438 matches
-
și vulvă, eram totul, bărbat și femeie, copil și bătrân, vierme și Dumnezeu, totul învelit într-o febră năucitoare. Dar, deși eram totul - câtă frustrare! câtă neîmplinire! câtă nebunie! cât dor! De parcă totul, ca să se rotunjească într-un Hipertot de negândit, de neatins decât cu tentaculele fierbinți ale febrei și pasiunii, s-ar fi acuplat cu nimicul, cu vidul ruinat și viermănos. Eram bolnav de dorul de a deveni Dumnezeu. De când o celulă plină de vițelus din burta mamei mele fusese
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se află adevăratul sex și miezul trandafirului cu petale de labirinturi. Acolo se află Ieșirea către o altă lume, de parcă toate creierele tuturor oamenilor ar fi insule care străpung fața constelată a universului și-și înalță vârfurile spre ceruri de negândit. Cei care fuseseră acolo erau stigmatizați pentru totdeauna. Nefericirea avea să fie mereu briliantul dintre sprâncenele lor. Singuri și ignorați, aveau să cartografieze harta împărăției în 168 imense, demente, ilizibile Cărți cu foițe de aur. Hoitul lor plin de viermi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și pură. Ieșind din tunel, cu capul înainte, ectoplasmatică și scânteind de fericire, înaintam prin noapte, pe un drum larg cât distanțele dintre stele. Ajunsă la o barieră, care era mai degrabă în mine decât în afara mea, din locurile de negândit de dincolo de ea am văzut apropiindu-se de mine o fantastică auroră, în care fiecare scânteiere era o lume, în care fiecare punct de lumină era un Dumnezeu. Părea o explozie extatică a cosmosului, un apocalips și-o geneză amestecate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sinea mea că, într-adevăr, această siluetă excepțională este ținuta mea obișnuită. Când am fost servit cu cafeaua, am dat-o la o parte, capricios ca un copil, deși mirosea frumos și tare aș fi vrut s-o beau. Pe negândite, în dimineața aceea, m-am confruntat cu adevărul că, așa cum sunt eu în realitate, nu pot să plac și să fiu iubit de fata pe care-o iubesc. Când, după ce pipăii cu grijă hârtia de o sută de ruble de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
drămuiască în șuvițe subțiri, ani la rând. În mine, totul a început să capete chip dublu. Se dedubla, în primul rând, sentimentul timpului. Timpul meu începea dimineața, apoi urma întâlnirea cu Sonia, masa undeva în afara casei, plimbarea în afara orașului. Pe negândite, venea noaptea, când ziua abia scursă cădea ca o piatră în neant. Era, însă, suficient să întredeschid ochii amintirii pentru ca imediat aceste câteva zile, atât de dense în impresii, să capete dimensiunea unor luni de zile. Dublă era și puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ceașcă de cafea caldă și tare și, legându-și centura de siguranță, se pregăti să decoleze. Nu avea nevoie de lumină, indiferent de direcția în care trebuia să zboare deasupra nemărginitei întinderi sahariene, unde știa că nu va da pe negândite de vreun teren accidentat, și una dintre plăcerile lui era să observe soarele ivindu-se la linia orizontului și scăldând în lumină niște peisaje care, în ciuda atâtor ani de când le privea, continuau să-l fascineze. Răsăritul și apusul africane văzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că numai tăcerea ne poate elibera - întro măsură totuși indecisă - de asemenea paradoxuri. Dar poți întâlni, din punctul de vedere al lui Kant, o a doua situație absurdă. Ea intervine atunci când lucrul în sine ar fi socotit inexistent și de negândit ca atare. Câtă vreme nu afectează nimic, nu se manifestă și nu se arată în nici un fel, el nu există în nici un fel. Cum va răspunde Kant acestui scepticism radical? Este adevărat, nu putem cunoaște ceva decât ca fenomen, obiect
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fi gândit. În alt loc, vorbind despre cele patru specii ale nimicului, Kant observă că lucrul în sine înseamnă altceva decât nihil negativum, „un obiect vid fără concept“. Căci afec tează totuși simțurile, reprezintă sursa inepuizabilă a unor fenomene. De negândit ar fi doar „obiectul vid fără concept, nihil negativum“. Cu exemplul lui Kant: „figura rectiliniară a două laturi“, care, imposibilă fiind, nu poate fi nici măcar imaginată. Să înțelegem de aici că am putea gândi cu privire la orice? Sigur, putem gândi orice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și Mircea Vasilescu, Editura Univers, București, 1996, p. 33.</ref> Singurul loc de întâlnire ar fi doar „vocea imaterială ce pronunță enumerarea lor“, nelocul ca atare al limbajului. Iar acesta din urmă, „etalânduse, nu deschide niciodată decât un spațiu de negândit“. Cred că aici Foucault este un pic dator unei logici bivalente. Pe de o parte, constată obișnuința noastră de a gândi doar ceea ce se supune unei ordini, „milenara noastră practică a Aceluiași și a Diferitului“. Pe de altă parte, sesizează
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
descrie ceva monstruos, monstruozitatea se strecoară în „acel alb interstițial care separă ființele unele de altele“. Nu aș consimți la acest mod de a judeca lucrurile, deși poate fi avut în vedere. Desigur, Borges aduce în față ceva realmente de negândit. Orice clasificare eșuează în fața celor pe care le propune universul însuși. Spune singur de altfel că „nu există clasificare a universului care să nu fie arbitrară și conjecturală; pricina este foarte simplă: nu știm ce este universul“<ref id="200
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cititorul. În fond, ce poți aștepta atunci când ți se spune cum se împart animalele pentru o privire complet străină? Nicidecum un criteriu logic, după care întregul să se distribuie până la ultima sa parte. Viziunea exotică face totuși dreptate celor de negândit, adică celor absurde, află un mod de a spune ceea ce este de nespus. Iar absurdul poate fi regăsit altfel, cu imaginație și cu bună dispoziție. Sau cu acea frumusețe a privirii ce recapătă o neașteptată inocență. Borges nu aduce în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Președinției în desemnarea viitorului șef de cabinet și să obțină, prin întrevederi transparente, un viitor angajament, sau măcar o poziționare oarecare a Președinției în situația câștigării unei majorități relative a vreunuia dintre partide. Această mișcare politică inteligentă a fost de negândit datorită urii personale, repet ca să se audă, PERSONALE pe care unii sau alții o poartă omului Băsescu și datorită căreia încearcă să suspende instituția. O mai spun o dată: poziție copilărească, o prostie guralivă care o să-i coste pentru că după alegeri
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
care premerge gândului formulat și care împinge gândul să „iasă“ la expresie, atât cât poate gândul să o facă; presupunem deci și faptul că, în fiecare gând care poate, atât cât poate el, mai rămâne ceva, o parte de gândire negândită, care nu are puterea de a trece în expresie în acest moment, într-un singur gând formulat; și că, astfel, dincolo de șirul de propoziții în care un singur gând își dă puterea sa de expresie, rămâne încă un fond expresiv
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și necesitate. Este o relație concepută simetric, într-o opoziție în care cele două realități se opun direct. Or, este greu de presupus, la o meditație mai serioasă, că se poate trece de la hazard (cel al lucrurilor în stare liberă, negândită) la necesitate, cea pe care o descoperă și care se organizează după anumite reguli ale realității pe care gândirea a reușit treptat să le conceapă. Pe această paralelă simetrică dintre hazard și necesitate s-a bazat și ideea că filozofia
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
banii ce i-au trecut prin mână... La sfatul lui Muti și-a luat vila și via de la Otopeni, deși mai bine nu le-ar fi luat. Dar fiecare are o soartă ; aparent și-o face singur, prin faptele lui negândite, dar de fapt eu cred că Cel-de-Sus te lasă să-ți urmezi, orbit, drumul stabilit de dinainte... Adevărul este - dar asta doar n-am să i-o spun ei ! - că probabil lui Margot ajunsese să nu-i mai pese de ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scăpase niciodată ocazia de a-mi spune ce gîndește. Eu eram cel În culpă. CÎnd nu eram de acord, ar fi trebuit să-i răspund și să-i țin piept. N-o făcusem niciodată. A-l contrazice era ceva de negîndit. Îmi impusese cu atîta violență viziunea lui asupra lumii de cînd mă născusem, și chiar de cînd fusesem conceput, Încît pierdusem pe veci gustul, dorința, puterea sau mijloacele de a-l Înfrunta. Montajul filmului despre insulele Canare a fost gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să-mi povestești... Nu, nu. Mai bine să auzi și să știi cu cine Îți pui În joc gologanii. CÎnd m-am Întors la mine acasă, am fost Înștiințat că locuința fusese expropriată de guvern, o dată cu toată averea mea. Pe negîndite, mă transformasem Într-un cerșetor. Am Încercat să fac rost de un loc de muncă. Am fost refuzat. Singurul lucru de care puteam face rost era o sticlă de vin vărsat, la cîteva centime. E o otravă lentă, care Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai putea publica rubrica permanentă. — Nu vor să aibă necazuri, și Îi Înțeleg. — Și ce-ai să faci? — Am să mă Îmbăt, deocamdată. Miquel abia dacă a băut o jumătate de pahar, Însă eu am dughit aproape toată sticla, pe negîndite și pe stomacul gol. Era aproape miezul nopții cînd m-a cuprins un somn de neînvins și m-am prăbușit pe sofa. Am visat că Miquel mă săruta pe frunte și mă acoperea cu o pătură. CÎnd m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și am recunoscut imaginea țintuită de zid. Era o copie identică a fotografiei pe jumătate arse pe care un necunoscut o lăsase pe tejghea, În librărie. În fotografie, Julián și Penélope, adolescenți, zîmbeau către o viață ce le scăpase pe negîndite. Lama pumnalului străpungea pieptul lui Julián. Am Înțeles atunci că nu Laín Coubert sau Julián Carax lăsase acea fotografie ca pe o invitație. Fusese Fumero. Fotografia fusese o momeală otrăvită. Am ridicat mîna să smulg cuțitul, dar atingerea Înghețată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-i spune lasă impresia că a fost pregătit cu grijă dinainte. Nici un cuvânt obscur sau greoi. Nici o metaforă neobișnuită. Tulburat este în continuare. Nu așa și-a imaginat întrevederea. Dar el nu a fost școlit să discute orice subiect pe negândite. La ei în casă, literatura nu s-a aflat niciodată la loc de cinste. Nici n-avea cum. Studiul este apanajul nobililor. Factorul semnificativ al statutului și reputației lor. Până și un împărat e judecat după elocvența sa, și mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e și confutația lui Gaunilon. Eu mă pot gândi la o insulă pe mare chiar dacă acea insulă nu există. Confundă gândirea contingentului cu gândirea necesarului.” „O luptă Între stupizi.” „Bineînțeles, iar Dumnezeu se distrează la nebunie. S-a vrut de negândit numai ca să demonstreze că Anselmus și Gaunilon erau stupizi. Ce scop sublim pentru creație, dar ce zic eu, pentru faptul Însuși În virtutea căruia Dumnezeu trebuie să fie. Totul finalizat Întru denunțarea stupidității cosmice.” „Suntem Înconjurați de stupizi.” „Nu scapă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Întîmpla. Acum Înțelese că, pentru ea, frica fusese un fel de pact: Își imaginase că, dacă teama era suficient de puternică și constantă, va răscumpăra siguranța lui Helen. Dar, evident, era o absurditate. Îi fusese teamă, și lucrul acela de negîndit se Întîmplase, oricum. Cum să fie calmă? Își trase brațul din strînsoarea lui Hughes și-și acoperi fața, cutremurîndu-se. Dorea să cadă În genunchi și să plîngă. Apoi se gîndi, Cum o s-o ajute asta pe Helen? Își lăsă mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trimiși cu vaporul n America! În timpul ședinței, pipița gălbejită, mititica de San Yung sau cum naibai spune, stă În picioare Îmbrăcată În costumul ăla sobru și spune: — Bine, vreau să facem un exercițiu de asociere liberă tip brainstorming. Spuneți pe negândite orice răspuns care vă trece prin cap. Se răsucește și scrie un titlu pe tablă: CE ÎNSEAMNĂ RASISMUL PENTRU TINE? Clell urlă primul: — Discriminare. Pipița gălbejită intrăn călduri și scrie asta concentrată și plină de zel pe tablă. Gillman o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-l vadă cu nevastă-sa, dar era totuși constrâns de conveniențele căsătoriei. Cu o seară înainte discutaseră puțin despre acest subiect și ea simțise că el nu era tocmai sincer . -Ce-ți mai face ,,agenta blondă"? îl întreba nevastă-sa pe negândite. -Aproape că am uitat-o. Cred c-a plecat din București, pe undeva, printr-o provincie oarecare...Eram aproape sigur că nu va face carieră! tinu el să precizeze. -Eu am aflat despre ea numai lucruri urâte, se strădui ea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
degrada adică româniza. Codruț (Adăugat anterior): Știam că vom balcaniza chiar și acest port-drapel al mondializării din momentul în care, prin ’97-’98, am văzut la Mac Doul’ din Kogălniceanu liceeni jucând cărți pe mesele minuscule din local. Fapt de negândit în Occident. Nu mă surprinzi cu nimic. (Mirel) 19 iulie 2006 Credeam că invazia capitalurilor sau a investițiilor străine va schimba, volens-nolens, economia și mentalitatea noastră. Poate că viitorul chiar o va dovedi statistic. Poate că avântul acesta economic al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]