2,984 matches
-
uriaș atârnat deasupra planetei dragi. Întreaga natură amorțită își începu visul de noapte, încălzind sufletele ființelor ce colindau faleza întunecată a teritoriului fantasmei și care luau parte, prin cărări de păcură la plămădirea acestui izvor al vieții, fantasme ce întretăiau negura serii și care dispăreau în noaptea înspumată până la nemărginire în apa umbrită de întunecimi ce se înfățișa solemnă, dominând pe tot acest întreg pământ, într-o stăpânire necunoscută. În liniștea adâncă a serii, se auzea doar plescăitul delicat al pescărușilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
coada ochiului, fâșii mici de sugativă, desprinzându-se de greutatea faptului și-a posibilității care le distruge în orice altă parte. Cum? Păsări albe? Trezește-te, Eric. M-am frecat fața cu palmele ca să-mi revin și să ies din negură. Mi-am tras jacheta pe mine și-am închis încet ușa. Aveam nevoie de răspunsuri. Din cauza asta nu puteam dormi. Clio Aames, ludovicianul, Primul Eric Sanderson. Exista o singură persoană care-mi putea spune totul de-a fir a păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Și în acea zi ningea cu fulgi pufoși și uriași cât pumnul. Ningea molatec, perfect vertical și greutatea fulgilor îți lăsa senzația că cerul coboară tot mai jos, peste tine și te strivește. De jos, din vale, pădurea părea o negură ce căpăta încet contururi albe. Terasa, luminată de o sursă nevăzută, aducea cu acele globuri de cristal din copilărie în care ningea peste o căsuță, înconjurată de mulți copii și un om de zăpadă. Și ei stăteau cuminți, zgribuliți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Din nefericire însă, din studiile critice ale Vioricăi Răduță lipsește spiritul critic. Autoarea nu îi ierarhizează pe scriitori, nu îi caracterizează astfel încât să se distingă unul de altul. Toți sunt tratați cu aceeași gravitate, ca și cum ar fi profeți pierduți în negura timpurilor. În loc să reacționeze față de texte, să le evalueze, să constate în ce măsură sunt active din punct de vedere estetic, ea le descifrează ca pe niște inscripții sacre sau filozofează pe marginea lor. Drept urmare, discursul critic se transformă într-o mașină de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pentru cititorul lipsit de experiență - stupefiante. Ele creează senzația neplăcută că despre orice se poate spune orice. Din perspectiva adoptată de Mircea A. Tămaș, până și fermecătoarele povești ale lui Ion Creangă, profund laice, devin mesajele unei sacralități pierdute în negura timpului. Citim și nu ne vine să credem: „În Povestea lui Harap Alb, fata împăratului Roș se ascunde întâi «în dosul pământului, tupilată sub umbra iepurelui» (Pământul, Infernul), apoi «în vârful muntelui, după stânca aceea» (muntele Purgatoriului), și în final
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
iar turbează (tot ca să rimeze). Eu l-am făcut om pe porcul de Juncu... Reverie și campanie Priveam orașul Iași cu un aer absent și-mi plăcea să deslușesc un zgomot surd, venit parcă din măruntaiele pămîntului, sau chiar din negura vremurile de mult apuse. Orașul trăia într-un fel care dădea iluzia unei vieți de secole. Din Tătărași descopăr vuietele hoardelor tătărăști, din Țuțora aud concertul de muzică cultă, susținut de orchestra adusă de țarul Petru cel Mare, venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era așa de întuneric și frig în casă ?! În colțul dinspre răsărit, sub ștergarul alb, icoana lumina blând. Ar fi trecut spre copil era atât de frumos acolo sau spre mama era și acolo frumos. Dar cum făcea un pas, negura din jur făcea și ea un pas. Era prizonierul negurii. Și atunci a înțeles: fără să știe, fiecare își făcuse propria zi cu gândul lui. Cu glasul blând, tatăl murmură : iartă-mă ! Și, iată, un petec de cer albastru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dinspre răsărit, sub ștergarul alb, icoana lumina blând. Ar fi trecut spre copil era atât de frumos acolo sau spre mama era și acolo frumos. Dar cum făcea un pas, negura din jur făcea și ea un pas. Era prizonierul negurii. Și atunci a înțeles: fără să știe, fiecare își făcuse propria zi cu gândul lui. Cu glasul blând, tatăl murmură : iartă-mă ! Și, iată, un petec de cer albastru se desenă în negură, apoi încă unul și încă unul negura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
făcea și ea un pas. Era prizonierul negurii. Și atunci a înțeles: fără să știe, fiecare își făcuse propria zi cu gândul lui. Cu glasul blând, tatăl murmură : iartă-mă ! Și, iată, un petec de cer albastru se desenă în negură, apoi încă unul și încă unul negura arăta acum ca un fagure cu cer albastru. Reuși chiar să treacă prin ea. De cealaltă parte, viscolul și gerul se înmuiaseră, florile de gheață dispăruseră acum toată fereastra era o mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
negurii. Și atunci a înțeles: fără să știe, fiecare își făcuse propria zi cu gândul lui. Cu glasul blând, tatăl murmură : iartă-mă ! Și, iată, un petec de cer albastru se desenă în negură, apoi încă unul și încă unul negura arăta acum ca un fagure cu cer albastru. Reuși chiar să treacă prin ea. De cealaltă parte, viscolul și gerul se înmuiaseră, florile de gheață dispăruseră acum toată fereastra era o mare de grâu copt, cu maci și albăstrele până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de gheață care închidea Soarele: ori îi sorbea pământul ori nourii, ori ceața din care erau făcuți se risipea, ori îi prindea și pe ei gheața ori mlaștina, ori îi luau apele. Dar mereu șiruri lungi de ceață intrau în negura pădurii. De la un timp, ceața începu să murmure. La început, ca un vaiet, apoi vaietul se stinse în cuvinte, cuvintele urcară în strigăt sus, tot mai sus. Oamenii ceței uitaseră să mai vorbească, dar din uitarea lor se desprindea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
piste. Unul, sau chiar două nume de localități : Arbore și Tușino... Și începutul unui al treilea "XЛИ..." Și "Teo" diminutivul probabil al numelui femeii... Plus "Leica", numele presupus al mărcii unui aparat de fotografiat nemțesc... Informațiile provin de undeva din negura timpurilor, totuși Dora nu ezită. Comandă neîntârziat un bilet de avion pentru București, își pregătește actele și un bagaj sumar. Îl așteaptă pe Victor cu masa pregătită sărbătorește ca în vremurile "bune", dar gândurile sunt deja departe... * * * După un zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
timpurie dă impresia că noaptea a și venit. Sala de așteptare în care se grăbește să intre este rece, cu nimic mai îmbietoare decât vagonul trenului care s-a și pierdut în gura tunelului care se ghicește, pată neagră, în negura nopții. Bărbatul care a ajutat-o să coboare scara abruptă a trenului a dispărut nu se știe unde. Un singur bec chior și pâlpâitor atârnă din tavanul înalt. La lumina lui, Dora descifrează cu greu listele de "Plecări" și "Sosiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
hăt către Slovăcie. Parcă a mistuit totul ce i-a stat în cale după care a pârjolit munții și i-a lăsat numai cremene, încât oamenii nici nu mai cutezau să-i numească cei păduroși, precum erau cunoscuți încă din negura vremii. Odată cu pădurile, nemilosul a spulberat din calea sa și toate sălașurile cu oameni cu tot. Destul că prin acele locuri nu se mai auzea nici țipenie de om. Numai corbii croncănind și vulturii dădeau târcoale plaiurilor de altădată pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fi fost să se mai miște cumva din loc, pentru tot restul nopții. Astfel, făcându-și de bunăvoie penitența meritată, se ghemui strâns lângă oglindă și se hotărî să își prelungească acel rendez-vous1 cu aceasta până în zori. Apoi, adormi. Dar negura tainică a nopții se lăsa peste el cu o uriașă putere de apăsare, dorind dinadins parcă să prevestească evenimentele nefirești, ce aveau să se petreacă în continuare. O răbufnire năvalnică și furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ființă perfectă, inaccesibilă, complicată, misterioasă și greu de descifrat, despre care, de-a lungul timpului, mai toți scriitorii au amintit - ca și cel de față, de altfel - și care vor mai aminti încă, până când această îndeletnicire nobilă va dispărea în neguri de nimeni bănuite. Îngândurarea plină de jale și de amar a acelui necunoscut, lăsat în puterea lamentațiilor și care nu va mai privi, poate, niciodată cu nădejde în viitor, nu a fost așternută aici din vreun capriciu literar al meu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
el avea patruzeci de ani. Însă, chiar dacă nu ducea lipsa banilor, putea vedea limpede cum noi perspective de iubire nu avea defel și, din cauza asta, începu din nou să se afunde într-o stare de tristețe adâncă și plină de neguri, în care puterea de a spera îi amorțea pe zi ce trecea. Sorții, totuși, nu lau trecut cu vederea, aruncându-i-o în cale, ca pe o încercare, sau poate că doar din milă, pe Carla... Trebuie să remarc, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
deși nu știa ce -, iar starea tensionată de incertitudine crescândă o făcea să i se îngrămădească-n suflet un vălmășag întreg de simțăminte neplăcute și incerte, lăsându-i cu adevărat impresia că înaintează-n casă ca într-o peșteră în negură, unde nu poți niciodată ști dacă ai să întâmpini fiara sălbatică, sau, dimpotrivă, dacă ai să găsești doar un loc cald și sigur de refugiu! Dar, dintr-odată, i se păru că a ajuns unde trebuia să ajungă și că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
braț și gândul agățat în cuierul din conul de umbră al norilor ticsiți cu praf, respiram și nu reușeam să-mi revin, să gândesc, să zâmbesc, să fac orice altceva decât să călătoresc. Gândurile mele alergau pe tăpșanele rămase în negura vremii, unde locurile erau minunate, în timp ce glodul pe care-l frământam era cea mai puternică plămadă pentru pâinea coaptă la soarele ce strălucea în sfânta-mi preadolescență. Din care pâine mi-am hrănit cu sârg copilăria, apoi m-am ridicat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Înțelege perfect... O să-i transmiți mesajul? Din nou scăpărarea albă Îi străbătu chipul, primejdioasă ca un fulger. Pe legea mea că ești un băiat bun. Rămase pe gânduri, privind iar un punct nedefinit al pieței plutind tot mai mult În negură. Apoi dădu să plece, dar se opri din nou. — Ce-i drept, adăugă uitându-se În altă parte, ai fost grozav În noaptea aceea, la Portița Sufletelor. Focurile alea de pistol de la doi pași... Ce să zic. Presupun că Alatriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tot scrutând înaltul. Cu palma streașină la ochi, urmăreau zarea; preoții se rugau; toată lumea se ruga. Uneori, spre amiază, se iveau nori grei; aproape se lăsa întunericul; fulgera: s-ar fi zis că va ploua potop. Dar vântul fierbinte risipea negura imediat, ca pe fum... Când a bătut iarăși orologiul, pe la jumătatea lui mai, tocmai cobora asfințitul. Auzindu-l, oamenii au început să suduie și să blesteme. Ce le-o mai veni pe cap? se întrebau. Totodată, se gândeau că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
care ne găsim de mai mulți ani, ne îndreptăm, subtil, și către o criză profesională (pe „nivele"). N-aș greși, bănuiesc, să constat că, într-un anumit sens, cele două „crize" merg mînă în mînă. Ne-am pierdut - undeva, în negura tranziției - specialiștii. Domnul Emil Constantinescu promitea, la un moment dat, că ar avea Domnia-Sa, sub manta, vreo cincisprezece mii, dar remarca respectivă s-a dovedit repede un biet slogan electoral. Din păcate, situația nu lasă loc pentru glumă. La
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
leagă de conceptul (și faptul) de a fi gentleman. Onoarea rămîne, pentru un gentleman, mai importantă decît simpla lui existență. Deasupra familiei, bogăției, inteligenței și chiar fericirii, par să te învețe acești lorzi scorțoși, veniți din genealogii sofisticate, pierdute în negura vremii, stă caracterul Fără el, un individ ajunge în starea de non-ființare. De aceea, cînd, voit sau accidental, un gentleman greșește, el își pierde automat privilegiile, asumîndu-și, demn, oprobriul public. Istoria reprezintă un element de identitate în Londra. Ea legitimează
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
de vulpi, trad. Aurel Covaci) Chemarea funebră a cornului se face auzită și la Sadoveanu ( Cînd a căzut moș Calistru, pe Deleleu): Deodată, în ziua tristă și fără soare, care se prefira prin cetinile înzăpezite și învăluia ca într-o negură bolțile de dedesubt, se strecură un val de umbră. Era amurgul. Ca un tremur, ca o chemare, un sunet nou se deșteaptă în munte: un glas de corn. Boghean tresări, tulburat, și rîdică fruntea. Cunoștea cornul. Era al lui moș
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
există Muzeul Badea Cârțan, ce adăpostește și casa memorială a lui Badea Cârțan, opincile celebrului țăran român, care a mers cu desagii în spinare mii de kilometri pentru a aduce cărți în Transilvania, nu se regăsesc printre exponate. Uitate în negura timpului "De doi ani s-a pensionat muzeografa și am rămas doar cu paznicul care nu știe să facă ghidajul. Eu sunt ghid la nevoie. Acum renovăm muzeul, ce i-a aparținut lui Badea Cârțan, sunt cărțile și opincile. Problema
Trist: Opincile lui Badea Cârțan zac în necunoaștere, într-o găleată by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79216_a_80541]