511 matches
-
divertisment, de culturi (zei) noi?" Nietzsche vede aici un raport fundamental cu durerea, tocmai pentru că sufletul grec deborda de viață. Cioran pare a trăi autentic și acest paradox: "detest viață pe care o idolatrizez". Și totuși, la el predomina aspectul negativității, al nihilismului nietzschean, el vrea să fie "vindecat de nașterea lui" printr-o "agonie dincolo de continente", "într-un desen fluid", "într-o geografie a nimicului"46. Cum spune Nietzsche, acest gen de gânduri arată tristețea celor țări și mari, contrar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
propriile noastre fantasme de prădători ai naturii s-au fixat asupra unei imagini: dantura rechinului... ". Lumea pinguinului "Conform descoperirilor din lingvistica structurală, cuvântul nu semnifică în sine. El are sens doar în virtutea faptului că este distinct de un alt cuvânt. Negativitatea este o invenție a vieții inteligente. Doar pentru că negativitatea funcționează, putem recunoaște un sunet din alte mii de sunete. După venirea pe lume a puiului, mama pinguin lipsește câteva săptămâni pentru a-și reîmprospăta forțele și apoi se întoarce pe
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
fixat asupra unei imagini: dantura rechinului... ". Lumea pinguinului "Conform descoperirilor din lingvistica structurală, cuvântul nu semnifică în sine. El are sens doar în virtutea faptului că este distinct de un alt cuvânt. Negativitatea este o invenție a vieții inteligente. Doar pentru că negativitatea funcționează, putem recunoaște un sunet din alte mii de sunete. După venirea pe lume a puiului, mama pinguin lipsește câteva săptămâni pentru a-și reîmprospăta forțele și apoi se întoarce pe banchiză pentru a se ocupa de progenitura sa, încredințată
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Așa ne vorbește Raoul Lopez. Contrar ideilor preconcepute, animalele (cel puțin unele specii) au sentimentul morții, dețin o adevărată cultură, sunt capabile de invenții care pot fi transmise din generație în generație pentru că îi sunt de folos speciei, au noțiunea negativității, noțiunea timpului, noțiunea obiectului, au o memorie vastă (faimoasa "memorie de elefant"), calități fizice net superioare nouă, pot face controale prin sondaj. Nu e deloc surprinzător, având în vedere handicapurile noastre, că pentru a o scoate la capăt, am fost
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de un "monadolog" prin definiție nostalgic al marilor mituri. Acesta îmi pare a fi obsesia subterană care alimentează poezia lui Lucian Vasiliu și nu ceea ce Marian Popa numea "refuzul urâtului simplist", care l-ar face pe autorul Monei-Monada să convertească "negativitatea și frica de viață în realități fatale bizantinizate, astfel că până și prevestirile și semnele morții sunt coordonate prin grație și estetism transcendentalizant". Versurile selectate de autorul Istoriei literaturii române de azi pe mâine Nu mai este mult/ până mă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prin geniul ironiei. Aș face-o în schimb pentru imaginea ironistului ce se degajă din prelegere și întru lauda ironiei, ca mod aparte de a combina tristețea cu umorul, inteligența fină cu prea-plinul umoral, sau orgoliul cu modestia. Dar nu negativității infinite a ironiei ar fi supus acest ironist, ci problematizării permanente pe care aceasta o presupune. Ar fi un ironist în sensul pe care îl dă Richard Rorty termenului, vorbind despre profundul și sănătosul sentiment de a accepta relativitatea gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și nimic nu acționează în afara acestor palate ale imaginației (...). Aceste palate nu se ridică, prin urmare, în spațiu; ele sunt singurul spațiu disponibil; ele fac să se ivească un spațiu al lor cînd se ridică; în jurul lor nu există o negativitate refulată care ar căuta să intre. Așadar; nu există decît ceea ce imaginația, care a înălțat palatul, a făurit 181." Imaginația constituantă este capacitatea de a crea fără model. Cornelius Castoriadis 182 vorbește despre imaginar instituant. Imaginației secunde (care reproduce, imită
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
psihologic este următoarea: formarea unei preferințe plecând de la o perspectivă negativă produce o atitudine de rezistență generală la persuasiune în rândul publicului atât de bine încât există apoi tendința de a-și păstra poziția. Acest fenomen, numit și efect de negativitate, explică astfel atacurile repetate ale candidaților prin mass-media interpuse. Publicul își formează o opinie în funcție de argumentele negative emise de unii împotriva altora, ceea ce permite o mai bună înțelegere a diverselor campanii de denigrare orchestrate cu regularitate împotriva unuia sau a
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
de denigrare orchestrate cu regularitate împotriva unuia sau a altuia dintre candidați. Scandalurile privind chestiunile financiare sau de moravuri sunt evident o posibilitate de „a-și ataca adversarul” și a-și atrage astfel adeziunea stabilă a electoratului. Concluzie Efectul de negativitate ne ajută să înțelegem de ce dezbaterile televizate sunt o parte atât de importantă în atacurile și criticile la adresa adversarului. Din nefericire, această tendință cognitiv constituie un oarecare handicap pentru dezbaterea politică ca atare. Cum să-i reziști? Pentru mai multe
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
între plăcere și durere cortex auditiv primar orbitofrontal parahipocampic prefrontal costuri de oportunitate cruzime și voaierism culpabilitate și altruism D desensibilizare dezinhibarea violenței discurs autocentrat heterocentrat narativ auto-referențial disociere psihică dominare fizică socială E efect de asimilare de contrast de negativitate simplei expuneri endomorfine eroare fundamentală de atribuire stimă de sine expunere selectivă la informație F frecvență a imaginilor fundamentală a vocii G gestică așa-zis „adaptatoare” metaforică care punctează gyrus fusiform orbitofrontal median H emisferă dreaptă stângă euristica disponibilității hipocamp
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
din senzațiile mele; cum să nu mă mir atunci dacă mă văd subscriind la orice, asumîndu-mi propriile afirmații, raliindu-mă la rătăcirile, ba chiar și la convingerile mele? (Demiurgul cel rău) În felul acesta, eul devine loc de manifestare a negativității universale în limbă și un hiatus se adîncește în sînul subiectivității. E un no man's land în care ființa se simte totodată prizonieră a unei absențe singura ce l-a bîntuit veșnic, cea divină și absentă din ceea ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fi recunoscut. Ziua, anul nașterii mele, totul mi se părea nou și inexplicabil, fără nici o legătură cu mine. Psihiatrii numesc asta sentiment de înstrăinare. (...) Prostrat, nedumerit, scîrbit în fața revelației de a fi sine însuși. (pp.16,51) Eul devine toposul negativității universale și un hiatus se adîncește în sînul subiectivității. Acest Eu care dorea cu disperare să șteargă orice distanță dintre Eul suprem și sine, se regăsește în vecinătatea incofortabilă a neantului, această non-esență care îl împiedică și să se posede
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
slabă"), o teorie care privește ființa și raționalitatea ca fiind incluse într-un proces de diminuare, de "slăbire". Introducerea unei gândiri "negative", care să descopere reziduurile metafizice și pretențiile totalizatoare conduce la o adevărată "criză a fundamentelor" și a întemeierii. Negativitatea nu este aplicată raporturilor sociale, ci "trăsăturilor metafizice ale gândirii, dintre care prima între toate este "forța" pe care ea a crezut întotdeauna că trebuie să și-o atribuie în numele accesului ei privilegiat la ființa ca fundament"166. Chiar dacă expresia
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
originii și a locui în spațiul violenței lucrurilor prestabilite (radicalizarea acestor teze îl va conduce, probabil, mai târziu, la aversiunea față de ideea de sistem teoretic). Singura practică ce pare a fi recomandată în Le Miroir de la production este aceea a negativității complete și a refuzului, deși soluția sigură, enunțată emfatic, este aceea a morții ca ieșire din constrângerile prestabilite de către cod. De asemenea, în Celălalt prin sine însuși, codul informațional și cel genetic alcătuiesc definiția ființei, înlocuind perspectivele religioase, metafizice sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
the context in order to develop the text, like a photographic negative (GS I, 3, 1165), towards its full historical revelation“. Cu alte cuvinte, demer sul interpretativ al lui Benjamin procedează deconstructiv, prin continua recontextualizare a fenomenului și prin exploatarea negativității conceptului. În același timp însă, el conține o miză esențială: aceea a „salvării platoniciene“ (Platonische Rettung) a lucrului în idee. Critica pseudo rigidității lucrului echivalează, așadar, cu salvarea istoricității sale, a originii ca amprentă a vieții sale, a autenticității. Rolul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în mod esențial, viață a spiritului, care ajunge la întâlnire cu sine. Pentru Benjamin, această înțelegere a dialecticii păstrează, într-adevăr, doar apa rența istoricității. Imaginea, iar nu conceptul, este, în Passagen-Werk, locul veritabil al dialecticii, întrucât doar ea dă negativității o expresie ireductibilă: „Was die Bilder von den Wesenheiten der Phänomenologie unterscheidet, das ist ihr historischer Index. [...] Der historische Index der Bilder sagt nämlich nicht nur, daß sie einer bestimmten Zeit angehören, er sagt vor allem, daß sie erst in
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
calitatea de „vestitor“ viu al lumii care i-a dat naștere. Imaginea dialectică, alegoria secolului al XIX lea, aduce astfel ideea barocă a unei lumi „ruinate“, fragmentate, discontinue din domeniul limbajului poetic în cel al condiției concrete a obiectelor istorice. Negativitatea liberă, infinită a imaginii dialectice face din aceasta o scriitură a timpului. Istoria este filologie, după cum afirmă și Benjamin, iar obi ectul istoric este, în acest context, un citat al lumii sale. Varianta din 1939 a textului Paris, capitală a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
omului cu lucrurile este înlocuită, odată cu dezastrul primului război mecanizat al istoriei, de o înstăpâ nire a forțelor (Kraftfeld) distructive, impersonale asupra corpului uman. Felul cum povestitorul reușea să „îmblânzească“ lumea în experiență, prin găsirea unui sens, este perturbat de negativitatea pură a războiului. În capitolul patru al textului, Benjamin indică însă o posibilă „sarcină a experienței“ ulte rioară momentului ei auratic. Dominată de forțe seculare (säkularer geschichtlicher Produktivkräfte), lumea devine un spațiu al efemerității, al trecerii dezvrăjite. Aici însă, un
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
istorică, o rememorare salvatoare a trecutului petrecută, după cum voi încerca să arăt în capitolul al doilea, „în momentul crizei“. Îi lipsește acestei medieri caracterul anticipativ al speculativului, precum și încercarea, denunțată deja de mulți comentatori, de „imanentizare“ a trancendenței. Pentru Benjamin, negativitatea experienței dialectice este infinită, tocmai pentru că această transcendență, care „pune în discuție“ limitele lumii, nu este decât fragmentar sesizată în lume. Melancolia alegoristului, nu siguranța filozofului speculativ este sentimentul care descrie situarea în acest univers al revelației persistente, dar niciodată
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
teologice sunt luate în calcul, marxismul latent al lui Benjamin devine ineficient. În crearea unei fizionomii a flaneurului, corespondentul acestei situații este faptul că acest personaj face parte din categoria, înfierată de Marx, a „revoluționarilor de cafenea“, a căror infinită negativitate nu se transformă în program sau strategie de luptă. Problema acțiunii revoluționare se pune abia ulterior. Mesia nismul istoric al lui Benjamin se traduce, după cum am menționat, în constituirea tensionată a evenimentului istoric, aflat în diferență față de sine însuși: eschatonul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
deschide limitele și îl percepe prin infinită similaritate. Colportajul spațial și temporal generează imaginea dialectică a orașului și, astfel, momentul când acesta din urmă se confruntă cu sine în momentul „judecății“ istorice. La fel, indecizia politică a flaneurului este, în negativitatea ei infinită, corespondentul „secularizat“ al teo crației radicale specifice iudaismului. În mod implicit, flaneurul devine, prin experiența sa, un profet. Analogia dintre flaneur și istoric („profetul care privește în urmă“, cum îl numește Benjamin) poate continua pe mai multe coordonate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al întâlnirii cu orașul: cel al neputinței și al refu zului. Natura vehement pedagogică a plimbărilor timpurii pe străzile Berlinului creează sentimentul unei inadecvări și al unor ca rențe, stângăcii în orientare și în percepția ritmurilor urbane, care reprezintă etapa „negativității“ în dialectica ulterioară a experienței. Următorul ghid, fără a fi menționat explicit, este Léon Daudet (Paris vécu), cu „tehnica“ deprinsă de Benjamin de a cartografia subiectiv un oraș. Redarea vieții (bios, notează autorul german) în mod grafic este modalitatea în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
individ, de națiune, de cultură, a fost fără încetare ocolit, deturnat și trădat în această cultură europeană care îi dăduse viață. Spiritul ce neagă mereu În sînul vîrtejului dialogic, ideile se neagă întruna unele pe altele: este un vîrtej de negativitate ce antrenează cultura europeană modernă. Aceasta este urmașa negării adevărurilor medievale, și nu va înceta vreodată să aducă negarea în orice idee, în orice sistem, în orice teorie. Dorința faustiană de cunoaștere absolută face să țîșnească "spiritul ce neagă mereu
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cultura europeană modernă. Aceasta este urmașa negării adevărurilor medievale, și nu va înceta vreodată să aducă negarea în orice idee, în orice sistem, în orice teorie. Dorința faustiană de cunoaștere absolută face să țîșnească "spiritul ce neagă mereu": Mefistofel. Însă negativitatea nu este diabolică decît pentru ceea ce neagă; ea este de asemenea așa cum afirmase Hegel cu privire la scepticismul sofiștilor energia spiritului și cea care însuflețește vîrtejul. Negativitatea a luat chipul îndoielii, al ironiei, al contestării, al revoltei. Îndoiala europeană este cu atît
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
teorie. Dorința faustiană de cunoaștere absolută face să țîșnească "spiritul ce neagă mereu": Mefistofel. Însă negativitatea nu este diabolică decît pentru ceea ce neagă; ea este de asemenea așa cum afirmase Hegel cu privire la scepticismul sofiștilor energia spiritului și cea care însuflețește vîrtejul. Negativitatea a luat chipul îndoielii, al ironiei, al contestării, al revoltei. Îndoiala europeană este cu atît mai însuflețitoare cu cît asociază scepticismul cu ceva care îl neagă la rîndul său. Astfel, îndoiala nu se află doar în centrul meditației lui Montaigne
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]