809 matches
-
publicată în Monitorul Oficial a specificat numai pentru școlile secundare și primare, nu și pentru cele profesionale în care nu se predă cursul de Istorie. Altfel ne-am fi conformat și noi acelui ordin circular"153. Mai clar spus, cei nelămuriți de ordinul ministrului abia se învățaseră cu serbarea obligatorie de 10 mai și nu înțelegeau că 24 ianuarie devenea, cel puțin în școală, o a doua zi națională. În Turnu Severin, corpul didactic participase, prevenitor, la Te-Deum. Dar la școala
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
la Sihlea. Volumul Armonii intime (1857) strânge douăzeci și patru de poezii - toată creația lui S. Prin modele și temperament, nota dominantă este romantică. Pasionat, violent, poetul îl imită pe Byron, văzându-se sub zodia unui destin tragic. Mânat de o chemare nelămurită, ar vrea să zboare spre alte tărâmuri; sufletul îi arde, avid de „senzații/de-acele ce doboară”, de priveliști „sângeroase”. Vijelia, spaima, duhul celui rău țin în stăpânire lumea (Strofe, Sonet III). Baladele Logodnicii morții și Strigoiul sunt nocturne și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]
-
Noi, aici, În Italia, suntem În așteptare. Mâna lui Dumnezeu cântărește faptele, iar mâna omului strânge mâna aproapelui său fără teama de a descoperi sub hainele acestuia un pumnal. De câteva zile, niște zvonuri rostite În șoaptă, unele situații Încă nelămurite ne iuțesc sângele În vine și așteptăm parcă clipa Îmbrățișării unor rudenii, după mulți ani de absență. După cum se poate observa, se pare că tovarășii de studii și idei ai lui Papiu XE "Papiu" nu se mulțumeau cu așteptarea pasivă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
gândit”, „basm sau cântec” (Covorul românesc). Plastic vorbind, citadinul M. știa să piardă o nuanță, un detaliu, pentru a face loc altora, în percepții fluid vibratile, sintetizatoare, apte să sugereze răsărirea, înverzirea, înserarea, înnoptarea, desfrunzirea, să capteze stările vaporoase, vedeniile, nelămuritul. În reprezentarea fenomenelor lumii materiale și psihice, românii au putut împrumuta sugestii de la alții, însă „arta bizantină o simți că e numai altoi într-o mai veche înfăptuire” - nota eseistul, interesat de izvoade, într-o pagină din Focurile primăverii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
prezidențial Claudiu Săftoiu în fruntea SIE204, punea punct unei alte dispute dintre președinte și premier, având ca miză controlul asupra serviciilor secrete 205. Pe 21 iulie, profitând de "cutremurul" produs de fuga din țară a lui Omar Hayssam, în condiții nelămurite nici până astăzi, Băsescu a decapitat, în mai puțin de 24 de ore, cele mai importante structuri ale statului cu atribuții în domeniul siguranței naționale, forțând demisiile directorilor SIE, SRI, DGIPI și pe cea a procurorului general. În același timp
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
și necucerit 11". Puterile - "în ipostază de boabe" - semnifică înainte ca rostirea să dea glas, aspiră la ființa lor cerească, iar tensiunea acestui avânt creator este lumină, dă strălucire întregului parcurs încă nestrăbătut. Întrevăzutul este deocamdată imaginea clar-obscură a perspectivei, nelămuritul unui semn aparent-disparent: Calea lactee abia ghicită se pierde/ scrisă în noapte fierbinte și calmă"; "un astru/ văzut - nevăzut, în albastru 12" călăuzește imposibila apariție a ceea ce totuși începe, se așază într-un început nevăzut. Stă chiar în natura diafanului
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
forme (...). Niciodată însă imaginea nu se poate realiza complet fără ca prin aceasta procesul asimilării să nu fie stânjenit și metafora să nu fie împiedicată a se produce. Metaforele trezesc, așadar, unele imagini, dar acestea din urmă trebuie să rămână destul de nelămurite pentru ca expresia lor să poată fi transferată asupra unui alt lucru. Spiritul nu trebuie să rămână, dacă e vorba ca metafora să apară, în sfera exclusivă a imaginii. Imaginea trebuie să elimine mai multe din trăsăturile ei componente pentru ca să devină
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
operații zadarnice ce nu ține cont de preocupările vitale ale conștiinței? Rațiunea nu sesizează exigențele existenței. Descartes se minunează de simplitatea principiilor în fața cărora gîndește că poate dobîndi o anume siguranță. Pascal este pesimist. Principiile sunt prin natura lor tulburi, nelămurite, indefinibile. De unde trebuie conchisă imposibilitatea de a cunoaște vreodată în mod veritabil, în timp ce Descartes se pretindea satisfăcut de aceste principii indefinibile.) Adăugăm că însuși discursul de care se servește Descartes este un obstacol, pentru că există în mod necesar o prăpastie
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Picătura de ploaie (1987). În poezie, abordarea eseistică din lucrările de critică și istorie literară transferă obișnuințe intelectuale și idei ce exprimă o structură temperamental-artistică. M. cultivă un lirism ușor abscons, explorând spații de dincolo de obiectualitatea concretă, evanescente stări emoționale, nelămurite mâhniri transcendente. Versurile albe nu recurg nici măcar la o ritmică a semnelor de punctuație, conținând nu o dată ecouri din discursul teoretico-literar: „punctul central”, de pildă. Dar și un crez deliberat, acela că prin vers se poate pătrunde înlăuntrul marelui tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
deschide romanul, Apostol Bologa se întoarce în adăpostul său de noapte, urmat de căpitanul străin, Klapka, cel care "parcă și tăcînd îi făcea mustrări". Toată complicația sufletească, alimentînd trama epică, va iradia din acest "dialog" nevorbit cu Klapka. O culpă nelămurită îl apasă. Bologa simte că "imputarea" trebuie să prindă glas. Ea vine de altundeva, nu din el, tocmai pentru că în vederea responsabilității morale eroul este apărat de toate legile. Mai mult, Bologa așteaptă "să mai afle de la dînsul ceva nespus de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
eroului. "Pădurea spînzuraților", reflectată cu spaimă nedisimulată în relatarea cehului, devine laitmotivul romanului. Situarea lui Apostol Bologa între cele patru voci ale ofițerilor, care expun tot atîtea atitudini posibile, dezvăluie forma lui de vulnerabilitate, copleșită de nesiguranță și de o nelămurită tentație: "Avea impresia că se află pe marginea unei prăpăstii și nu cutează să se uite în adîncimea care totuși îl ispitește din ce în ce mai stăruitor." Admițînd că rostul, în roman, al discuției celor patru este de a cataliza o trezire la
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
într-o situație care-l "condamnă" fără explicații, atîta timp cît "mustrările" nu au glas, dar îl amenință deopotrivă din exterior și din interior. Iritabilitatea denotă inconfundabil acest stadiu, în care cele mai aparent neînsemnate detalii contribuie la accentuarea stării nelămurite de vinovăție: simplul "glas românesc" al ordonanței "l-a scos din țîțîni, fiindcă a venit ca o mustrare peste gîndurile lui răvășite de imputări." (s. n.) O dată răul exhibat (pe calea încă șovăitoare a adevăratei convingeri), Bologa începe să se simtă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fundul casei perceptorului din Mizil, se trezise ca de cînd lumea moșiereasă și domnise prin capriciu asupra tuturor; aici era strînsă în chingile unei stînjeniri permanente: <<De ce m-a luat?...Ce e cu mine?>> erau întrebări care circulau în ea nelămurit, fără a se cristaliza." Ceea ce un roman "obiectiv" ar fi lăsat la înțelegerea cititorului, elanul critic, disociativ al autoarei explicitează. "Creația", în termenii lui G. Ibrăileanu, este învinsă de nervul analitic al textului, sugerînd cu anticipație, fără teamă: "De și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
întîlnirii, nemărturisit deceptivă, inițial, amintește parcă dezolarea cu care personajele proustiene, Swann și naratorul, înregistrează prima apariție a persoanelor iubite pasional după aceea. Ea aduce în fața ochilor lui Sandu o Ioana diferită, a unei alte vîrste. Survine, ca o senzație nelămurită, un chip pierdut, anterior, și care doar în jocul ciudat al "acomodării" privirii pare a reface distanța temporală. Curioasă este sugestia de ralenti și mișcare accelerată a imaginii, corespunzînd, firește, substanței temporale a văzutului. Femeia se ivește "cu aerul provincial
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ar fi făcut hazardul, de vreme ce femeia apare ca un accident plasat în fața izbucnirii dorinței lor, ca , la rîndul lor, să fie scopul dorinței ei? A i se fi încredințat astfel crește teama de eșec. Din teama de ridicol, din spaime nelămurite, din slăbiciunea de a fi lăsat să se îndrepte spre ea toate cuvintele înflăcărate, bărbatul nu poate ieși demn decît dînd înapoi, luîndu-și cuvintele, retrăgîndu-și simpatia exprimată anterior. Pentru a recăpăta dominația, el lasă loc contra-ritmului, refluxului. Astfel, ritmul dublu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
liniștesc cum ar spune Blaga în pacea regăsită a unui reiterat botez în sînul apelor. Scriitorul insistă asupra momentului de desprindere lăuntrică din încleștarea fără nume cu destinul. Prag în sine, pe care orbul îl percepe difuz, ca pe o nelămurită pace, stare beatifică de senzații cunoscute (atingerea vîntului în preajma apei, mirosul și freamătul bălții, perceperea emoționată a respirației apei, în cercuri tăcute): "Boarea lină a lacului, plescăitul apelor, izul de baltă, tremurul sforii cu nada în capătul cufundat îl umpleau
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
romantism, pasiunea cosmicității, fără a-și micșora cu nimic intensitatea, este formalizată în spirit expresionist. Ceva transcende în permanență elementele alcătuitoare ale lumii celeste și terestre, punându-le pe toate sub semnul fiorului metafizic, dar și al unei spaime existențiale nelămurite. Mineralitatea, infinitul cosmic, temporalitatea și spiritul se contopesc într-un tot care poartă dureros în sine nostalgia vidului originar. Mai dispersat în fragmentele universului și ale timpului decât la romantici, sufletul nu încetează totuși să aspire la un punct de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
contemporană în analiza politicilor publice o constituie lipsa studiilor comparate care să conducă la modele analitice de natură să depășească sistemele individuale și politicile individuale. În orice caz, chiar dacă s-ar ajunge la elaborarea unor modele comparate convingătoare, ar rămîne nelămurite două probleme foarte importante. Complexitatea Prima se referă la imaginea globală a proceselor mai puțin structurate, mai puțin previzibile, mai puțin orientate către direcții bine precizate, mai puțin repetabile, avînd, deci, un caracter episodic și fragmentar. Această imagine poate să
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
noastră în această campanie (electorală, n.n.)”. După recunoașterea oficială a unor eșecuri, tov. Bighiu prezintă într-un mod heirupist care va face o adevărată și mănoasă carieră atâta amar de vreme, și pe cei evidențiați în „munca de lămurire” a nelămuriților tineri vasluieni: „...dintre toate grupele acele evidențiate în muncă luna aceasta (25 iunie-25 iulie 1946, n.n.), sunt grupele 1 și 2 dela Institutul de Minori care au înțeles imperativul vremurilor de față și în măsura în care sunt și liberi (ce fel de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
în seamă de mai-marii ierarhici, Iacob și Daiciu se lăudau în acest „raport” cam așa: „...problemele cu caracter economic care frământau populația în ultimul timp, au fost lămurite (oare?!?, n. și subl.ns.)”. Ca să nu ne lase și pe noi „nelămuriți”, cei doi își explicau în continuare metodele de „muncă”: „...astfel, sunt organizate în fiecare duminică și sărbătoare echipe de îndrumători care pornesc în județ și care, în adunări cu populația satelor, lămuresc toate problemele cu caracter economic, mai ales în ce privește
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
voit dispersate: „i se păru că brazii sunt mai negri decât de obicei”, „vântul aducând în grabă, ca pe niște fluturi, cele din urmă frunze de salcie și mesteacăn”. Se simte în ele o răsfrângere sufletească, de stare lăuntrică, încă nelămurită. Notând semne ale „naturii” și vremii, naratorul sadovenian preia optica eroinei, altfel spus, totul este „văzut” nu pur descriptiv, ci cu o undă a sugestiilor de stare interioară: așteptare, dor, îngrijorare, și chiar neliniște, se ghicesc în rețeaua conotativă a
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
să le recite viața, un fel de pateric ad-hoc, în fața ochilor uimiți ai cumpărătorilor, virtuțile curative ale produsului fiind abil strecurate în lunga litanie. „Dacă vă troznește noaptea mobila în casă, tablourile se mișcă pe pereți, aveți temeri și frici nelămurite, nu mai există pace, înțelegere și bună rânduială în familie, Sfântul Ciprian, prin harul și puterile sale, vă poate ajutaaa”, declamă cântat, lungind vocalele, tânărul vânzător. Mai apuc să zăresc pe măsuță și o cutie micuță, având în interior „Cărbune
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
generală blândă, înțepată iciacolo de tufele de viță de vie zgribulite de presimțirea frigului pe care îl presimt. Între dealuri, în fața ferestrelor, se deslușește un drum subțire, mărginit de tufe de măcieș, urcând spre cer, pierzânduse, undeva, în zone celeste nelămurite. De mulți ani, această cale, care se îndreaptă dincolo de dealurile acestei localități, pentru că Socola, marele Spital, cuprinzând toate secțiile moderne de psihiatrie și un imens, tulburător parc, este mai mult decât o instituție sanitară, este, de fapt, un mic centru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-o, bine descrisă, numai în "Rusoaica" lui Gib Mihăiescu), nu știau ce înseamnă "deportare", nu văzuseră o execuție, nici nu fuseseră străpunși de fiorul cântecelor de noapte, cântate pe patru voci, ca o disperare, ca o eternă chemare, neîncetată și nelămurită dorință. * Școala nu mi-a plăcut; încă de la început nu mi-a plăcut. Dar, ceva mai târziu, m-a fascinat Cartea. Se întâmplă adesea ca între Școală și Carte să fie o mare diferență. Eu, cel puțin, am simțit-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mult, o constantă a vieții. Câte case, atâtea cărți; poate tot atâtea cărți câte cărămizi vor fi fiind pe lumea asta; chiar mai multe, enorm de multe; atâtea cărți câte frunze vor fi fiind pe lumea asta... Totuși, o teamă nelămurită ne face să privim la mulțimea de cărți ca la o populație amenințată de apropierea unei primejdii de moarte. Ieri, într-o singură jumătate de zi, am ascultat, de-a lungul unei lungi călătorii, într-un compartiment plin de intelectuali
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]