449 matches
-
Spania, mă voi duce, Tantal eliberat, să mă scufund în apele acelea consolatoare. Și văd soarele apunând, acum, la începutul de iunie, peste contrafortul Jaizquibel-ului, deasupra fortului de la Guadalupe, unde a fost închis bietul general don Dámaso Berenguer, cel cu nehotărârile. Și la poalele Jaizquibel-ului mă ispitește zilnic orașul Fuenterrabía - oleografie pe coperta Spaniei - cu ruinele acoperite de iederă ale castelului împăratului Carlos I, fiul Nebunei Castiliei și a Frumosului Burgundiei, primul Habsburg al Spaniei, odată cu care a intrat la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
toamnă. Tata și cu mine suntem în drum spre apartament unde mama încă mai despachetează cele câteva lucruri pe care am reușit să le aducem cu noi din Osnabrück. Tata este plin de optimism. A lăsat la graniță teama și nehotărârea care îl făcuseră să se enerveze pe mine, în tren. Este olandez la origine, aceasta e o întoarcere acasă. Am părăsit Germania și am lăsat legile ei nebune în urmă. Germanii or să își vină în fire într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Cele rele să se spele, cele bune să se-adune“. Să mă descotorosesc de caracteristicile precedentei mele incarnări, să nu mai am nici o fărâmă de sentiment față de James, să nu mai am nici o îndoială, să nu am nici o rămășiță de nehotărâre. Voiam o transformare imediată și miraculoasă. Voiam ca Zâna Relațiilor să mă atingă cu bagheta ei magică, să mă pudreze cu praf binefăcător, iar eu să uit instantaneu tot ceea ce simțisem pentru James, să uit chiar că exista. Voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fi să dispară, să zicem, aproape toate celelalte lucruri, să nu mai rămînă decît Dumnezeu și sufletul său. 2. La Dumnezeu trebuie să meditezi mereu pentru a-I venera măreția; și trebuie să meditezi și la sine pentru a răzbate nehotărîrea și nimicnicia. 3. Creștinul trebuie să aibă înscrise în minte motivațiile nimicniciei sale, mai întîi acelea care fac dovada nimicniciei tuturor lucrurilor; apoi cele care smeresc în mod deosebit omul și în al treilea rînd, cele ce îi smeresc persoana
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
venea din lungimea unui timp pe care-l credeam uitat, zămislit din hățișuri, spaime și lumini. În clipele acelea aparținui altei vîrste, pe care aș fi vrut-o adusă din nou la suprafață, În bătaia serii de-atunci, În dulcea nehotărîre dintre da și nu, dar nu Îndrăznii. Privirea-mi stătea pe umerii ei, pe armurile-i nevăzute, strălucind la jocul fluierător al timpului, simțeam că amețesc, dar deodată, abstracție făcînd de toți cîți ar fi putut să ne vadă, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
produse fu retragerea ei cu pași parcă încetiniți de o curioasă melancolie, ducând cu ea mapa parcă ar fi avut între coperțile acesteia o sentință, nu neapărat gravă, dar care sporea în ființa ei o incertitudine, o șovăială, o vagă nehotărâre... "Veniți. Îmi spuse, ne-a invitat pe toți... Dacă nu veniți o să creadă că aveți ceva cu ea..." Ia uite! Mă proteja! Îmi dădea sfaturi! Nu-i răspunsei, dar după o jumătate de oră, când era gata să uit, urcai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ale corpului său gol. Să-i las? Să nu-i las? De fapt, se gândea unde să încerce să meargă mai întâi și, de fapt, făcea cele necesare pentru a-și "pregăti" super-creierul pentru similarizarea dodecimală în acel loc. Dar nehotărârea, constată el, se datora unei nesiguranțe care era relevantă numai pentru condiția de a fi Gosseyn. Se întâmplau tot felul de lucruri, și aveau să se mai întâmple cuplului Gilbert Gosseyn care trăiau în același timp. Și, la un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
nici o parte a ei acel metal rar din care natura se - ndură a turna uneori figuri ca aceea a lui Mircea I. Intelectul național nu este așadar reprezentat, ca-n cazul de mai sus, printr-un singur om starea de nehotărâre și de șovăire în care ne aflăm e reprezentată tocmai prin opinii opuse una alteia și cari se neutralizează fără a da loc unei înclinații determinate. Aci se 'nțelege că e vorba de înclinații dictate de raționament, nu de cele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în timpul zilei (mai lung de 1 oră după ora 4 p.m.), program neregulat, neeliminarea substanțelor nocive din organism înainte de culcare. Pe parcursul antrenamentelor, ca antrenor, trebuie să evitați să vă exprimați emoțiile sau sentimentele negative, cum ar fi frica de joc, nehotărârea și lipsa de voință, deoarece acestea se adaugă la stresul jucătorilor. Același lucru este valabil și pentru jucători, pentru că ei se pot afecta reciproc. Dacă un jucător are asemenea emoții stresante, se va declanșa secreția de hormoni care răspund la
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
-
natura misiunii sale, omul școlii trebuie să știe că „a comunica” înseamnă mult mai mult decât a stăpâni cuvintele; putem vorbi fără să comunicăm și să ne „împărtășim” celorlalți fără a rosti nici un cuvânt. Absența intenției comunicative nu anulează comunicarea. Nehotărârea, blazarea, neputința etc. le transmitem elevilor chiar și atunci când nu o dorim. Ele se încorporează în baza relațională care filtrează mesajul didactic centrat pe conținuturile disciplinei. Aceasta face ca profesori diferiți, cu aceeași clasă și chiar aceeași temă, să obțină
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
Schimbarea - Programul celor 21 de zile Dimineața aceea nu anunța nimic spectaculos. Vântul adia blând printre crengile copacilor. O mica omidă se avânta agale pe lujerul drept al unui fir de Asclepias syriaca (ceara albinelor) și după o secundă de nehotărâre Începu să mănânce cu o poftă nebună dintr-o frunză. 2 furnicuțe grăbite priveau cu ciudă spre mica vietate: “ de 2 săptămâni mănâncă Încontinuu, așa ceva nu am mai văzut...nu face nimic....unde o mai Încăpea atâta mâncare?” se minunau
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
a istoriei petrecute în această parte a lumii. Acest discurs despre limită năzuiește de asemenea să fie o construcție și, în acest sens, el este o carte de filozofie aproape în înțelesul tradițional al cuvântului. De aceea capitolele despre frică, nehotărâre, destin, lene, ratare, prostie, putere sau iubire nu sunt pagini grupate arbitrar în spațiul unor eseuri disparate, ci momentele născute oarecum necesar în urma unei intenții de rigoare. Ele se înscriu deci în logica unei idei care le dictează ritmul și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fi niciodată învinsă, puterea celui liber nu poate fi niciodată pierdută. El este puternic chiar dacă moare și este puternic chiar prin moartea lui, pe când celălalt este slab chiar dacă trăiește și este slab chiar prin teroare ca preț al vieții lui. Nehotărârea și absența de destin Pentru că mă smulge din categoriile impersonale ale speciei, orice hotărâre pe care o iau reprezintă nașterea violentă a eului: de îndată ce alții au încetat să hotărască pentru mine, mă descopăr pe mine ca instanță supremă a deciziei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
contur și orice detaliu apar în deplina claritate pe care le-o conferă lumina hotărârii, nu există de fapt niciodată. Orice hotărâre se naște în penumbra șovăielii; ea este prin esența ei crepusculară și tocmai de aceea, în mod esențial, nehotărâre. De îndată ce ies din categoriile impersonale ale speciei și trebuie să hotărăsc singur, mă descopăr de fapt ca punct lipsit de fermitate. Căci singurul lucru cert este tocmai incertitudinea mea. Ceea ce descopăr acum este că hotărârea se mișcă pe fundalul incertitudinii
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fundalul incertitudinii. Tocmai pentru că există incertitudine, există îndoiala asupra fiecărei hotărâri. Și tocmai pentru că există incertitudine, există răzgândirea, faptul de a reveni asupra unei hotărâri. Pentru că hotărârea se mișcă pe fundalul incertitudinii, pentru că există îndoiala și răzgândirea, se deschide posibilitatea nehotărârii. Întâlnirea cu mine însumi are deci loc în forma cea mai incomodă: aceea a neîntâlnirii, a eschivei pe care o induce nehotărârea. În nehotărâre aflu că nu mă pot defini, că nu mă pot aduna în contururile unui eu sigur
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
asupra unei hotărâri. Pentru că hotărârea se mișcă pe fundalul incertitudinii, pentru că există îndoiala și răzgândirea, se deschide posibilitatea nehotărârii. Întâlnirea cu mine însumi are deci loc în forma cea mai incomodă: aceea a neîntâlnirii, a eschivei pe care o induce nehotărârea. În nehotărâre aflu că nu mă pot defini, că nu mă pot aduna în contururile unui eu sigur de sine și de îndreptățirea actelor sale. Dimpotrivă, eul meu se definește ca sumă a șovăielilor mele, el se disimulează în rețeaua
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
hotărâri. Pentru că hotărârea se mișcă pe fundalul incertitudinii, pentru că există îndoiala și răzgândirea, se deschide posibilitatea nehotărârii. Întâlnirea cu mine însumi are deci loc în forma cea mai incomodă: aceea a neîntâlnirii, a eschivei pe care o induce nehotărârea. În nehotărâre aflu că nu mă pot defini, că nu mă pot aduna în contururile unui eu sigur de sine și de îndreptățirea actelor sale. Dimpotrivă, eul meu se definește ca sumă a șovăielilor mele, el se disimulează în rețeaua ne-definirilor
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
că nu mă pot defini, că nu mă pot aduna în contururile unui eu sigur de sine și de îndreptățirea actelor sale. Dimpotrivă, eul meu se definește ca sumă a șovăielilor mele, el se disimulează în rețeaua ne-definirilor sale. Nehotărârea este o ținere în suspensie care suprimă posibilitatea oricărei autodefiniri. Pentru că este incapabilă să trimită la act, ea nu instituie decât negativitatea, absența. Întors către fondul de incertitudine al ființei mele, nu cunosc decât supliciul ruminației nesfârșite: „ce e de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
la act, ea nu instituie decât negativitatea, absența. Întors către fondul de incertitudine al ființei mele, nu cunosc decât supliciul ruminației nesfârșite: „ce e de făcut?“ „Ce e de făcut?“ Această întrebare este o siglă a deliberării? Sau una a nehotărârii? Care este distanța care le desparte, acel spațiu imperceptibil al insidiei, în care deliberarea se relaxează, pierde promptitudinea soluției și devine nehotărâre? Nehotărârea - această deliberare prelungită care se hrănește din dincoacele unei cunoașteri ce nu va deveni niciodată gest. Nehotărârea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ce e de făcut?“ „Ce e de făcut?“ Această întrebare este o siglă a deliberării? Sau una a nehotărârii? Care este distanța care le desparte, acel spațiu imperceptibil al insidiei, în care deliberarea se relaxează, pierde promptitudinea soluției și devine nehotărâre? Nehotărârea - această deliberare prelungită care se hrănește din dincoacele unei cunoașteri ce nu va deveni niciodată gest. Nehotărârea apare în absența unor indicii ale acțiunii; nimic din afara mea nu trimite la „mai bine“ sau la „mai rău“; nimic nu e
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
e de făcut?“ „Ce e de făcut?“ Această întrebare este o siglă a deliberării? Sau una a nehotărârii? Care este distanța care le desparte, acel spațiu imperceptibil al insidiei, în care deliberarea se relaxează, pierde promptitudinea soluției și devine nehotărâre? Nehotărârea - această deliberare prelungită care se hrănește din dincoacele unei cunoașteri ce nu va deveni niciodată gest. Nehotărârea apare în absența unor indicii ale acțiunii; nimic din afara mea nu trimite la „mai bine“ sau la „mai rău“; nimic nu e de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nehotărârii? Care este distanța care le desparte, acel spațiu imperceptibil al insidiei, în care deliberarea se relaxează, pierde promptitudinea soluției și devine nehotărâre? Nehotărârea - această deliberare prelungită care se hrănește din dincoacele unei cunoașteri ce nu va deveni niciodată gest. Nehotărârea apare în absența unor indicii ale acțiunii; nimic din afara mea nu trimite la „mai bine“ sau la „mai rău“; nimic nu e de ales, nimic nu e de evitat. Nehotărârea este povara singurătății noastre în fața prestigiului inaparent al oricărei soluții
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
din dincoacele unei cunoașteri ce nu va deveni niciodată gest. Nehotărârea apare în absența unor indicii ale acțiunii; nimic din afara mea nu trimite la „mai bine“ sau la „mai rău“; nimic nu e de ales, nimic nu e de evitat. Nehotărârea este povara singurătății noastre în fața prestigiului inaparent al oricărei soluții. Într-un univers omogen - al binelui (sau al răului) care nu comportă grade - indecizia ar fi starea subiectivă perpetuă. Gândul că orice aș face e bine, e la fel de bine, reprezintă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
e la fel de bine, reprezintă, din punctul de vedere al purei capacități de a hotărî, un blocaj la fel de mare ca acela că orice aș face e rău. Însă pentru că asemenea universuri compacte, din care orice nuanță a dispărut, nu există, pura nehotărâre epistemologică nu e cu putință. Adevărata nehotărâre este aceea în care blocajul intervine ca urmare a speranței că pot evita răul și a temerii că pot rata binele. Nehotărârea este întotdeauna o nehotărâre existențială, în care ceea ce se joacă este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
vedere al purei capacități de a hotărî, un blocaj la fel de mare ca acela că orice aș face e rău. Însă pentru că asemenea universuri compacte, din care orice nuanță a dispărut, nu există, pura nehotărâre epistemologică nu e cu putință. Adevărata nehotărâre este aceea în care blocajul intervine ca urmare a speranței că pot evita răul și a temerii că pot rata binele. Nehotărârea este întotdeauna o nehotărâre existențială, în care ceea ce se joacă este perspectiva ratării soluției optime. Nehotărârea presupune existența
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]