1,869 matches
-
pune noi la lucru zi de zi pe Dali și pe Picasso, împreună, - lucru depășind contorsionarea cea mai pervertită a formelor, până și ce a fost în stare întreaga Facere să inventeze și a cărei forță superioară Principiului însuși al Negației, al fratelui vitreg, detestat - face ca exploziile tuturor bombelor posibile, americane, rusești să se audă, eventual, doar ca un mic - mic pocnet de sticlă de șampanie destupată. Explozie despre care fiii secolului XX, crezură, naivi, că era Iadul... După enumerarea
Sfârșitul lumii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5580_a_6905]
-
și eroare. Explicația cea mai simplă a abaterii de la normă e în acest caz analogia, regularizarea: structura negativă cu sens restrictiv - nu are decât o problemă, nu vin decât ei etc. - a fost pur și simplu asimilată structurilor restrictive fără negație, cu adverbele numai și doar. De la simpla omitere a negației, din cazurile în care decât preceda un nominal (are decât o problemă, vin decât ei), echivalarea doar - decât a trecut și asupra construcțiilor propoziționale, după modelul doar am așteptat aici
Decât o negație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5653_a_6978]
-
e în acest caz analogia, regularizarea: structura negativă cu sens restrictiv - nu are decât o problemă, nu vin decât ei etc. - a fost pur și simplu asimilată structurilor restrictive fără negație, cu adverbele numai și doar. De la simpla omitere a negației, din cazurile în care decât preceda un nominal (are decât o problemă, vin decât ei), echivalarea doar - decât a trecut și asupra construcțiilor propoziționale, după modelul doar am așteptat aici construindu-se șidecât am așteptat aici. Pentru a înțelege situația
Decât o negație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5653_a_6978]
-
structurile comparative și de diferențiere care s-au păstrat neschimbate, de tipul mai bun decât el, altul decât el. De la al doilea tipar, în varianta circumstanțialului de excepție - nu are altceva decât mere - se poate ajunge, prin elipsă, la falsa negație cu sens restrictiv: nu are decât mere. În limba română veche pare să fi existat doar construcția completă: „nemica alta nu știa decât...” (Coresi, apud Dicționarul limbii române - DLR, tomul I, partea a treia, Litera D, 2006). Structurile negative restrictive
Decât o negație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5653_a_6978]
-
radicale, au încercat să-și armonizeze creația, dar și caracterul. După un timp le-a fost clar că fiecare vibrează diferit. Iancu a devenit compatibil cu alți „radicali” pozitivi precum: Hans Arp, Viking Eggeling, Hans Richter ș.a., pentru care revoluția, negația nu era un scop în sine, ci doar o modalitate de înlocuire a normei. Aceștia erau totuși în minoritate față de cei care, deși „nu erau interesați decât de gluma proastă și de scandal”, după cum afirma Marcel Iancu într-un interviu
O schiță de portret by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4521_a_5846]
-
avangardei este dublat, iată, de un critic aplicat și ingenios, capabil să găsească filiații și asociații neașteptate, în încercarea de a da un nou eșafodaj teoretic avangardei. Și de a o transforma, dintr-o superioară frondă, creatoare mai ales prin negație, în creație autentică. Dincolo de aceasta, noua ediție e importantă și pentru că anumite texte, apărute după 1944 în publicații de obediență partinică (gen „Orizont” și „Revista literară”), aduc noi probe într-un „proces” delicat, deschis de ceva vreme împotriva avangardei, în
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
se aflau în posesia unor firme cu capital italian și erau arendate către o asociație agricolă din comună, la care șefă este secretara Consiliului Local Nana, Tudorința Nicolae. Aceasta ne-a confirmat faptul că Rădulescu a venit și a cerut negație de la asociația pe care o conduce, pentru suprafața pe care urma s-o achiziționeze în numele fiicei lui Traian Băsescu. Terenul președintelui, lucrat de evazionistul El Khalill Jihad Tudorița Nicolae spune că a fost achitată suma de 4.700 de euro
Băsescu, latifundiar de Călărași. Chirieac: Veste bună, lasă politica pentru agricultură by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/34339_a_35664]
-
Simona Vasilache După titlurile cărților lui publicate în românește - Roman de dragoste (Alge, 1933), Fata morgană (Atelierele Ramuri, 1937), Inventatorul iubirii (Editura Negația Negației, 1945), Gherasim Luca ar putea trece drept un romantic. Însă unul pe care datul firii nu că nu-l emoționează, ci-l scoate de-a dreptul din sărite. „Cubomaniile” se nasc din refuzul peisajului realist, care nu se impregnează
Ceva cum nu s-a mai văzut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3559_a_4884]
-
Simona Vasilache După titlurile cărților lui publicate în românește - Roman de dragoste (Alge, 1933), Fata morgană (Atelierele Ramuri, 1937), Inventatorul iubirii (Editura Negația Negației, 1945), Gherasim Luca ar putea trece drept un romantic. Însă unul pe care datul firii nu că nu-l emoționează, ci-l scoate de-a dreptul din sărite. „Cubomaniile” se nasc din refuzul peisajului realist, care nu se impregnează, romantic
Ceva cum nu s-a mai văzut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3559_a_4884]
-
cele trei temeiuri științifice. Adăugându-le un al patrulea - dubla structură a luminii - le-am folosit în deschiderea predicii mele din 15 august - hramul 5 Mănăstirii Văratec - asupra Maicii Domnului - modelul suprem al vieții monahale - în sensul că ceea ce pare negația unui adevăr consacrat - și acceptat de simțul comun - e, de fapt, confirmarea lui și, mai mult, o altă ipostază a aceluiași adevăr. Nu e vorba, doamne ferește, de a „explica” taina Născătoarei de Dumnezeu, ci doar de a-i deschide
Întregiri la biografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5213_a_6538]
-
Gheorghe Grigurcu Scăpată din frîiele cenzurii și autocenzurii, critica noastră înfățișează azi două aspecte contrastante, care denotă însă deopotrivă un dezechilibru. Mai întîi o decomprimare ce se manifestă prin duritatea unor negații de-a valma, fie în perspectiva radicală a demontării unor „iluzii” ale literaturii române, fie în planul unei subiectivități înverșunate de tipul prin care bunăoară un teoretician al „ideilor literare” nu ezita a se răfui cu toți cei ce i
Observații de bun-simț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3831_a_5156]
-
uită, recapătă dimensiunile normale. Veți înțelege de ce mă dezgustă „viața literară” și de ce nu mai fac polemici de nici un fel. Poate refaceți dumneav[oastră] o teorie a tragicului și o publicăm în Le comique et le tragique 2. Dintr-o negație să scoatem, dialectic, o construcție, o utopie a spiritului. Vă rog să credeți în sprijinul și prețuirea pe care o am pentru dșumneaț vșoastrăț. M[ircea] E[liade] a primit Hermeneutica*, pretinde că n-a citit ceva mai „stimulating”. Crede
Noi completări la bibliografia lui Adrian Marino by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4012_a_5337]
-
în ploaie să urle/ dacă n-ar fi o țață la pîndă o codoașă cu bici” (Amor mic cu literatura). Concluzia aparentă: „nu-mi pasă de literatură” (ibidem). Așa să fie? Realitatea e cea a unui text ce-și neagă negația. Implicit, a unui destin care circumscrie textul. Caz în care poezia devine un factor al damnării, o sisifică povară. În consecință, Nicolae Coande își asumă figura unui lumpen al artei, așa cum un individ îndeplinind o funcție ce reclamă o uniformă
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
cu scrisori, cu fotografii și cu șoapte nerostite pînă la capăt... Mai tîrziu, îmi citea la ea, în mansardă, la mine, în curte, sau în bucătăria din casa ei cea nouă, pagini din viitoarele ei cărți, despre retorică, despre retorica negației și a contestației, despre personaje și metamorfozele personajelor în artă, despre maniere și tipuri de comportament, despre tipurile de discurs. Era atentă la orice sugestie sau observație. S-a bucurat ca un copil cînd i-am spus că i-a
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]
-
cât articolul aduce grave prejudicii de imagine Consiliului Național al Audiovizualului”, se arată în mail-ul trimis presei de Mihaela Tică, șefa biroului de comunicare al CNA. În galeria de mai sus puteți vedea că imaginea publicată de EVZ nu conține negația ”NU”, iar în cele trimise de CNA negația apare.
CNA răspunde unui articol din Evenimentul Zilei. Cum a dispărut și a apărut un ”NU” într-un document oficial by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/30262_a_31587]
-
Național al Audiovizualului”, se arată în mail-ul trimis presei de Mihaela Tică, șefa biroului de comunicare al CNA. În galeria de mai sus puteți vedea că imaginea publicată de EVZ nu conține negația ”NU”, iar în cele trimise de CNA negația apare.
CNA răspunde unui articol din Evenimentul Zilei. Cum a dispărut și a apărut un ”NU” într-un document oficial by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/30262_a_31587]
-
maximă a capacității ei de a proiecta epic. Mai întâi încă ceva despre titlu, acel ,,zilele nu se întorc niciodată" despre care deja am spus că este redundant. Și este, pentru că ,,nu se mai întorc" era deajuns, ,,niciodată" întărind inutil negația de la început. Dar mai este și romanțios, ca și acela, de altfel, al altei cărți din epocă, Frunzele nu mai sunt aceleași de Mihail Villara, și ea bine cotată și pe drept cuvânt. Am avut prilejul s-o discut altădată
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
și susținerea acordată regimului comunist: Nu a fost un susținător al regimului Nicolae Ceaușescu decât în măsura în care dictatorul îi satisfăcea diverse capricii". Pentru cei neinformați, măsura în care i-a îndeplinit N.C. diverse capricii lui I.C.D. a fost foarte mare. Astfel încât negația de la capătul precedentului citat este negată de realitate! Imitându-l puțin pe Mihai Pelin, amestecând, adică, insinuare personală și documentul, mă întreb dacă nu cumva reabilitarea lui I.C. Drăgan ar avea vreo legătură cu perioada 1987-1990, petrecută de autorul cărții
Cenzură și camuflaj by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15004_a_16329]
-
își propune să le urmeze. Uneori, însă, scriitorul aderă la două sau mai multe idei divergente, pe care caută să le concilieze în plasma propriei făpturi artistice: "Confesiunile lui Tolstoi au ceva din rafinamentul "masochismului": afirmația se resoarbe instantaneu, devenind negație. Vocația constructivă e infirmată de o vocație la fel de puternică (dar mai spectaculoasă) a derealizării. Răul necesar al spiritului tolstoian se materializează în capacitatea de a adera, simultan, la mai multe convingeri contrarii". Nu întâmplător comentariul jurnalului lui Musil se intitulează
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
Baghiu are toate temeiurile să persiste pe propria linie și să nu se neliniștească de audiența conceptului director". Inconformismul, incredulitatea, felul circumspect al criticului nu exclud, ci (eventual) potențează, precum un factor de intimă reechilibrare, postura afirmativă. Curios, dar nici o negație a lui Al. Cistelecan, conform științei noastre, nu are intensitatea de lumină voltaică a unora din susținerile d-sale: ,Cel mai mare poet al României de azi e ca și necunoscut în afara unui cerc de taină format din literați cu
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
perspectiva la sugerarea că însăși opera admirată decenii în șir de Reger ar putea fi falsă. Sub cascadele frazelor ce-și rostogolesc tiradele în gol, repetând la nesfârșit aceleași formulări, uneori cvasitautologice, într-o dispunere adesea bipartită între afirmație și negație, ca o permanentă opoziție, se consumă originalitatea stilului lui Thomas Bernhard. Limbajul simplu, nemetaforic, ritmat obsesiv ca un contrapunct muzical, învăluie cu mecanica sa alternativă. Verva țâfnoasă se amplifică în mii de nuanțe, la toate palierele proastei dispoziții. Este forma
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
celălalt, ci sunt numai momente ale unui întreg, dintre care fiecare, în raport cu celălalt, este la el însuși și se reunește doar cu sine însuși. Aceasta este transfigurare a necesității în libertate și aceasta libertate nu este doar simplă libertate a negației abstracte, ci mai curând libertate concretă și pozitivă. De aici se vede cât este de greșit să considerăm libertatea și necesitatea că excluzându-se reciproc. Bineînțeles, necesitatea ca atare nu este încă libertate, insă libertatea are necesitatea că presupoziție a
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Micu face una din cele mai interesante disocieri, bazată pe o analiză subtilă a textelor și a etapelor: ,E vădit că raportul poetului cu divinitatea nu mai sunt cele din Versuri de seară și Buruieni. Dacă Dumnezeu de acolo e negația celui din Cuvinte potrivite, cel din versurile de după 1940 e diferit și de primul și de al doilea. E un deus malitiosus. Primul se ascundea (deus absconditus), al doilea se revela, dar nu în esența sa numenală (deus pseudorevelatus), acesta
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
altfel, în toate celelalte care mai pot fi găsite), în discuție este un înțeles hegelian, constructiv, al dialecticii (acela de ciocnire între două contrarii care rezultă într-o afirmație nouă care le cuprinde pe amândouă) și nu marxist (în care negația exclude afirmația). Consecință spiritului critic întemeiat pe rațiune (exprimabil sub forma dialectica) este deosebit de prețioasă, căci Djilas se convinge de multitudinea căilor în comunism al carei corolar este minimalizarea rolului URSS de reper absolut în transformarea comunistă a istoriei. În ceea ce privește
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
reformulare a noastră, celebra frază a gânditorului eleat ar suna astfel: Ființă este și nu poate să nu fie!. Nu vom aduce argumente pro sau contra ei, a expresiei, și nici a lui Parmenide, nici din logică, conform căreia negarea negației ar fi însuși adevărul, nici din alt domeniu, însă nimeni nu ne oprește să atribuim expresiei atât profunzimea, cât și universalitatea kantiana picurata de autor, de Kant, în Imperativul absolut. Al doilea mare gânditor care a cutezat să redeschidă, după
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]