2,523 matches
-
pielea ta este prima care îți laudă inima de leu, inima de zeu, pentru că o hrănești cu celule bune, care se divid, grăsimea țesutului tău subcutanat îți trimite reprezentanți importanți care dăruiesc inimii tale microin formații utile, despre dușmanii tăi nemiloși, mușchii tăi, striați și netezi, defilează într-o încordare și un peristaltism nemaivăzut, oasele tale îți trimit apendicele tău xifoid, să mulțumească inimii tale, bătând. jucării în picioare, lipită de bara de metal rece, care desparte pe cei ce se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și un peristaltism nemaivăzut, oasele tale îți trimit apendicele tău xifoid, să mulțumească inimii tale, bătând. jucării în picioare, lipită de bara de metal rece, care desparte pe cei ce se întorc de cei ce îi așteaptă urmăresc, prin deschiderea nemilos de scurtă a ușilor, mișcări, fără să disting fețe îmi amintesc lucruri mici, ca niște jucării, trăite cu tine mâncatul secundelor dulci cu bețișoare de lemn plimbarea pe chang an, ca pe un covor fermecat, sub soarele de toamnă ca
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
infernul ista” - gândea Costăchel, gâfâind epuizat. Stai! - a răsunat porunca gardianului din ghereta porții. S-au oprit în mijlocul drumului sub rafalele zloatei. Începând din față, numărați! - a ordonat cerberul. Unu... doi... trei... se auzeau glasurile deținuților, pierdute în vălmășagul vântului nemilos... De o săptămână atmosfera devenise violentă. Vântul pătrundea până la os. Deținuții nu aveau unde să se adăpostească. Târnăcopul și lopata au devenit obiecte de tortură. Roaba... calvar. Din adăposturile lor, gardienii urlau ca scoși din minți: „Mișcați-vă, trântorilor! Dacă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
gânduri...! Ajunse la concluzia că e damnată. Niciodată nu va fi iubită de nimeni. Ce sentiment poate fi mai ucigător pentru o femeie care își simte sufletul învăluit în aceste veșminte cernite. Era aproape ora unsprezece noaptea. Aștepta.Timpul tăia nemilos felii de noapte urcând spre zi. Acum nu mai număra orele, nici minutele, ci secundele... Când toate speranțele ei se spulberaseră, ușa se deschise și în spatele unui zâmbet, apăru doctorul. Deci scăpăm de spital, de medicamente, de singurătate?... formulă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
va determina pe toți ceilalți să-și întoarcă aspra privire acuzatoare, prima dată, direct asupra ta. Astfel, curând după aflarea veștii decesului, multă lume, în frunte chiar cu propria-i soră, tăbărâseră repede peste el și porniseră să-l lovească nemilos cu biciul dureros al condamnării. Acuzându-l că provocase intenționat moartea mamei sale, lumea începuse să-l privească ca pe un monstru insensibil, ca pe un om fără urmă de morală în el, ce înfăptuiește răul cu calmul înfiorător al
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
până la evenimentul pe care-l așteptam cu nerăbdare, eveniment care a reușit sămi tulbure liniștea peste așteptări. Porunceam gândurilor să se Întoarcă liniștite În matca cu ape limpezi până nu demult... Încercam să păcălesc timpul ce mă pândea cu ochi nemilos... Îndeletnicindu-mă cu lucruri mai „lumești”. După ce am răscolit toată casa ștergând cu Îndârjire fiecare „fir de praf” și după ce am așezat fiecare lucru În colțișorul lui, mi-am pregătit o listă minuțioasă și am plecat la piață. Știam prea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sub ploaia de lacrimi și Întrebări. Sfârșitul nu va oferi niciodată, cea mai gingașă Îmbrățișare. Dimpotrivă. Îți va flutura prin fața ochilor un drapel zdrențuit pe care vei distinge - Într-o lumină crepusculară - semnele Învinsului. Și, gândindu-mă la acest adevăr nemilos, am simțit cum o „iarnă” se cuibărește În mine, cum fiecare părticică a corpului Începe să-mi Înghețe... culminând cu sufletul ce nu putea să accepte... După câteva minute de la 21 primirea neașteptatei vești... Îmi clănțăneau dinții În gură, fiind
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să Îndur!” Își spunea Maria după câțiva ani de calvar. Nu pot să cred că viața mea poate fi doar așa... Și Într-adevăr, viața nu este “doar așa”, surprinzându-ne mereu nepregătiți la câte o răscruce, mereu imprevizibilă și nemiloasă. Daniel era marcat vizibil de viața zbuciumată și de violența nelipsită din familie. Odată ce a pășit pe poarta școlii, s-a dovedit a fi un elev conștiincios, cuminte, și purtând la sfârșit de an coronița celor ” foarte buni la Învățătură
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
apropiatul crăciun! Afară era un ger care Îți spulbera orice urmă de plăcere, făcând să-ți Înghețe chiar și nervul zâmbirii. După ceva vreme, sosește și bunul meu prieten, căruia Îi Înmânez o carte. Am schimbat câteva impresii la cald. Nemilosul timp pândea Însă, cu ochi reci și vicleni, prietenul meu fiind nevoit să alerge spre locul de munca fără de care... Am rămas destul de confuză și contrariată, cu cele două traiste cu cărți, darul meu cel mai prețios de Crăciun, care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
țară. Eram atât de impresionată și totodată neașteptat de speriată de faptul că Îndrăzneam să pășesc pe un teritoriu „adjudecat” de cei care mă priveau parcă cu reproș și mustrător din fotografiile alb-negru, peste care s-a așezat prăfosul și nemilosul timp, Încât m-am așezat doar pe un mic colț de scaun, ca În clipa următoare să mă reculeg de pe parchet și dintre sacoșe. Roșisem toată și nu mai știam ce să mai fac din cauza jenei ce mă cuprinse brusc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
decât un simplu muritor, un prizonier Într-o existență finită. Și Începi să-ți pui Întrebări și să cauți răspunsuri ce nu vor veni vreodată. Dar tu, sfâșiat de un zbucium interior, cauți cu Încăpățânare, refuzând să rămâi suspendat În nemilosul și tragicul destin. Dorința de a ieși din anonimat, de a-mi striga zădărnicia, sfâșierea interioară m-a apropiat de litera scrisă. “Tot ce n-a fost scris n-a existat niciodată” afirma un scriitor consacrat. Și ce adevăr dureros
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
B., am stabilit să revin la unitate, În cel mult o săptămână. În acest scurt timp, se adunaseră În sufletul meu atâtea lacrimi, Încât credeam că, odată eliberate, se vor transforma Într-o cascadă, pe cât de Încântătoare, pe atât de nemiloasă. Ruptura de București, de colegii de facultate, de tot ce-a fot mai frumos În viața mea se terminase. Am plecat la gară. Mai aveam două-trei ore până la plecarea trenului. Vis-a-vis de gară, se afla parcul Ciuperca, mai degrabă un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
umbră vagă de nemulțumire. Un sentiment atât de Înălțător mă cuprinse, atât de copleșitor... ( cum nu mai simțisem vreodată În această lume), că nu mai știam ce se Întâmplă cu mine. Aveam să aflu câțiva ani mai târziu, când destinul nemilos m-a lovit cu toate armele - fără să mă ucidă - lăsându-mă doar Într-o stare de agonie nesfârșită... Din acel moment, trăirea noastră interioară s-a transformat În cea mai frumoasă și inegalabilă poveste de iubire. Nu puteam să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
alta, ajunse vorba și despre casa buneilor. Era ceva despre care Ioana nu știa, auzea pentru prima dată. Simți acele cuvinte ca o lovitură de cuțit în inimă. Întrebă numai „când?” și „cui?”. Nu mai putu scoate niciun cuvânt. Lacrimile nemiloase îi sugrumau vocea, o strângeau de gât. Ea lupta din toate puterile pentru a-și ascunde emoțiile puternice, pentru a nu strica sărbătoarea, dar era prea slabă în acel moment. Ieși din salon. Ceilalți nu bănuiau ce se petrecea în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o posibilitate. Ce mult se bucurau când ne vedeau! Ce mult își iubeau nepoțeii! Clipele, când se juca bunelul cu nepoții, erau niște clipe cu adevărat frumoase. Pe de-o parte, părinții care mai erau tineri și copilașii mici și nemiloși, care nu-i jeleau defel, cerând de la aceștia să îndeplinească toate cerințele jocurilor. Erau momente când râdeam toți, ne bucuram unul de altul din tot sufletul și primeam multă satisfacție sufletească. Apoi, seara, după ce cinam, iar copilașii, obosiți, adormeau, noi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în acest hotel? Ce așteaptă de la un bărbat care își poate alege orice femeie din lumea asta? Alex nu numai că e chipeș, dar este și mai tânăr decât ea. Nu cu mult, dar suficient să-i amintească de trecerea nemiloasă a timpului. Se uită din nou în oglindă. Are o siluetă perfectă, niciun fir de grăsime, o carnație proaspătă, viguroasă. Întotdeauna a fost conștientă de frumusețea trupului ei, dar acum se bucura de această frumusețe ca de o mare avere
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
destul de bine pe mătușa Rela. După ce a fost titularizată pe post de directoare, la liceul „Dimitrie Cantemir”, era tot o gazdă primitoare și discretă. Regretabil e faptul că a plecat dintre noi pe neașteptate, în anul 2000, în urma unei boli nemiloase, ca și acela de a nu fi fost anunțat și invitat la înmormântare îchiar dacă a fost incinerată), căci eram și finul ei de cununie. Fratele mai mare al bunicului Ioan Sasu, poetul și rapsodul popular Constantin Sasu, nu avea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
jur pe sfânta mea cruce că o făceam Într-un mod cât se poate de nevinovat!... Eram vertical În aparență, aș spune chiar puțin cam mândru, dar, În esență, mă Întindeam și mă zvârcoleam ca musca prinsă-n plasa paingului nemilos. Lui Teofil, colegul de bancă și confesorul meu de taină, Îi vorbisem despre amorul meu secret, despre chinul și neputința mea, despre zbaterea mea continuă, iar el, ca un bun prieten ce-mi era, mă Înțelegea pe deplin, sfătuindu-mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
turmentat al autorului, apăsat de exigență, fascinat în egală măsură de nebunie și moarte, obsedat de rigoare și de sarcasm clarificator. Pesimismul fundamental îl angajează pe două căi diferite, dar secret complementare: aceea a unei aspre ironii, cu accente deseori nemiloase, și aceea a unei disperări, departe de orice emfază, încăpățânându-se să sape în dureroasa și măreața sa deșertăciune. În ceea ce privește intenționalitatea artistică, revelată printr-o lectură fidelă, care nu ține seama de obscurul simbolism criptic, putem spune că eroul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o dezorganizare exact ca pe Pământ. Sistemul pilelor și relațiilor funcționează Însă fără de cusur, trierea o fi ea făcută pe baza unui dosar de cadre, dar e făcută de oameni și nu de puține ori În Purgatoriu au ajuns dictatori nemiloși, asasini În serie sau funcționari aroganți de la Fisc, În timp ce mulți filantropi sau chiar mecanici auto iscusiți și cinstiți, care nu umflau devizul de reparații, s-au pomenit azvârliți direct În cazanele cu smoală ale Iadului. Trierea se desfășoară la parter
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
curiozitate. Dacă poporul ăsta ar avea mîndrie măcar cît e negru sub unghie, la ora asta toată lumea ar trebui să lupte pentru un singur ideal, iar liderii să-și unească forțele pentru schimbarea în bine a țării. Realitatea însă e nemiloasă pentru cei care gîndesc ca tine. Cu toate astea oricît ai întoarce-o pe toate fețele, mai rău decît regimul Piticului ce-ar putea să urmeze? încearcă să se mai încurajeze puțin dîndu-și seama că a ajuns la gura de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
făcută de Dumnezeu din aluat ca al ei. Părea că toate Încercările teribile prin care trecuse În cei zece ani de vagabondaj, adăugaseră de fiecare dată și mai multă bunătate și lumină acestei ființe rătăcită În lumea asta aspră și nemiloasă. Nu ura și nu se plângea niciodată. Antoniu știa că undeva, Într-un dicționar medical, exista un nume de boală care se potrivea de minune cu Întregul ei comportament, cu gesturile, gândurile, trăirile : ,,Boala Îngerilor,,. Tot ce se petrecea Înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
artist, care a pictat câteva capodopere Într-o Încăpere apropiată de Încăperea ei. Printre ele acest portret care, date Împrejurări ce țin de romanele polițiste, a fost de-a lungul anilor vânat de escroci, de colecționari maniaci, și de negustori nemiloși. Pentru el, au murit trei oameni până să ajungă la tine. Îți mai spun, că-n timpul vieții, m-am bucurat de frumusețea acestei picturi, pentru care am pozat, numai două ore: Înainte de-a mă urca În mașina trimisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iubitule, pot să încerc! 8 Gara Liverpool Street mirosea a sulf. Era invadată de ceață și cupola din fier forjat nu se mai zărea. Lămpile de pe peron erau estompate și nu reușeau să arunce nici un pic de lumină prin ceața nemiloasă care parcă îți pătrundea în creier. Siluete fără contur, animate de o vioiciune și o euforie ciudată, scrutau obscuritatea, apoi o traversau în grabă. O astfel de siluetă se mișca prin preajmă purtând o mică sferă de lumină palidă înghițită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
perfect. Ținând pânza în mâini, mi-am ridicat privirea spre Honor Klein și mi-am amintit de momentul când am intrat împreună în salon și ea a dat ochi pentru prima dată cu cei doi, ca un căpitan tânăr și nemilos. Am pus jumătatea de șervet pe masă și am spus: — Grozavă scamatorie. — Asta n-a fost scamatorie, a răspuns Honor. Stătea în fața mea ținând încă în ambele mâini mânerul sabiei și uitându-se la șervetul tăiat. Am observat că respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]