544 matches
-
mor. Ochii tăi sunt de iubit Sprîncenele de-amăgit. M-amăgești maică pe mine De nu pot trăi fără tine. De n-ar fi ochi și sprîncene N-ar mai fi păcate grele. Ochii și sprîncenele Fac toate păcatele. Ochii neichii sunt frumoși Și la lume drăgăstoși. Ochii neichii frumușei Lumii-ntregi ie drag de ei.” Omului frumos și drăgăstos toate-i merg din plin, pe cînd cel urît și ursuz, nici la moară n-are rînd. Dar nu numai Buzăul
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
amăgit. M-amăgești maică pe mine De nu pot trăi fără tine. De n-ar fi ochi și sprîncene N-ar mai fi păcate grele. Ochii și sprîncenele Fac toate păcatele. Ochii neichii sunt frumoși Și la lume drăgăstoși. Ochii neichii frumușei Lumii-ntregi ie drag de ei.” Omului frumos și drăgăstos toate-i merg din plin, pe cînd cel urît și ursuz, nici la moară n-are rînd. Dar nu numai Buzăul are mori, ci și Motrul. Exemplificăm : ,, Frunză verde
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
la judecata fratelui său. Se zvonea că Iancu Georgescu ar fi murit în război, dar cârciumarul nu era sigur, avea halucinații, i se părea că vede umbra celui crezut mort, în spatele ferestrelor și îi aude vocea: "Credeai c-am murit, neică?" Ultima "năzărire" este într-adevăr înfricoșătoare. Într-o noapte cu viscol, o umbră (fratele viu sau mort) avea o mare datorie de plătit. Între cei doi frați se încinge o luptă crâncenă, hangiul este legat și în lumina unei lumânări
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-se că își poate pierde averea, scoate în evidența lăcomia care începuse să-l dezumanizeze. Cea de-a doua "năzărire" îl aduce în prim-plan pe Iancu, de astă dată ofițer care râde prăpăstios, în fața hangiului: "Gândeai c-am murit, neică?" Protagonistul avea reacții ciudate, devenise irascibil, suspicios, avar, nemilos (de pildă, scena cu fetița care vine să cumpere marfă pe datorie); are gânduri tulburi, vedenii, halucinații, confundă planul real cu visul și se degradează psihic. Punctul culminant este reprezentat de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
personajelor, oscilând între clasicism și realism: pe de-o parte, interesul pentru om, pe de alta, interesul pentru mediul social (societatea și zona familială). Zaharia se caracterizează în primul rând, prin șiretenie, fiind în societate "venerabilul", "onorabilul" și în familie "neica Zaharia". În rândul personajelor caragialiene se manifesta, uneori, o criză a comunicării la nivel rațional și afectiv, ca o consecință a unui vid existențial. Acestea au o singură vocație: vorbăria, plăcerea de a "trăncăni" lungi monologuri, alcătuind un univers de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
furtunoase, știm numai despre Zița, cea tânără, că a urmat pensionul. În limbajul ei, dar și al celorlalte personaje, franțuzismele deformate, evident, se învecinează cu expresiile mahalalei. Interjecțiile „tu“, „fă“ sunt înlocuite de franțuzismele „madamo“, „mersi“, „musiu“, „mă musiu“, „musiu neică“, care, deși au o oarecare încărcătură de ură și desconsiderare, păstrează tonul de politețe. Mai mult, eroii lui Caragiale sunt pudici. Ei folosesc stăruitor cuvântul „pardon“: „Pardon, scuzați“ (Rică, către Veta) sau „Scuzați, pardon!“, „Ba să am pardon“ (Dumitrache, către
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Existența este superflua, este lipsită de boală neesențialului. Cu toate acestea, viața este tiranica și locul unde își exercită această tiranie este eu-ul, spune Cioran: "Universul începe și se termină cu fiecare individ în parte, fie el Shakespeare sau Neica Nimeni, pentru că fiecare individ își trăiește în absolut meritele sau nulitatea"29. Viața ca produs al hazardului este văzută de Sábato că sursa a nefericirii omului. Unele din personajele sale mărturisesc că "au venit pe lume dintr-o neglijență a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vină necazurile, energică a stat alături de ei totdeauna. Îi aștepta când, din ocnă, îi lăsau să iasă duminicile; a umblat pe la Istanbul pe la marele vizir și peste tot. A plâns, s-a văitat, dar dreaptă și neînfrântă. Acum însă, de când neica Șerban a ajuns domn, de când s-a întors belșugul și pentru ei, mama, sau i se pare doar lui, a îmbătrânit. Nu este părere. Pe tipsia ei de argint, mâncarea pe care el o savurase ea aproape că n-o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mi l-au adus otrăvit de la Stambul, de nici nu l-am putut duce până la noi la Mărgineni. Spuneau că a murit de ciumă. L-am îngropat la Comana la mânăstire și știu bine că a fost otrăvit. Acu este neica Șerban la domnie, domn cu punga goală, și credea că fiind frate mai mare lui o să-i vină averea ta. Dar cu testamentul ce l-ai făcut... — Șerban este domn, mare domn, că are în el simțul domniei, dar mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ierusalim și în pustie la Sinai. Mama o să-l răsplătească că o însoțește, dar și Șerban a spus că-i plătește drumul. Trebuie să ducă daruri și cărți sfinte tipărite la Mitropolie din partea domnitorului la toate mânăstirile întâlnite în drum. Neica Șerban o avea de partea sa pe sultana validé, mama sultanului, și era prieten bun cu marele vizir Kara Mustafa, deci avea de partea lui seraiul și ienicerii, dar negustorii, prelații și cămătarii greci înclinau spre Mavrocordat. Avea neica nevoie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
drum. Neica Șerban o avea de partea sa pe sultana validé, mama sultanului, și era prieten bun cu marele vizir Kara Mustafa, deci avea de partea lui seraiul și ienicerii, dar negustorii, prelații și cămătarii greci înclinau spre Mavrocordat. Avea neica nevoie de oameni cumpărați printre ei și asta era treaba pe care o va face el, Mihai, cu chip că se închină la mânăstiri. Dar se va și închina. Lupta pe care au dus-o ei, frații, ca săși răzbune
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ilinca, o priviră mirați căci trecuseră mai bine de patru ani de când vorbiseră între ei numai grecește și iată... Am primit și eu vești de acasă... E harnică noru-mea. Al patrulea prunc ce l-a adus pe lume e flăcău. Neica Dinu l-a botezat. Îl cheamă Constantin ca pe taică-său. — Să-ți trăiască, Stanco! Asta da, veste! Stanca veni cu pași ușori până la jilțul maică-sii, se lăsă în genunchi, își puse coatele în poala fustelor bătrânei și, privind
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
decorat în stil oriental, cu o grădină încântătoare. Numeroasele slugi, țigani aduși din Valahia, bine instruiți, dădeau reședinței o atmosferă de confort căutat. Dar când pășea pragul casei nu putea să nu nuși surprindă gândul: atenție, aici au fost asasinați neica Drăghici și nepotul Barbu. Răsuflă ușurat văzând vioiciunea celor două femei, ceea ce arăta că ele nu sunt chinuite de astfel de gânduri. La cina servită elegant după moda occidentală - așa o dorea întotdeauna Dinu și asta îl făcea să fie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o pună pe mama să-și retragă testamentul de la Mitropolie. Dar nu poate, pentru că este furios pe nepotul Constantin al lui Știrbei Izvoranu. — Feciorul Ilincăi? — Da. L-a prins că fura din banii de ovăz ai cailor de poștă. — Fugi, neică Dinule, da’ ce-i nebun? Păi neica Șerban n-are nimic mai sfânt pe lume decât caii. — Prea zdravăn nu e. Mai an l-au prins c-a scos din visteria domnească șaptesprezece pungi. Vodă a vrut să-i taie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
testamentul de la Mitropolie. Dar nu poate, pentru că este furios pe nepotul Constantin al lui Știrbei Izvoranu. — Feciorul Ilincăi? — Da. L-a prins că fura din banii de ovăz ai cailor de poștă. — Fugi, neică Dinule, da’ ce-i nebun? Păi neica Șerban n-are nimic mai sfânt pe lume decât caii. — Prea zdravăn nu e. Mai an l-au prins c-a scos din visteria domnească șaptesprezece pungi. Vodă a vrut să-i taie mâna dreaptă și să-l arate prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cum își face ogoare noi pentru porumb prin pârloage, ca să-și mărească negoțul cu grâu. Se spune chiar că-și ține la mare cinste rudele din partea nevesti-sii, pe Văcărești, pentru că ăștia au știința mânuirii galbenilor. Dacă eram vodă în locul lui neica Șerban, tot pe dânsul îl făceam mare logofăt! Da’ sarea, sarea, negoțul cu sare o să-ți scape, logofete, că îl iau eu, îl las pe măria sa să ia ce vrea, iar eu mă trag spre apa Slănicului și a Buzăului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe măria ta îl cheamă multe treburi, spuse stolnicul. — Bine, așa să fie. Domnia ta, stolnice, ia testamentul, să numărăm moșiile și munții și satele... Mihai privea pătratul de lumină pe care-l arunca fereastra pe covorul de preț. A reușit neica Dinu, înscrisurile vechi și testamentul mamei rămân la el, chiar dacă se fac înscrisuri noi, că la cancelarie toți sunt oamenii lui Dinu. El i-a ales și i-a adus din toată lumea, din Italia, de la Istanbul, de la Athos, de la Brașov
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adus de la nemți pe doctorul care-l îngrijește, de pe la francezi bucătarii și grădinarii, uite așa, toți din preajma măriei sale sunt oamenii stolnicului și doamna Maria știe și nu rabdă ușor asta... Da, da, bătălia pentru averea părintească nu este pierdută, știe neica Dinu ce face, păstrează înscrisurile vechi și așteaptă până le-o veni vremea. În răstimpul în care prin mintea lui Mihai treceau asemenea socoteli, averea ce i-o lăsase doamna Ilinca trecea spre Iordache, iar partea lui Iordache spre vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a atacat Palatinatul, spuse sec Constantin stolnicul, dar în scrisorile pe care le-am primit eu, și pot să vi le arăt, scrie că și lui vodă i s-a scris despre asta. — Bine și atunci de ce l-ai lăsat, neică Dinule, să trimită solia? Am pus la popreală pe toți cei care trebuiau să răspândească zvonul că l ați fi ucis domniile voastre. Trebuie să se hotărască repede totul în divanul mare, să nu ne găsească turcii dezbinați. Acum merg iute
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
săriți toți. Nu mă privesc planurile voastre, eu am planul meu.” Băgă documentul în buzunarul de la piept al caftanului boieresc, zâmbi luminat de un gând: a făcut bine Constandinul Stancăi că nu a citit cele scrise de duhovnicul mamei, că neica Șerban, Dumnezeu să-l ierte, a păcătuit fără vină. Îi părea rău că maica mă iubea pe mine mai mult decât pe ceilalți, spunând că-i iubește pe toți la fel... Da, da, mă iubea mai mult pe mine și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a păcătuit fără vină. Îi părea rău că maica mă iubea pe mine mai mult decât pe ceilalți, spunând că-i iubește pe toți la fel... Da, da, mă iubea mai mult pe mine și asta l-a învrăjbit pe neica. Poate de asta a fost atât de năstrușnic. A vrut să-i arate ce poate și s-a acoperit de glorie. Când a murit maica și nu a mai avut cui să dovedească puterea lui, s-au încurcat toate și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prins niște vești proaste... Cum adică, ai prins vești? — Iertare, măria ta, dar cam de un an mi-am zis că trebuie să știe și unul din noi ce scrisori se fac și se desfac pentru marele stolnic și pentru neica Mihai. — Ștefane, mai știe cineva treaba asta? — Slugile cu care lucrez, pe care le plătesc și care nu pricep nimic din ce fac. — Atât? — Mai știe și... — Cine? — Doamna, mama. Știi, măriei sale îi este frică de trădarea neamurilor. Să nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
inimilor celor doi. Ștefan se frământa. Cum adică, o să-i spună la timpul potrivit? Și apoi de ce să-i spună? Naș Dinu știe că boierii sunt mulțumiți de Cantacuzini și, dacă taica o să fie mazilit, vine el domn sau poate neica Mihai sau vărul tatii Ștefan sau... — Cine vrea să mă mazilească? — Toți. Adică regele Franței, Ludovic. Am prins scrisorile lui către măria sa țarul Petru. Turcii vor pace cu țarul, și ca să-i împace le dă rușilor Azovul, dar nu chiar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
își aplecă înainte capul. Stanca îl cântări întrebătoare din ochi: — Să mergem. În seara asta mâncăm la cuhnii. Sărutați mâna măriei sale, spuse ea. — Nu pot, domnia mea nu poate să mai meargă. Mă dor picioarele, scânci Smărăndița. Să mă ia neica Radu în spinare. Între timp, Radu, Ancuța și Bălașa sărutaseră mâna voievodului. — Domnia ta nu mai poate să meargă? zâmbi vodă. Iată noi putem. Se apropie de fetiță, o luă în brațe și o sărută pe rând pe amândoi obrajii. O
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să i se citească nici un gând pe seninul frunții și în zâmbetul îngăduitor. Acum, iată groaza și nerăbdarea înfierbântându-i obrajii și făcându-l furios. Eu Mihai o să plec la Adrianopol ca să nu dau de bănuit, aci o să-l pândească neica Dinu. Poate e mai bine așa. Dacă aș lucra ca până acum împreună cu neica Dinu, iar m-aș trezi dat laoparte, că dumnealui marele stolnic Constantin Cantacuzino umblă după domnie pentru fiul său Ștefan. Ar fi prea mult. Alt nepot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]