356 matches
-
persoanele fără Dacă , în pofida reducerii dozei și întreruperii tratamentului , valoarea creatininemiei rămâne semnificativ ridicată și există , de asemenea , o anormalitate persistentă a unui alt marker al funcției renale ( de exemplu proteinurie , Sindromul Fanconi ) , pacientul trebuie examinat de către un medic specialist nefrolog și poate fi avută în vedere efectuarea ulterioară a unor investigații specifice ( precum o biopsie renală ) . S- au observat creșteri ale valorilor testelor funcționale hepatice la pacienții tratați cu EXJADE . După punerea pe piață au fost raportate cazuri de insuficiență
Ro_340 () [Corola-website/Science/291099_a_292428]
-
este un medic nefrolog din Republica Moldova, doctor în medicină, conferențiar universitar. Născut în anul 1953 la Telenești în familia profesorului de limbă română Iosif Ion Sasu și a soției acesteia Vera Ion Sasu (n. Jura, Rîbnița). A absolvit școala medie din Telenești cu mențiune
Boris Sasu () [Corola-website/Science/313228_a_314557]
-
Controlul eficient al anemiei renale cu EPO determină regresia parțială (în medie cu 18%) a anomaliilor structurale cardiace, cu impact major asupra morbidității și mortalității pacienților dializați. Alte metode care pot determina regresia hipertrofiei ventriculare stângi: hemodializa neconvențională în practică, nefrologul se confruntă adeseori cu un control deosebit de dificil al hipertensiunii arteriale, al stării de hiperhidratare cronică și, în unele cazuri, al anemiei renale la pacienții dializați. Toți acești factori sunt determinanți majori ai HVS, explicând în mare măsură prevalența foarte
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Americii, practica nefrologică tinde să includă în programele de hemodializă pacienți cu un grad semnificativ crescut de comorbiditate [Parfrey et al., 1996]. Selecția pacienților pentru una sau alta dintre modalitățile de substituție a funcției renale este strâns influențată de convingerile nefrologului în ceea ce privește superioritatea uneia sau alteia dintre metode și mai puțin de evidența științifică [Maiorca et al., 1996]. Pentru țările în curs de dezvoltare, selecția metodei poate fi însă determinată și de considerente logistice și financiare. Care este impactul metodei de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
et al., 1995]. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei II (IECA) Administrarea de IECA la pacienții uremici coronarieni, în lumina trial-ului HOPE, este recomandabilă, având în vedere acțiunea certă asupra proceselor de remodelare cardiacă [Goldsmith [i Covic, 2001]. Totuși, nefrologul trebuie să recomande administrarea de IECA cu prudență, având în vedere posibilitatea hipotensiunii arteriale intradialitice, a pierderii diurezei restante și a accentuării hiperkaliemiei (la pacienți în majoritate cu hiperkaliemie cronică!). De asemenea, administrarea de IECA la pacienții transplantați renal cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
a accidentelor vasculare ischemice la pacienții cu IRC, pe de o parte, și evidența clară a avantajelor terapiei antiagregante plachetare cu aspirină în populația non-renală cu risc cardiovascular (CDV) înalt, pe de altă parte, această situație este frustrantă pentru medicul nefrolog. Un studiu retrospectiv la pacienți cu diferite grade de disfuncție renală a arătat că rata mortalității după externare s-a redus cu 30% la pacienții la care s-a administrat aspirină în comparație cu cei care nu primeau terapie antiagregantă [Wright et
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
să aducă beneficii. Deși este clar că angioplastia coronariană, stentarea coronariană și chirurgia cardiacă pot fi aplicate cu succes la pacientul uremic, riscul acestor intervenții este mai mare decât la populația non-uremică, necesitând deci o evaluare atentă, în echipa multidisciplinară (nefrolog, cardiolog, anestezist și chirurg cardiac). Tehnicile moderne de stentare și noua medicație antiplachetară, cel puțin în centrele de excelență, determină rezultate bune. Totuși, și în aceste situații, la unii pacienți uremici, prin natura leziunilor (boală coronariană calcifică difuză), nici una dintre
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
mai importantă consecință clinică a aritmiilor cardiace (în speță a tahicardiilor ventriculare) la subiectul renal este moartea subită vezi mai sus. însă aritmiile cardiace sunt responsabile de un spectru foarte larg de complicații acute care solicită intervenția rapidă a medicului nefrolog. O sinteză a acestor complicații este redată în figura 1. Determinarea de urgență a ionogramei serice este obligatorie, cu atât mai mult cu cât electrocardiograma nu este totdeauna fidelă în diagnosticarea unor complicații electrolitice amenințătoare de viață cum este, de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Crosbie et al., 1972]. Tratamentul optim al insuficienței cardiace la pacientul renal Scopurile terapiei insuficienței cardiace la pacientul renal se adresează ameliorării simptomelor, a calității vieții și, cel mai important, asigurării supraviețuirii pacienților. Aceasta presupune o conlucrare interdisciplinară, implicând medicul nefrolog, cardiologul, asistentele de dializă și psihologul. Terapia pacientului renal cu ICC nu este încă bine definită, însă luând în considerare mecanismele patogenice care stau la baza disfuncției cardiace la această categorie de pacienți, se poate sintetiza un plan de management
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
porțiunea de legătură; 9. tubul colector cortical; 10. tubul colector din medulara externă; 12. tubul colector din medulara internă Capitolul 2 ABORDAREA CLINICĂ A PACIENTULUI CU BOALĂ RENALĂ Pacienții în privința cărora medicul generalist suspectează o nefropatie se adresează de regulă nefrologului pentru una dintre următoarele modificări patologice: - hipertensiune arterială severă; - proteinurie; - creșterea creatininei serice și/sau a ureei sangvine; - hematurie microsau macroscopică; - litiază renală sau infecții urinare recidivante; - alte circumstanțe clinice. Consultația clinică nefrologică poate orienta diagnosticul spre: sindroame glomerulare, HTA
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
subiecții cu EUA mai redusă (de ex. <20 mg/24 ore). Detectarea proteinuriei în sedimentul urinar necesită aplicarea unui algoritm de diagnostic (vezi figura 8). La elucidarea adecvată a semnificației proteinuriei trebuie să conlucreze medicul de familie, medicul internist și nefrologul, acesta din urmă având rol de integrare a datelor clinice și paraclinice. Diagnosticarea adecvată și precoce a proteinuriei poate schimba radical prognosticul pe termen lung, atât renal, cât și vital. Sumar de urină pozitiv pentru proteinurie (metoda bandeletei reactive) Istoric
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
se realizează în microscopia cu contrast de fază. Aprecierea morfologiei eritrocitelor din urină este extrem de dependentă însă de experiența operatorului; - proteinurie >1g/24h, dar mai ales >2g/24h. Pacientul la care există argumente pentru originea glomerulară a hematuriei trebuie adresat nefrologului pentru puncție-biopsie renală și alte investigații complexe, în special imunologice (vezi tabelul 1.). Dacă este exclusă cauza glomerulară a hematuriei și nu sunt elemente clinice și paraclinice pentru o cauză urologică, nefrologul investighează o cauză parenchimatoasă non-glomerulară pentru pierderile urinare
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
argumente pentru originea glomerulară a hematuriei trebuie adresat nefrologului pentru puncție-biopsie renală și alte investigații complexe, în special imunologice (vezi tabelul 1.). Dacă este exclusă cauza glomerulară a hematuriei și nu sunt elemente clinice și paraclinice pentru o cauză urologică, nefrologul investighează o cauză parenchimatoasă non-glomerulară pentru pierderile urinare de sânge. Funcție de datele clinice și paraclinice existente la un moment dat, explorarea imagistică a pacientului cu hematurie se face diferențiat (vezi și capitolul „Explorări imagistice în nefrologie”). Examenul ecografic este util
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
se asigure un aport caloric adecvat (30-35 kcal/kg/zi). 6. Evitarea medicamentelor nefrotoxice (substanțe de contrast, AINS, antibiotice). 5.8. Insuficiența renală cronică Din momentul în care survine IRC avansată (Ccr < 30 ml/min), pacientul diabetic trebuie adresat specialistului nefrolog (dacă acest lucru nu s-a făcut anterior). Prevederea transplantului Un transplant renal reprezintă o soluție net superioară dializei pentru un pacient diabetic, deoarece morbi-mortalitatea este mult mai redusă în primul caz. Este justificat să se propună transplantul renal pacienților
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
o leziune renală suplimentară față de cea prezumată. în cazurile în care IRA este însoțită de sindrom glomerular, PBR trebuie realizată de urgență, existând suspiciunea majoră de glomerulonefrită rapid progresivă/vasculită sistemică. Funcție de semnele și simptomele care însoțesc insuficiența renală acută, nefrologul va indica explorări biochimice, serologice și imagistice complexe (vezi capitolele dedicate examenului paraclinic în nefrologie). 6. Diagnosticul complicațiilor • Complicațiile datorate injuriei renale inițiale (de exemplu, prin șoc hipovolemic, sepsis, insuficiență cardiacă severă); • Complicațiile sindromului uremic acut (în condițiile diagnosticării tardive
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu un prognostic vital negativ. Tabelul 4 rezumă criteriile de inițiere a TSFR la pacientul cu IRA. Mai ales în ceea ce privește nivelul retenției azotate (respectiv gradul de declin al RFG), nu există un consens unanim, valorile indicate având un caracter orientativ, nefrologul sau medicul de ATI hotărând inițierea TSFR în contextul clinic. Tabel 4. Indicațiile inițierii dializei Retenție azotată majoră (uree = 240 mg/dl, creatinină = 10 mg/dl) sau clearance de creatinină < 7-10 ml/min./1,73 m2 Hiperhidratare majoră, cu tendință
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
între necesitățile fiziologice ale organismului pe care dializa trebuie să le asigure, pe de o parte, și costurile și constrângerile inerente asociate acestei terapii, pe de altă parte. Formularea unor principii de dializă adecvată este necesară pentru a oferi practicienilor nefrologi un ghid de prescriere a dializei, precum și pentru a stabili standarde valabile pentru toți pacienții, în scopul prevenirii unor complicații pe termen lung. Deși rinichiul are funcții mult mai complexe decât dializa, din necesități practice legate de formularea prescripțiilor DP
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
următoarele posibilități de donare: transplantul cadaveric, cel mai frecvent practicat în țările dezvoltate, în care există „bănci de organe” (baze de date) bine organizate, interstatale, precum și un sistem complex, cuprinzând echipe interdisciplinare (coordonator de transplant, chirugi transplantologi, urologi/chirurgi generaliști, nefrologi, anesteziști, neurologi, neurochirurgi, medici legiști, imunologi, medici de laborator etc). Transplantul cadaveric se poate efectua de la donator cu moarte cerebrală, cu funcție cardiacă păstrată sau de la donator cadaveric fără funcție cardiacă (caz în care timpul de la oprirea inimii și până la
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
puls-terapie cu metil-prednisolon (125-500 mg-zi, IV) ca tratament de prevenție a rejetului acut. Supradozarea imunosupresivelor determină creșterea riscului de reacții adverse serioase, iar subdozarea crește riscul de rejet. Schemele recomandate trebuie respectate cu strictețe, modificarea lor fiind exclusiv în competeța nefrologului din centrul de transplant. Principalul efect secundar al tratamentului cu inhibitorii de neurinamidază (IN - ciclosporină sau tacrolimus) îl reprezintă nefrotoxicitatea acută sau cronică, determinând IRA sau disfuncție cronică de grefon (echivalent al BCR). IRA prin nefrotoxicitatea inhibitorilor de neurinamidază trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu IRCT reprezentând așa-numitul paradox al factorilor de risc sau epidemiologia inversă [Kalantar-Zadeh et al., 2003]. Din păcate, în lipsa unor dovezi convingătoare la pacienții uremici, multe dintre ghidurile de tratament ce vizează reducerea riscului cardiovascular sunt extrapolate de experții nefrologi de la populația generală la populația renală. Factorii de risc tradiționali nu pot explica decât parțial mortalitatea cardiovasculară impresionantă a pacienților renali. Astfel, un studiu transversal recent a comparat populația generală din trial-ul NHANES III cu 1.041 de pacienți
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
cu transplant renal. Acest fapt se datorează atât toxicității vasculare a hiperglicemiei, cât și asocierii frecvente a diabetului zaharat cu alți factori de risc (sindromul metabolic, în cazul diabetului de tip 2). în plan terapeutic, în absența dovezilor directe, experții nefrologi recurg la extrapolarea rezultatelor studiilor intervenționale de la pacienții diabetici non-renali. Pe această bază, se recomandă să se urmărească un control strict al glicemiei și al celorlalți factori de risc tradiționali (HTA, dislipidemia) și specifici (hipervolemia, anemia, medicația imunosupresoare diabetogenă), în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
IRC: riscul maxim îl au cei cu colesterolemia mai mică de 150 mg/dl, dar acest aparent paradox ar putea fi explicat prin suprapunerea unor comorbidități ca malnutriția, inflamația sau insuficiența hepatică. De aceea, ghidurile de tratament elaborate de experții nefrologi se bazează, în mare parte, pe extrapolarea rezultatelor marilor studii din populația generală. Se recomandă determinarea profilului lipidic elementar (colesterol total, LDL-colesterol, HDL-colesterol, trigliceride) la toți pacienții dializați, la intrarea în dializă și apoi bianual. Dieta și terapia hipolipemiantă au
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
de a extinde aria informațiilor am luat-o după ce, un tânăr medic rezident În specialitatea nefrologie aflat În stagiu În clinica noastră, mi-a pus o serie de Întrebări legate de agresiunea undelor de șoc asupra parenchimului renal. Colegilor mei nefrologi, din orașele Moldovei și din Iași, de la Clinica de Nefrologie a Spitalului nr.2, condusă de doamna profesor Maria Covic, cu care am avut, și sper că voi avea În continuare o colaborare excelentă, precum și tuturor medicilor care au privit
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
frecvent de simptome înșelătoare, cum ar fi obnubilarea, astenia intensă sau amauroza parțială. Frecvent, aceste simptome sunt ignorate de către nefrolog, deși pot prevesti un AVC patent [Vidaillet et al., 2002]. La modul ideal, această simptomatologie nespecifică ar trebui să determine nefrologul să evalueze sistemul carotidian (ecografie duplex, tomografie computerizată, RMN). La rândul ei, cefaleea cronică, frecventă la pacientul renal, în special cel dializat, poate masca un AVC la debut. Pe lângă măsurile generale, recunoscute în populația non-renală (tabelul I), unele măsuri specifice
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, A. Covic, G. Mircescu, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91914_a_92409]
-
substanțe farmacologic active includ blocanții canalelor calcice, inhibitorii NMDA (N-methyl-D-aspartat) de tipul dextrorphan și agenții captatori ai radicalilor liberi de oxigen [Albers et al., 1995]. În multe cazuri, AVC la pacientul renal poate fi tratat cu succes, cu condiția ca nefrologul să realizeze caracterul de urgență al acestei complicații vasculare, supraviețuirea funcțională a creierului fiind dependentă de aceasta. Strategiile terapeutice pornesc de la un diagnostic adecvat al AVC. Tomografia computerizată cerebrală poate distinge între AVC ischemic și cel hemoragic. Administrarea substanței de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, A. Covic, G. Mircescu, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91914_a_92409]