391 matches
-
plastic. Prima proză pe care am scris-o în viața mea, prin 1984, a fost despre o negresă româncă. Și primul meu costum de carnaval a fost de negresă. Mi l-am făcut singură. Nu știu câte negrese românce existau în 1984. Negresa mea trebuia să învețe Miorița pe dinafară și primea mereu haine second-hand de la săsoaicele din Codlea, orășelul copilăriei mele. Haine pe care și săsoaicele le primeau de la rudele lor din Germania. Mica negresă spăla întotdeauna cu săpun de rufe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
singură. Nu știu câte negrese românce existau în 1984. Negresa mea trebuia să învețe Miorița pe dinafară și primea mereu haine second-hand de la săsoaicele din Codlea, orășelul copilăriei mele. Haine pe care și săsoaicele le primeau de la rudele lor din Germania. Mica negresă spăla întotdeauna cu săpun de rufe din sodă hainele cele frumoase și parfumate înainte să le îmbrace. Așa le făcea ale ei! Ea nu era prea fericită că trebuie să poarte hainele altora. Nu hainele erau problema, ci cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
făcea ale ei! Ea nu era prea fericită că trebuie să poarte hainele altora. Nu hainele erau problema, ci cu totul altceva. Hainele care făceau din ea o fată second-hand. Eram în Elveția și căutam prin morman. Eram o mică negresă. Nu vroiam să fiu în Elveția, ci în Africa. N-aș fi avut nevoie de prea multe haine. Acolo e cald. Umeri, spunem, și ne-apucă râsul. Moda internațională a anilor ’80 era pur și simplu horor, cu bluzele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de animale de la un circ. La fiecare poartă vezi o femeie. Unele se reazemă alene de stâlpii porții fredonând ca pentru ele sau strigând trecătorii cu glas răgușit, iar altele citesc apatia. Sunt franțuzoaice, italience, spanioloaice, japoneze și chiar și negrese. Unele sunt grase și altele slabe. Și sub stratul gros de fard de pe fețele lor, sub negrul greu de pe sprâncene și rujul stacojiu de pe buze, vezi totuși ridurile bătrâneții și urmele desfrâului. Unele poartă combinezoane negre și ciorapi de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
una câte una pe cea subțire și blondă am negociat-o la sânge contra unui volum cu pagini galbene al elenei farago m-am pregătit pentru serbare și am plâns, recitând gândăcelul am regretat păpușa cu păr auriu până în liceu. negresa mare cu părul creț am plasat-o, mai târziu unei alte fete, căreia nu îi plăcea să citească, de la care mi s-au tras repetatele coșmaruri cu vrăjitoarea mâncătoare de copii Țgretel până la sfârșitul visului meu nu avea timp niciodată
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
între viața sa fantastică și anomalia genitală a lui Bull - Alan se dusese la biblioteca spitalului universitar în pauza de prânz. Recepționerele începuseră să șușotească între ele la vederea unui Alan răscolit și preocupat care părăsea centrul. — Ssst... spusese Gloria, negresa cea conică abia intrată în tură, tipu’ se spetește muncind, știu io. Sssst! E un sfânt, chiar așa! Mintea sfântului era bântuită de himere pe când se îndrepta spre centrul orașului. Imagini ale însoțirii dintre organ și strivitorul de organe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu bate la ochi. Elevețianul luă loc pe scenă, ca finalist. Trei reprezentante ale soțiilor își făcură apoi intrarea pe scenă, totul în râsetele și glumele nesărate, complet lipsite de umor, ale propriilor bărbați și prieteni. Nepăsătoare, superbe, cele trei, negresa din Surinam, muncitoarea din Iran și activista de partid din Rusia, își începură reprezentația care denota clar cel puțin opt ani de muncă și coregrafie asiduă. Numărul consta, deși era profund și irevocabil interzis de norme etice în general și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cel puțin opt ani de muncă și coregrafie asiduă. Numărul consta, deși era profund și irevocabil interzis de norme etice în general și de regulamentul concursului în particular, din demonstrația unui curs de bătut la mașina de scris, asigurat de negresă, ascultarea în premieră a casetei reportofonului celei de-a doua, de unde se auzea clar cum grefierul unui tribunal obscur și obedient nota declarația cuiva care se plângea că îi fusese administrată de către altcineva o a nouăsprezecea palmă, plus falsetul îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un picior, și atunci am văzut cum i se ridică fusta albastră a uniformei, dezvelindu-i genunchii și o parte din coapse, și atunci iarăși mi-am adus aminte de ceea ce povestea Feri despre păsărici, că văzuse el odată o negresă în pielea goală, care avea părul de la păsărică alb complet, de parcă ar fi fost căruntă acolo jos, dar pe-asta n-am crezut-o, deodată Iza s-a uitat din nou la mine, acum nu mi-a mai zâmbit, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
despuiat ca în clipa aia. Nu - niciodată. Era ceva în bâta aia, în strălucirea ei dată parcă de rășină sau de vreun săpun fin, care o făcea atât de amenințătoare, amintindu-mi de ce mă ținusem departe de Scheldt și de negresele dulci și de muianele lor tarifate. E vorba de ceva grav și violent și criminal și josnic. Nu poți să bați mahalaua, nu aici, pentru că mahalaua mușcă și ea. În timp ce Agnes se strecura pe cealaltă portieră, marele pește și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nominalizate în Franța pentru premiile Médicis, Le meilleur livre étranger, Prix Union Latine. Romanul Nostalgia a primit în 2005 Premiul literar „Giuseppe Acerbi“, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit în 2011 Premiul Internațional pentru literatură de la Vileniča. Mica negresă Rog distinsele cititoare ale acestei cărți să nu mă eticheteze chiar de la-nceput ca fiind un tip pedant dacă am să-ncep cu un citat. În adolescență aveam tâmpitul obicei de a vorbi în citate, fapt pentru care aveam o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
înapoiat turtit în formă de elipsă, cu uriașii arbori sequoia din Red Wood... Cu străzile care urcă și coboară, cu China town și cu palmierii măturând leneș cerul din (mai pot să țin secretul?) San Francisco, oraș construit în jurul micuței negrese din metrou, după chipul și asemănarea minunăției ei. Locuiam, de fapt, în Berkeley și-n fiecare dimi neață părăseam mica mea suburbie, cu KFC-ul și K-Mart-ul subsidiare, ca să iau metroul ce mă ducea, pe sub brațul de ocean, drept în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
verde, tulbure a mării și forfota peștilor argintii. Într-o dimineață, moțăind pe un scaun de plastic în metrou, deodată am văzut-o. Nu eram singurul. De fapt, absolut toată lumea din vagonul puternic luminat o privea. N-am fantezii cu negrese. Am întâlnit câteva, în diverse ocazii mondene, și mi s-au părut, ca și chi nezoaicele sau arăboaicele, femei ca toate femeile. De prisos să spun că n-am avut nici o iubită atât de exotică încât să aibă altă culoare
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Dar, pur și simplu, fata de care nu mi-am putut dezlipi ochii de-a lungul a două stații întregi de metrou (exact în por țiunea cât vagoanele s-au târât pe fundul oceanului) s-a întâm plat să fie negresă și să aibă aproximativ șaisprezece ani. Și să poarte un sari de mătase albă cu foarte palide flori nei denti ficabile presărate, în ușor relief, dea supra lui (chiar deasupra, plutind parcă la un centimetru de materialul lucios). Iar pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
trăgea în piept izul de fum și de sărăcie care se ridica din pământul colibei, tăindu-i răsuflarea. În spatele lui, comandantul bătu din palme. Inginerul se întoarse și, în prag, în lumina de afară, zări silueta grațioasă a unei tinere negrese care-i întindea ceva. El luă paharul și bău rachiul gros de trestie. Fata întinse tava după paharul gol și ieși, cu o mișcare atât de lunecoasă și de vie, încât d'Arrast simți dintr-o dată dorința s-o oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care-i surâdea încrezător, pielea neagră lucind de sănătate și de viață, se pomeni spunând: - Voi veni. Dar acum aș vrea să te mai duc câțiva pași. Fără să știe de ce, o vedea în același timp în închipuire pe tânăra negresă, înfățișându-i ofranda de bun venit. Ieșiră din grădină, străbătură mai multe străzi noroioase și ajunseră în piața publică plină de gropi, care părea și mai mare din pricina caselor scunde aflate jur-împrejur. Deși ploaia nu se întețise, apa curgea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ceilalți, din țigară. - Nu fuma, îi spuse. Bucătarul mârâi, ritmându-și în continuare pasul, cu ceafa străbătută de un tremur prelung și neîntrerupt, și privind țintă către stâlpul din mijloc, cu expresia unui boxer năucit de lovituri. Alături de el, o negresă grasă, mișcându-și, când la dreapta, când la stânga, fața bestială, lătra fără încetare. Dar negresele tinere, mai cu seamă, intrau în transa cea mai înspăimântătoare, cu tălpile țintuite de pământ și cu tot trupul străbătut de zvâcnituri tot mai violente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ceafa străbătută de un tremur prelung și neîntrerupt, și privind țintă către stâlpul din mijloc, cu expresia unui boxer năucit de lovituri. Alături de el, o negresă grasă, mișcându-și, când la dreapta, când la stânga, fața bestială, lătra fără încetare. Dar negresele tinere, mai cu seamă, intrau în transa cea mai înspăimântătoare, cu tălpile țintuite de pământ și cu tot trupul străbătut de zvâcnituri tot mai violente pe măsură ce urcau înspre umeri. Capul li se zbuciuma dinainte înapoi, parcă despărțit de trunchi. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
parcă să se lase depășite de ritmul tobelor. Cu ochii închiși, drepte, se legănau ușor înainte și înapoi, aproape fără să se clintească din loc. Două, obeze, aveau chipul acoperit cu un văl de rafie. Între ele se afla o negresă înaltă și subțire, pe care d'Arrast o recunoscu de îndată ca fiind fata gazdei sale. Era îmbrăcată cu o rochie verde și purta o pălărie de vânătoare dintr-o mătase albastră foarte subțire, cu marginea ridicată în față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Întrebări În doi peri. Odată cu el a fost concediat și Răzvan Tobă pentru că adusese În autocarul rămas gol după dezertarea În masă a turiștilor, parcat regulamentar la punct fix, la doi pași de Opéra Garnier În Rue La Fayette, o negresă din Place Pigalle, l,85m Înălțime, din care numai picioarele măsurau 1,70 m. Strigătele ei precum și spasmele repetate ale autocarului cu aer condiționat au atras atenția poliției care a așteptat politicoasă ca totul să se sfârșească cu bine Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
domnul Tobă, trezit din somn, poate nici nu dormise, se zice că tiriștii conduc cu ochii Închiși, a intervenit delicat, dar mai Întâi a lăsat fata să-și scoată tricoul, se pare că avea sânii mult mai mici decât ai negresei lui, spunând: șefu', mai Încolo, știm și noi... A fost ca un viol În grup. Păcat de așa sfârșit! Și pentru că totul se Întâmplă lângă fântână, domnul Tobă, care până atunci nu scosese prea multe vorbe, a continuat: Setea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a avut în povestea de la Alcatraz, dar aia-i o excepție. Ce... Russ Millard îl întrerupse cu un gest. — Există un numitor comun în acuzațiile de viol la adresa lui Nash? — Acolo voiam să ajung, răspunse Loew. Se pare că Nash preferă negresele. Pe cele tinere, încă adolescente. Toate agresiunile sexuale au avut ca țintă cioroaice. Lee mă împinse spre ușă. — Ne ducem la secția University, citim raportul detectivilor și ne orientăm la fața locului. Aș pune pariu că Nash se învârte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că ar fi un sedan alb, model vechi postbelic. Căpitanul Jack îi anunțase pe cei de la University care-s preferințele sexuale ale lui Nash și trei polițiști în civil de la Moravuri fuseseră trimiși să verifice bordelurile din sud specializate în negrese tinere. Secțiile din Newton Street și 77th Street, cu efective aproape în întregime de culoare, vor trimite noaptea echipaje dotate cu stații radio, care să patruleze pe lângă taverne și locurile unde se adună tinerii negri, să-l caute pe Nash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
polițiști și toți puseseră la bătaie câte zece verzișori ca să câștige douăzeci și cinci. Biroul detectivilor era și mai vesel. Cineva agățase de ușă o rochie neagră ieftină, tăiată în două. Harry Sears, pe jumătate abțiguit, valsa cu femeia de serviciu, o negresă, prezentând-o drept adevărata Dalie Neagră, cea mai bună pasăre cântătoare colorată de la Billie Holliday încoace. Trăgeau câte o dușcă din sticluța lui Harry, iar femeia de serviciu cânta gospel cât o ținea gura, așa că polițiștii care încercau să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
circul din minte și m-am pus pe treabă. Am petrecut cinci ore încheiate mergând pe jos pe South Crenshaw și South Western, arătând lumii fotografiile de cazier ale lui Nash și insistând asupra obiceiului său de a viola tinere negrese. M-am ales doar cu „Nu“ și întrebarea „De ce nu vă ocupați mai bine de individul care a ciopârțit-o pe fata aia cumsecade, Dalia?“ Spre mijlocul după-amiezii m-am împăcat cu gândul că poate Junior Nash chiar o tăiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]