957 matches
-
acord cu mine, adică este împotriva formelor retorice de luptă pentru legalizarea avortului și că este așadar, în cazul acesta, la fel ca și mine, de partea comuniștilor, și nu a radicalilor. În candida sa intervenție, Natalia face o semnificativă nelegiuire lingvistică (este o scriitoare, ceea ce înseamnă că pentru ea această temă este pertinentă fără restricții). Ea folosește, referindu-se la raportul homosexual, adjectivul murdar, adică adjectivul folosit mereu, sistematic, mecanic în articolele canaliilor din toată presa italiană, ea dovedindu-se
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și planurile lui Luke au fost sfărîmate. Mă cuprinde o furie crescîndă și copleșitoare la adresa lui Iain Wheeler. Cum Îndrăznește să se poarte așa urît cu lumea și să scape basma curată? Trebuie neapărat să-i dea cineva În vileag toate nelegiuirile și porcăriile. — Luke, trebuie să plec, zic, cu hotărîre subită. Ne vedem mai tîrziu. Vorbim despre asta diseară. Închid, apoi Încep să caut iute În agenda telefonică și, cînd găsesc numărul În memorie, Îl formez. Sună de patru ori, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
M. sunt, de fapt, niște prolixe melodrame. Tonul e mereu exaltat, fie că se invocă apusele vremuri de mărire ori se deplânge soarta amară a țării, fie că se incriminează, în rechizitorii patetice, decăderea dinlăuntru, corupția politică, trădarea și alte nelegiuiri. În tirade vehemente, surescitate, pline de efuziuni subite sau de mărețe viziuni inspirate de ideea obsesivă a „onoarei și demnității naționale”, se glorifică „martiriul” celor ce se jertfesc pentru patrie și dreptate, împotriva „tiraniei”. Printre alte compuneri dramatice au fost
MIHAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288127_a_289456]
-
un nou Apel, de această dată către „toți cărturarii români liberi”, ceea ce constituie un prim demers pentru înființarea Academiei Române Libere (Societatea Academică Română). Rubricile permanente „Tribuna liberă”, „Știri din patria martirizată” (de la numărul 3/1951 cu subtitlul „Domnia terorii și nelegiuirile regimului comunist”), „Cronica sud-americană”, „Știri din țările vecine”, „Cronica externă” sunt susținute de personalități ale exilului politic românesc: Grigore Gafencu (prezent permanent cu articole în prima pagină, deține și rubrica „Cronica externă”), Brutus Coste, Anghel Rugină (Mai multă solidaritate românească
ROMANUL-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289362_a_290691]
-
idealului său religios. Față de orice încălcare a vechilor rituri, a tradiției, se arată intolerant, cu reacții de o fervoare aproape sălbatică. Orice amestec dintre creștini și evrei, pe care îi socotește inexorabil despărțiți prin ură milenară, i se pare o nelegiuire. Fiul său, Nisim Cohanovici, ilustrează o generație intermediară, care respectă tradiția mai mult de formă, aspirând de fapt către o asimilare, mai ales dacă aceasta aduce un „folos”. Lelia, fata acestui arivist, face parte - la fel ca fratele ei, Lazăr
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
Moara de nisip devine, în ultima parte, roman politic, preludând Iisus Tămăduitorul, carte unde protagonistul, Liță Onacă, exercită funcția de prefect numai în interes personal, agonisind bogății și instituind un regim al puterii personale. Promovează în posturi-cheie escroci servili, acoperă nelegiuiri, facilitează afaceri oneroase, chiar criminale, cumpără tot ce se poate cumpăra, de la fabrici pe care le transformă în fier vechi la periodice și edituri, mută reședința de județ etc. Militant în Frontul Salvării Naționale, fruntaș apoi al PNȚCD, apologet, când
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
jumătate a cărții, el analizează modalitățile prin care se exprimă, în general, opoziția eshatologică. Spre deosebire de Jenks, el accentuează caracterul original, unic al fiecărei figuri eshatologice opuse lui Cristos. „Anticristul” din Epistolele lui Ioan, afirmă cercetătorul olandez, este altceva decât „Omul nelegiuirii” din 2 Tesaloniceni, altceva decât „Înșelătorul lumii” din Didahie (cap. 16), altceva decât „Beliar” din Urcarea la cer a lui Isaia. Aceste fragmente „nu pot fi privite ca versiuni diferite ale aceleiași tradiții iudaice, în speță, cea a lui Anticrist
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de săptămâni au fost rânduite pentru poporul tău și pentru cetatea ta cea sfântă ca să se împlinească păcatul și să se pecetluiască păcatele (ϑ≅¬ ΦΛ<ϑγ8γΦ2↑<∀4 :∀ Δϑ∴∀< 6∀ℜ ϑ≅¬ ΦνΔ∀(∴Φ∀4 :∀ Δϑ∴∀Η) și să se ispășească nelegiuirile și vină dreptatea cea veșnică, să se pecetluiască vedenia și profetul și să se ungă Sfântul Sfinților (ϑ≅¬ ΠΔ℘Φ∀4 (4≅< (∴Τ<). 25Să știi și să cunoști: de la ieșirea cuvântului de răspuns și de zidire a Ierusalimului și până la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va da pierzării. 45Și își va așeza cortul [la] Ephadano (6∀ℜ ΒΖ>γ4 ϑ←< Φ60<←< ∀⇔ϑ≅¬ γν∀∗∀<Τ) între mări, pe muntele sfânt Sabi luând în stăpânire o parte din munte, și nu va fi cine să‑l scape. Nelegiuirea lui Antiochos se manifestă prin: 1) Lipsă de respect față de divinitate, în general (v. 35), și față de „dumnezeii părinților lui”, în special (v. 37). „În timp ce urmașii lui Seleucos I îl cinsteau mai ales pe Apollo”, Antiochos îl venerează pe Zeus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
participiul masculin ƒΦϑ06ϑ∀. Bousset vede capitolul 13 în raport de dependență față de Mt. 24, iar Mt. 24,15 în dependență de 2Tes. 2, în care ar fi vorba de Anticrist (în realitate, se vorbește pur și simplu de „omul nelegiuirii”, ® <2ΔΤΒ≅Η ϑ↑Η <≅:∴∀ Η, după cum vom vedea mai departe). Prin urmare, participiul masculin ar constitui o referire la Anticrist. Nu este vorba însă decât de simple speculații derivate din teoria tradiției ezoterice orale, în sprijinul cărora nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ϑγΗ ϑ± 802γ∴ 88 γ⇔∗≅6ΖΦ∀<ϑγΗ ϑ± ∗46∴. 3Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci [ziua Domnului nu va sosi] până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, 4potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu, sau se cinstește cu închinare [cf. Dn. 11,36], așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu [cf. Iez. 28,2], dându‑se pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
2), ci va fi anunțată prin semne speciale, instaurarea sa reprezentând ultimul act al unei drame care se va consuma în preajma sfârșitului lumii. Semnele premergătoare sunt, în principal, două: apostazia, lepădarea de credință a celor mai mulți dintre creștini, și apariția „omului nelegiuirii” (® <2ΔΤΒ≅Η ϑ↑Η <≅:∴∀ Η), a „fiului pierzării” (® Λ⊇∈Η ϑ↑Η ΒΤ8γ∴∀Η). Cele două expresii (ebraisme) desemnează un personaj a cărui identitate este foarte greu de stabilit. Poate că aceasta era și intenția autorului. Portretul personajului este realizat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
depășită fără urmări grave. Termenul ΦΞ∃∀Φ:∀ trebuie înțeles ca „tot ce poate fi venerat (ΦΞ∃∀Φ2∀4), inclusiv tradițiile familiei, ale statului etc., care, în mentalitatea celor din vechime, se aflau sub protecția zeilor și făceau obiectul venerării”. „Omul nelegiuirii” se va așeza în templu și se va autoproclama Dumnezeu. Autorul epistolei oferă astfel o primă explicație, ingenioasă și plauzibilă, referitoare la întârzierea parusiei: înaintea Mântuitorului trebuie să vină „omul nelegiuirii”, „fiul pierzării”. Atunci însă, care ar fi motivele pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aflau sub protecția zeilor și făceau obiectul venerării”. „Omul nelegiuirii” se va așeza în templu și se va autoproclama Dumnezeu. Autorul epistolei oferă astfel o primă explicație, ingenioasă și plauzibilă, referitoare la întârzierea parusiei: înaintea Mântuitorului trebuie să vină „omul nelegiuirii”, „fiul pierzării”. Atunci însă, care ar fi motivele pentru care acesta din urmă întârzie să apară? Încercând să rezolve noua dificultate, Pseudo‑Pavel inventează un alt personaj, jumătate masculin, jumătate neutru, al cărui prim rol este de a „a reține
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sau despre cine este vorba. De fapt, așa cum arată și Peerbolte, este vorba de o eschivare de tipul propagandei sau ideologiei teologice, menită să confere o garanție aparentă anumitor afirmații cu caracter disuasiv. Personajul înfățișat de 2Tes. este caracterizat de „nelegiuire”, înțeleasă ca „impietate”, „răutate”, mândrie - din faptul că se consideră pe sine Dumnezeu și se proclamă ca atare în fața întregii lumi - și violență. El lucrează „prin puterea lui Satan” (neconfundându‑se însă cu acesta) și îi amăgește pe necredincioși prin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aici va primi martiriul - două atitudini reflectând două concepții radical opuse! Tema martiriului, omniprezentă în cele două Apologii, se regăsește de asemenea în DT. În capitolul 110, 11 ea apare alături de tema parusiei triumfale. Adversarul eshatologic este numit aici „omul nelegiuirii” și „fiul pierzării”, o nouă trimitere la 2Tes. 2,3. Tensiunea fragmentului reflectă o situație de persecuție reală (110, 4): „Căci este un fapt cunoscut de toți că, atunci când suntem decapitați, răstigniți, aruncați înaintea fiarelor, în lanțuri, în foc și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dacă ați fost dați afară pentru că ați luptat, atunci voi ați suferit acestea pe bună dreptate, după cum, de altfel, toate Scripturile stau mărturie. Noi însă fără să facem ceva de felul acesta [...]”* (110). În această epopee a suferinței, „blasfemiatorul”, „omul nelegiuirii” sau „al lepădării de credință” nu joacă nici un rol; el este pur și simplu invocat, fără ca vina sau acțiunile care i se impută să fie precizate. De aici, putem deduce că figura lui este absolut reprezentativă. Personajul a devenit un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
etc. Tema „adversarului eshatologic” nu se bucură de un tratament special în Dialogul cu Trifon. Apologetul, așa cum am văzut, atinge în treacăt această temă, insistând însă asupra iminenței celei de‑a doua parusii și, implicit, asupra acțiunii concrete a „omului nelegiuirii” în prezent. În schimb, alte două teme - pe care ceva mai târziu Irineu le va încorpora în mitul Anticristului - revin în toate cele trei scrieri păstrate: tema demonilor stăpâni ai istoriei și tema ereticilor, ca instrumente ale forțelor demonice. Demonologia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
17,6 13,16‑18 17,1; 2-14; 17-18 17,2 17,8; 19,20 20,2‑3 12,10; 17,14; 20,4 20,8 Tabelul 3 Motive anticristologice prezente în 2 Tesaloniceni 2,3‑12 Motive Apostazia Omul nelegiuirii Fiul pierzării Mândria Uzurparea Ocuparea templului Katechonul Taina fărădelegii Unealta lui Satan Semnele și minunile Înșelăciunea și amăgirea Puterea rătăcirii Judecata celor necredincioși Parusia lui Cristos și nimicirea Celui nelegiuit Versete 3 3; 8 3 4 4 4 6; 7
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în înălțime, deasupra oricărei puteri. Astfel, își îngăduie orice, în mod liber și fără cea mai mică teamă” (I, 13, 6). Faima proastă a creștinilor în fața păgânilor se datorează ereticilor, așa‑zișilor „desăvârșiți”, care „afirmă că pot făptui liber toate nelegiuirile, toate sacrilegiile” (I, 25, 4). „Acești oameni”, este vorba de secta lui Carpocrat, au fost trimiși de Satan să calomnieze în fața păgânilor numele cinstit al Bisericii, ca oamenii să audă vorbindu‑se despre ei în multe feluri și să‑și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Acesta din urmă va îndeplini toate dorințele evreilor. Capitolul 58 constituie o virulentă diatribă împotriva „trădătorilor lui Dumnezeu”, împotriva „persecutorilor sfinților”, având ca model cunoscutul discurs al martirului Ștefan din Faptele Apostolilor (cap. 7). Iudeii sunt actorii unei escalade a nelegiuirii - ei au trădat succesiv Legea, Profeții, Evangheliile și Apostolii (58, 2) - care va culmina cu recunoașterea lui Anticrist. În același timp, Hipolit citează Is. 18,1‑2, dând pasajului o interpretare eclezială. Este vorba de metafora Bisericii‑navă „zguduită de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
își îndeamnă frații să se supună puterii stăpânitoare, „el nu ne cere să ne lepădăm credința noastră și nici de poruncile noastre pentru a asculta poruncile oamenilor, ci dimpotrivă, [ne îndeamnă] ca, din respect față de putere, să nu săvârșim nici o nelegiuire, ca să nu fim pedepsiți ca răufăcători. Iată de ce, adaugă el: călăul e slujitorul lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârșesc răul [...]. Așadar, Apostolul ne recomandă să ducem o viață sfântă și credincioasă în această lume și să avem înaintea ochilor primejdia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se teamă de Dumnezeu, știind că și ei au un Stăpân în ceruri. Antiochos al IV‑lea Epiphanes, al doilea exemplu ales de Hipolit, s‑a impus curând ca modelul prin excelență al tiranului eshatologic. Ca dreaptă răsplată pentru toate nelegiuirile sale, el a suferit o moarte îngrozitoare: „El a fost lovit de biciul lui Dumnezeu, atât de tare, încât nu‑și mai putea suferi propria duhoare. În viață fiind, din ochii nelegiuitului ieșeau viermi foșgăitori. În zadar a înălțat spre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
capăt persecuțiilor. Venirea Anticristului Sfârșitul lumii va fi precedat de venirea obligatorie a lui Anticrist. Acesta beneficiază de o descriere convențională, în limitele „tradiției” reprezentate de textele noutestamentare deja consacrate și de scenariul de la Irineu: „Atunci când pe pământ va fi nelegiuirea nelegiuirii și când fiara de fier care trăiește acum se va împărți în zece coarne, atunci când vor avea loc revoluții și neînțelegeri, întrucât fiecare va trage puterea de partea lui, atunci va veni asupra lor sfârșitul” (IV 6, 4). Nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
persecuțiilor. Venirea Anticristului Sfârșitul lumii va fi precedat de venirea obligatorie a lui Anticrist. Acesta beneficiază de o descriere convențională, în limitele „tradiției” reprezentate de textele noutestamentare deja consacrate și de scenariul de la Irineu: „Atunci când pe pământ va fi nelegiuirea nelegiuirii și când fiara de fier care trăiește acum se va împărți în zece coarne, atunci când vor avea loc revoluții și neînțelegeri, întrucât fiecare va trage puterea de partea lui, atunci va veni asupra lor sfârșitul” (IV 6, 4). Nimic nou
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]