Simona se trezi a doua zi, văzu în jurul ei femei despletite, îmbrăcate în cămăși albe nefiresc de largi, făcând diferite gesturi obscene. Câteva se plimbau într-un du-te-vino continuu prin încăpere, în căutarea a ceva nedefinit. Una își farda din belșug obrajii cu un ruj strident după o știință numai a ei, alta își arăta spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se studie tacticos, cu multă luare-aminte, din cap până-n picioare și, părând mulțumit, își drese vocea și rosti senin, cu pieptul ușor, „bună dimineața”, întorcându-se apoi exact pe unde venise și oprindu-se în baie. Or, din cauza caracterului parcă nefiresc al acestei secvențe, propun a zăbovi un pic cu cititorul pe seama protagonistului povestirii de față. Anton era un tânăr de douăzeci și șapte de ani, destul de fericit și, pe deasupra, neînsurat. Acesta locuia singur într-un apartament micuț de la nelipsitul mezanin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se ghemui strâns lângă oglindă și se hotărî să își prelungească acel rendez-vous1 cu aceasta până în zori. Apoi, adormi. Dar negura tainică a nopții se lăsa peste el cu o uriașă putere de apăsare, dorind dinadins parcă să prevestească evenimentele nefirești, ce aveau să se petreacă în continuare. O răbufnire năvalnică și furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era, într-adevăr, o furtună pornită în înspăimântător de pustia noapte, fără seamăn de sălbatic dezlănțuită în grozăvia și în măreția
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
i-am găsit pe toți ceilalți colegi avocați înăuntru. O clipă am rămas tăcut în nemișcare, mirându-mă și schimbând timid priviri fugare cu fiecare dintre ei. Starea de spirit, în clipele acelea, era mai neplăcută, mai stânjenitoare și mai nefirească decât niciodată. Totul parcă prevestea că ceva rău din cale-afară urma să se petreacă. Mutrele tuturor celor prezenți erau cu totul reci și neatinse; se vedea limpede că pe mine mă așteptau. Atunci, individul cel mai antipatic și mai nesuferit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ci de altceva, ceva mai puternic... Dacă ai fi întrebat pe cei care, măcar o singură dată, au avut de-a face cu ea, ei ți-ar fi spus că aceasta stă tot timpul, aproape într-un mod exagerat și nefiresc, cu mâinile sub biroul său, ca să nu i le vadă, pe cât se poate, nimeni. La drept vorbind, avea toate motivele s-o facă, dat fiind că brațele ei, lungi, rigide și subțiri, se încheiau cu două palme mari și aspre
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
poate observa limpede ce respect de sine puternic avea, iar lucrul acesta nu poate fi decât de apreciat de către oricine, oricând. Totuși, a nu se închipui că femeia aceasta nu avea și părțile ei - s-ar putea zice - curioase și nefirești. Bunăoară, de multe ori, ea zâmbea și chiar râdea tare, dar cu totul inconștient și fără vreun motiv știut, stârnind, astfel, mirarea clienților. Alteori, doar murmura pe negândite cine știe ce istorii, abătută în întregime de la hârțoagele sale și cu gândul în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înainte. Deocamdată, însă, nu se petrece nicidecum astfel, nici cu tine, nici cu ceilalți. Și totuși, dacă mă opresc să meditez un pic, să stai încătușat tot mereu în colivia strâmtă a iluziilor parcă nu mai devine ceva atât de nefiresc pentru cei prea slabi, adică pentru cei neputincioși și firavi de duh. Acelea, cinstit îți spun, sunt cele mai grăitoare expresii ale unor ființe involuate. Iar involuate s-ar putea că este greșit spus; mai degrabă neevoluate, căci involuția presupune
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
niscaiva făină de grâu de la Adriana, care de bună seamă că trebuia să aibă destulă. Ceea ce și făcu. Când ajunse în fața ușii apartamentului vecinei sale, însă, se minună dintr-odată. Ea avu parte de o priveliște cu totul neașteptată și nefirească dinaintea ochilor săi: ușa de la apartamentul Adrianei era din nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
m am trezit plin de sudoare, respirând din greu și stând de-a curmezișul patului. Și măcar de ar fi ăsta un caz izolat, dar uite că nu-i; m-am mai trezit și-n alte dimineți în poziția aceasta nefirească! Oare cum de am reușit să ajung în halul ăsta, atât de departe de poziția mea obișnuită de dormit? Asta sigur nu poate fi de bine. Pe urmă, de ceva vreme, tot aud numai glasuri sumbre și neomenești în somn
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]