730 matches
-
nu merg împreună, De este vorba să fim democrați, apoi de ce nu luăm de exemplu Svițera, ci, îndată ce e vorba de leafă, ne facem ultramonarhici și aristocrați? Iată dar ținta democrației. Atâția amar de ani d. C. A. Rosetti făcea negustorie de vorbe late, strigând libertate și frăție. Cu ce-și încheie însă viața sa democratică? Cu o pensie reversibilă foarte aristocratică prin mărimea ei, luată din același biet buget la care {EminescuOpXI 295} aspiră toată suflarea patriotică. Am citat atâtea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
s-ar înfunda, când Banca ar introduce curs forțat, administrația și-a[r] încurca roțile și ar sta locului, școlile s-ar preface în prăvălii, Adunarea în Bursă, Consiliul de Miniștri în teatru de păpuși, când ar suna ora falimentului negustoriei de principii mai rămâne un mare expedient pentru a distrage atenția publică, a scuza golul finanțelor, a electriza păpușile, a uita pe o clipă mizeriile mici pentru marea mizerie; acest expedient e alianța și aventurile. Într-un asemenea moment credem
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
un stat merge spre sigură disoluțiune pe calea aceasta? Nu face nimic. După noi potopul. Ce ne pasă de soarta generațiilor viitoare, ce de soarta celei actuale? Trăim de pe o zi pe alta, aruncăm praf în ochii lumei ba cu negustorie de vorbe, ba pretextând reforme, și încolo... o mai îngriji și Cel de sus de trebuințele reale ale poporului. [ 12 noiembrie 1880] ["E O FIERBERE ÎN UNGARIA... E o fierbere în Ungaria care se-ndreptează în contra pactului dualist, în contră unității
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
adevărată. Acum, ea sună ca o sentință dureroasă, verificată, și ca un avertisment, deopotrivă. 27 noiembrie 2000 Evanghelia după Freud: "Reușita în viață constă în a vinde cât mai bine celorlalți ceea ce de fapt NU cunoști. Impostura și frauda constituie negustoria vieții de zi cu zi, piatra de încercare dincolo de care nu se mai găsește nimic". Aproape mistic. 29 noiembrie 2000 Toamnă rece, umedă, friguroasă, pâclă (ce cuvânt frumos, și ce bine mă simt să-l scriu iarăși), așa cum doar la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
războiul tăcut și balcanic al brânzei telemea, bulgarii sunt de departe câștigători, cel puțin în Occident. Cosmetice Duru, bere Efes, dulciuri Ulker, gumă de mestecat de formă pătrată Tipi Tip o adevărată întoarcere în timp, la începutul anilor 90 când negustorii turci au fost pionierii comerțului liber din România. Coafură și frizerie: unul dintre cele mai active și lucrative domenii din cartier din ultimii 20 de ani, odată cu sosirea masivă în cartier a imigrației afro-caraibeene, dar și a celei pakistaneze. Fiecare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
eforturilor de a ralia boierimea la noua domnie, documentele emise de cancelaria voievodului, între 1457 - 59, ni-l înfățișează pe Ștefan ca bun gospodar al țării sale. Încă din primul an de domnie - prin octombrie-noiembrie 1457 - Ștefan îi încunoștințează pe negustorii brașoveni că vor putea veni cu mărfurile lor în Moldova. În martie 1458, el întărea acestor negustori privilegiul pe care îl aveau de la Alexandru cel Bun. Acest document ne îngăduie să schițăm parțial aria legăturilor comerciale pe care Moldova le
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la trecători și la trecerea apelor pe poduri umblătoare. Ștefan cel Mare stipula în privilegiul din 1460 o serie de măsuri care aveau drept scop asigurarea unei desfășurări normale a activității comerciale pe pământul Moldovei. Pentru felul cum erau ocrotiți negustorii străini ni se pare grăitor un pasagiu din acest privilegiu în care se spune că în unele târguri „carele să nu se scuture, ci neguțătorul să-și dea cuvântul său că n-are în carele sale marfă oprită, precum jderi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au ținut cuvântul dat. O parte dintre străinii aflați la Caffa au fost vânduți ca sclavi. Cât de mare era ura împotriva moldovenilor, în urma înfrângerii din iarna anului 1475, o dovedește și cruzimea cu care turcii s-au purtat față de negustorii moldoveni, care se aflau la Caffa. O parte din ei au fost măcelăriți, iar cei care au reușit să scape de masacru au fost vânduți ca sclavi. Succesiv au fost cerute locuitorilor Caffei dări excesive. La 13 iunie tinerii de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
iubitului meu tată, satele anume, Vasilăul pe Dnistru și satul lui Boris și Cuciurul, satul lui Lențovici și Iurcăuții și Verbouții” ca să-i fie uric... cu tot venitul. În caz că această înțelegere nu era respectată, Buceațchii era volnic să ia de la negustorii moldoveni, care mergeau în Polonia, valoarea celor promise lui. Se merge până acolo încât Roman renunță la posibilitatea de a se adresa regelui polon, în cazul în care era nedreptățit de starostele Podoliei. În acest document figurează cei 9 boieri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scutite de desetină și mai dăruia și casa lui Crăciun din Piatra. La 13 septembrie 1439, Ilieș voievod întărește mânăstirii vama de la Bacău, pe care o dăruise Alexandru cel Bun, cu obligația ca toți să plătească vama și orășenii, și negustorii, pentru orice marfă. La 4 octombrie 1440, mânăstirii îi era întărit satul Lucăcești, pe Tazlăul Sărat, dăruit de Oană Porcul și i se mai dăruia un loc pustiu, la fântâna lui Spravin, pe Sușița ca să întemeieze un sat “cu hotarul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de perle și fragmente din ferecături de cărți. La unele cneaghine, marama cobora de sub coroană în cute oblice, aidoma celei din portretul Margaretei de Provence sau a altor regine ale Franței.” Sunt amintite în documente blănurile de samur, aduse de negustorii moscoviți, sau blănițele de jder, interzise la export. În urma războaielor din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, oamenii noștrii au avut prilejul să ia o pradă bogată în haine, armuri, harnașamente, încât în costumul moldovenesc se întâlneau piese de costum
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Eminescu, având în frunte "temperatori care dau semnale de la Centru către periferie" (p. 142). Caragiale explică într-un articol ce este "Centrul", concluzionând că "partidele politice nu se întemeiază pe principii, ci "pe vederi și tendințe de parvenire personală... bună negustorie, dar tristă morală". Că are la bază forme degenerate "de Eros și Tanatos e desigur evident la o analiză profundă, căci ele funcționează sub chipul "consorteriei" în familie de tip Mafia și Camorra. Puterea vine din Eros și din teama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este, vai, chiar soarta noastră. Încât, propunând această situație-problemă, iscând firesc comentarii, ne întoarcem, de fapt, la întrebarea Dvs. de final: "De ce ocheanul imagologic eminescian (splendidă sintagmă n.n.) dezvăluie astăzi goala noastră rezistibilitate?" De ce? Tot Eminescu a răspuns: civilizația vorbelor, negustoria de principii, fuga de muncă, "desfrâul naturilor catilinare" / "nulități catilinare", caracterele "arare" etc. Și lista poate fi lungită... Și nu în ultimul rând "neunirea obștească", cum zicea Kogălniceanu, mesianicul nostru pozitiv (după formula impusă de G. Călinescu). Venind vorba de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Th. Codreanu ne încredințează cu privire la creatorul Jocului secund: "Obiectul (opera), prin Subiectul (autorul ei), a respins interpretările. În așa măsură, încât Ion Barbu a trebuit să părăsească poezia, gest similar cu exemplul celebru al lui Arthur Rimbaud. Acela, aparent, pentru negustorie; românul pentru matematică. Întrebarea care se pune este însă dacă rezistența în fața criticii o datorăm doar autorului sau și operei. A fost lesnicios să se dea vina pe temperamentul scriitorului. Asta înseamnă, totodată, să desparți, cartezian, opera de om, așa cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
comuna Suraia două-trei mașini de muncitori, de pe unde, Dumnezeu știe! Eu nu pot să vă spun de unde... Și când a venit ăștia În comună, eu eram cu tata și mă duceam la Broștenii de Vrancea să cumpăr fructe, că făceam negustorie. Și când am venit Înapoi era comuna Împânzită de doișpe-treișpe echipe, pe sectoare. În mahalaua noastră, acolea, și-n alta, mai departe, Încolo, s-auzea țipând. Vă spun sincer... Io eram tânăr, aveam 23 de ani nu Împliniți, atunci venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bâigui cu ultimele puteri. Priorul făcu semn să slăbească frânghia. Fabio se prăbuși În genunchi, cu ochii plini de lacrimi. În toiul suferinței, Își mușcase buzele până la sânge. Dante se apropie de urechea lui. - Ce știi despre tovarășul tău de negustorie, Rigo di Cola, și despre faptele lui? susură el așa Încât ceilalți să nu Îl poată auzi. Omul se cutremură și o strâmbătură de groază i se Întipări peste trăsăturile schimonosite. - Nimic... vă jur... abia Îl cunosc, bâigui el. Pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
meu să dea. În cale-mi vreo groapă de cumva s - a 'ntîmplat De buruieni ascunsă, într-însa eu am dat. De fac călătorie, din drum mă rătăcesc, Când voi să merg la munte, la baltă mă trezesc. De fac negustorie, nimic nu folosesc, Căci vremea priincioasă nu pot s-o nimeresc; Sau marfa nu se cată, sau prețul l-am greșit, Sau c-am sosit la punctul când târgul s-a sfârșit. În scurt, orice voi face, restriștea e aici
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vechei clase boierești avem o nouă clasă, care n-o compensează de fel pe cea veche, clasa scribilor. Această clasă se îmflă rânduri, rânduri, recrutându - și membrii din fiii clerului laic, din slugile foștilor boieri și fiii acestor slugi, din negustorii retrași și din fiii acestor negustori, mișcarea merge crescând, clasa de mijloc a pierit, ea s-a schimbat într-o clasă de proletari ai condeiului, fără nici o însemnătate pozitivă. în stat, fără nici o însemnătate pentru nație, o clasă de turburători
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
turcii din preajma Zaițarului, au luat Liubința cu toate înălțimile din împrejurime. [17 octombrie 1876] FANTAZIA ÎN TELEGRAME "Neue freie Presse", foaia - cadână, care din dragoste pentru turci sufere de superescitare nervoasă, are și prin România cîteun "daatsch Bocherl" care, pe lângă negustoria cu piei de cloșcă, are meseria de a-și înfierbînta creierii cu câte - un păhar de bere și a-și transmite fumurile perciunatului cap drept la Viena pe sârmă, care, după cum se știe, nu roșește. Astfel corespondentul anunță din Iași
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
numiții noștri suverani, cari de pe la 1560 au început să ne calce tractatele nu l-au avut niciodată, deși confesia mozaică e pentru spiritul ascetic și îngăduitor al religiei creștine tot atât de străină ca și cea mahometană. Afară de aceea aveau dreptul liberei negustorii cu manufacturi străine, - dar aicea se mărginea totul și așa ar fi trebuit să rămâie. Meseriași și proprietari nu puteau fi, căci proprietatea emana de la domnie și era strâns legată cu contribuția de sânge, la care nimeni nu i-a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în schimbul vechei clase boierești avem o nouă clasă, care n-o compensază de fel pe cea veche - clasa scribilor. Această clasă se îmflă rânduri, rânduri, recrutîndu-și membrii din fii clerului laic, din slugile foștilor boieri și fiii acestor slugi, din negustorii retrași și din fiii acestor negustori, mișcarea merge crescând, clasa de mijloc a pierit, ea s-a schimbat într-o clasă de proletari ai condeiului, fără nici o însămnătate pozitivă în stat, fără nici o însămnătate pentru nație, o clasă de turburători
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
încropește un tablou pe care-l vinde la un preț exagerat, făcând pe marele artist și înșelându-i pe colecționarii de ocazie. Singurele lui „calități“ sunt nerușinarea mitocanului de la țară, încrederea oarbă în el însuși și un talent deosebit pentru negustorie. Probabil că nici nu înțelege lucrările celorlalți pictori, fie străini, fie japonezi. Mă îndoiesc profund că le cunoaște bine și pe ale sale. Însă când se află în încurcături bănești, aruncă vopsea pe pânză. Pare incredibil, dar n-are nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
secolele XV și XVI. Una dintre cele mai însemnate și de lungă durată ramificații ale evenimentului din 1204 a fost înlăturarea barierei bizantine de la Strâmtori, integrarea bazinului pontic în circuitele comerciale ale Mediteranei. Explorată timid la început de corăbierii și negustorii venețieni, în căutarea produselor care se găseau în porturile de pe țărmurile ei, Marea Neagră a dezvăluit treptat, spre mijlocul secolului XIII, perspectivele nebănuite și imposibil de bănuit în faza timpurie de expansiune a comerțului intercontinental. Spre sfârșitul hegemoniei latine la Bosfor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Din șoseaua care duce la cel mai apropiat oraș, Hîrlău, după ce treci Podul lui Contăș, se desprinde, pe dreapta, un drum care urmeaza Valea Bahluiului, folosit intens în trecut, dar și în zilele noastre de locuitorii satului Bădeni și de negustorii(comercianții, întreprinzătorii), care tranzitau cu mărfurile lor numeroase și variate. Satul Bădeni aparține comunei Scobinți, fiind așezat pe ambele maluri ale Bahluiului. Este un sat vechi, fiind atestat încă din secolul al XV - lea(1436), al cărui nume provine de la
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
de-a face la origine cu creștinismul și învățăturile sale. Condamnarea morală a cametei și prohibirea dobânzii a precedat creștinismul. Ele au fost preluate de la scriitorii și legiuitorii antichității și lărgite pe măsură ce se dezvoltă lupta dintre agricultori și comercianți și negustorii care se ridicau. Numai atunci au început oamenii să le susțină cu citate din Sfânta Scriptură. Nu se făcea opoziție la luatul dobânzii pentru că o cerea creștinismul, ci mai degrabă pentru că îl condamna publicul și de aceea oamenii au încercat
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]