649 matches
-
care autoscrutarea nu contrazice darul de a privi iscoditor în jur închipuie o partitură adecvată pentru eroii săi contemplativi ori pentru eroine ce despică firu-n patru, disimulându-și, sub un aer de bravadă, sfiala, vulnerabilitatea. Stigmatizați de boală sau de nenoroc, adolescenți febrili ori purtați de reverie, introvertiți și imaginativi, îi întorc chipul de enfant prodigue printre reflexele oglinzii mate, tulburi. Statice aparent, mai toate povestirile sfârșesc prin a focaliza incertitudinea, impasul, entropia; exorcizarea unui rău lăuntric, conștientizat treptat sau intuit
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
-o am simțit cât mi-a trezit interesul, cum m-a prins chiar și pe mine. E greu de crezut că o astfel de carte va trece neoservată În Franța- și, după asta, În lume. Ar fi un prea mare nenoroc”. Cu o zi În urmă, la Institutul de Civilizație Indiană, când a prezidat o conferință a unui diletant despre „yoga vedantină” (Împreună cu Paul Masson-Oursel și Jean Filliozat)1. El arată astfel că nu și-a uitat nici un moment acel Postscriptum
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
au fost până azi suficienți pentru a-i păstra o amintire nedeteriorată la răscrucile Europei Orientale, și nici cărțile, broșurile, articolele și scrisorile pe care le-a scris nu au depășit ceea ce Mircea Eliade și Arion Roșu au numit just „nenorocul” sau „steaua rea” sub care s-au aflat studiile de indianistică În România 1. În același timp, Thirty-Five Years in the East continuă să fie o carte reeditată În India și În Anglia, o raritate bibliofilă distinctă În inconsumabila bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pildă, în Schimbarea la față a României că ortodoxia și țăranii cu miturile și morala lor mioritică reprezintă o povară pentru România și pentru „ethosul eroic” pe care vrea să îl impună acestor latini de răsărit inerți, vegetativi, resemnați în nenorocul lor istoric. V. pornește de la ideea (Prolegomene sociologice la satul românesc) că există două Românii, una profundă, eternă, creatoare, stabilizatoare (România rurală), alta impură, tranzacțională, instabilă (România orășenească). E o teorie veche în publicistica românească. Sămănătoriștii făcuseră din ea o
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
loc” apare în piesa Vărul Shakespeare, ca și în versurile din Apă vie, apă moartă: „Un punct ce se uită-n oglindă,/ Oglinda în punct dispărând,/ Îți ești și drum lung și merindă/ Și vreme oricâtă, oricând./ Și spațiu cabrând nenoroc./ Și totuși, vibrare pe loc”. În ceea ce privește activitatea de eseist și critic literar a lui S., cuprinsă în Teoria sferelor de influență (1969), Insomnii (1971), Starea de destin (1976), Ușor cu pianul pe scări, sunt mai multe lucruri de remarcat. În
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
superficială este proprie tinereții și necesită aventură. Când era tânăr, „azvârlit fiind în lume” (Geworfenheit, cum ar spune Heidegger), Ulise s-a lăsat pradă văzului, trăind năvalnic, izbit de necazurile vieții, ispitit de plăceri, sfâșiat de pasiuni și lovit de nenoroc; astfel a putut contempla suprafața lumii, cu aparențele și învăluirile ei mincinoase; a acumulat experiență și istețimea politropică l-a ajutat să scape din toate capcanele întinse de moira Lachesis. Dar n-a apucat să „rumege” în sinea sa aceste
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
limitele temporale și spațiale, limbajul din care nu se poate ieși, tot ceea ce închistează și sugrumă omul, din afara ori din lăuntrul său. Un fel de poetică a secundarului sau, folosind terminologia autorului, o teorie a „colateralului” însuflețește acest univers: neșansa, nenorocul, boala, degradarea, oroarea, răul interior, moartea - ca premise „pozitive”, ca modalități de a accede la valorile opuse. Discursul poetic se constituie astfel în discurs al unei ontologii. De aceea, analogiile cu simboliștii francezi, cu moderniștii E.A. Poe ori T.S. Eliot
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
Multe texte au în componența lor fragmente interogative sau se constituie ele însele în întrebări rostite șovăielnic, cu o disperare surdă: „ce mai aștept acum/ când nimic nu mai aștept?!/ mi-am numărat cu atenție/ toate malformațiile/ neputințele toate/ și nenorocul întreg,/ cu suflet ușor,/ în sufletul meu/ l-am adunat/ ce mai aștept?” (Ce mai aștept). Fiecare poem pare o spovedanie, o fugă prin întunericul de necuprins al unei existențe ce nu ar putea fi înțeleasă altfel decât ca experiență
POPA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
de voi, Morților,/ și de tine, Maică/ a țărânilor!// [...] ! nu vin să vă judec,/ nu vin să vă schimb,/ numa limba-n gură/ în tăcere-o plimb!// ! de-mi știam venitul,/ nu veneam deloc,/ focul ți-am cerșitu-l,/ Țară Nenoroc!// ! carnea mea curată/ arde-o bine, foc,/ gura-ți spune vorbe/ de cenușă-n loc,// gura-ți spune vorbe/ de cenușă-n loc,/ carnea mea curată/ arde-o bine, foc!” Punctul central al acestui exercițiu de mare adâncime formală și
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
, Traian (10.III.1920, București - 15.X.1976, București), poet. Fiul cel mai mic al matematicianului Traian Lalescu are nenorocul să-și piardă mama, Ecaterina, aproape fără să o fi cunoscut, la numai un an după naștere. Familia, originară din Banat, va face eforturi să suplinească dureroasa absență, cei patru copii rămânând în grija bunicilor și a unui tată extrem de
LALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287739_a_289068]
-
activ propria realitate, folosind conștiința sau procesele gîndirii pentru a antrena În viețile noastre evenimente, situații și oameni. Perspectiva metafizică presupune că tot ceea ce ni se Întîmplă, tot ceea ce trăim are sens și scop, deci nu există fenomene precum norocul, nenorocul sau coincidența, iar noi nu sîntem niște victime neajutorate ale unor evenimente aleatorii, ci creatori puternici ai propriilor vieți, folosind circumstanțele pe care ni le creăm pentru a evolua și a ne maturiza ca oameni - și ca suflete. SÎntem spirit
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
amorul propriu, tânărul autor a pus la cale o răzbunare cumplită: În Revista literară din 30 noiembrie 1901, Caion a publicat articolul „Domnul Caragiale”, În care arăta, printre altele, că drama Năpasta este „o plagiatură după o dramă ungurească intitulată Nenorocul și datorită unui Kemeny István, dramă tălmăcită pe românește de către Alexandru Bogdan În anul 1848, la Brașov” (Cioculescu, 1977, p. 195). Descoperitorul „plagiatului” mai spunea că drama scriitorului maghiar este o piesă rară, dar pe care el o posedă și
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
povestirile din Legătura roșie, se încheagă, în orizontul rustic, o lume fantasmatică, aproape aproape ca de umbră, bântuită de un blestem al pământului de care, cu sau fără voie, oamenii se înstrăinaseră. Timpul, supus unei noime străvechi, ființele împietrite în nenoroc, retezate de un trai „apăsat și fără zâmbet”, cu văzul imobil și neputincios, „fără pleoapă”, sunt contemplate și nu evocate de autorul-narator, care știe să se folosească și de câteva tehnici expresioniste. Textul, cu o frazare sincopată, răsucită, se concentrează
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
alungării blestemelor, zise Tanaka. Încruntarea lui obișnuită dispăruse și acum zâmbea către Nishi. Se numește „pictatul cu tuș”. Îi întâmpinăm pe cei care vor avea un an nenorocos și le pictăm fețele cu tuș. Se zice că astfel se alungă nenorocul. — Și noi avem în sat ceva asemănător, încuviință Nishi. Tinerii ard funii de paie și amestecă cenușa cu zăpadă, apoi trec din casă în casă și îi mânjesc pe toți pe față cu amestecul acela. Fetele nemăritate fug din calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lună. De când am ieșit din Sevilia în largul Oceanului Atlantic au trecut alte două luni și am înfruntat două furtuni. Mi-am petrecut fiecare zi a acestei călătorii pe mare cufundat în cea mai mare umilință. În schimb, japonezii își primesc nenorocul și se resemnează mai repede decât noi, europenii. La început priveau marea duși pe gânduri cu ochii lor goi care par să nu exprime niciodatpă nimic, dar acum se întâmplă chiar să îi aud râzând când se adună pe punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să se răspândească din ficat. Acum șapte zile erau În China. Acum șapte zile fuseseră blestemați de șeful minorității Bai de la Templul Clopotul de Piatră. Așa cum le spusese domnișoara Rong chiar Înainte de a pleca, șeful jurase ca, de atunci Înainte, nenorocul să-i urmărească oriunde s-ar duce până la sfârșitul zilelor. Și chiar Înainte ca domnișoara Rong să le aducă acest lucru la cunoștință, el se și ținuse de cuvânt, căci la fiecare oprire a autocarului după vizita la temple, de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rămân la ideea că eram o victimă și să nu-mi mai vin în fire niciodată. Dacă nu alungam această idee, puteam deveni propriul meu dușman. Oameni obișnuiți și-au pierdut viețile sau au fost afectați doar pentru că au avut nenorocul să se afle în metrou la momentul nepotrivit. Cred că mai există și acum persoane traumatizate. Când mă gândesc la ele, îmi dau seama că eu nu sunt cu adevărat o victimă. De aceea, nu mă consider o victimă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
rămas intact. Sau poate fac numai supoziții pe un caz ce-l închipui fără să-l fi trăit. Uneori sufăr nu din pricina că mi se pare că văd urmele păcatului pe carnea Ioanei, ci pentru că îl închipui pe celălalt. Am nenorocul ca el să fie o persoană cunoscută și nu un anonim, pe care l-aș imagina mereu în alt fel, dar niciodată așa de bine conturat. Cu ocazia aceasta îmi dau seama că orice fantezie, cât de oribilă, e mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să ajungi la câteva observații perfecte, aplicate la nouăzeci și nouă de femei dintr-o sută, dar era totuși posibil ca Ioana să fie tocmai excepția. N-am crezut niciodată că mi s-ar putea întîmpla ceva excepțional, dar în nenoroc am presupus cazul unic pentru mine, și apoi, cu toate neîncrederile mele, am fost convins întotdeauna că Ioana este deosebită de celelalte femei prin inteligența virilă, dar și prin ravagiul care îi tulbură tot timpul ființa, prin necesitatea de a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dintr-un motiv oarecare, să fii primit fără căldură. Explicațiile poți să le găsești cu ușurință, nu e nimeni vinovat, totuși momentul rămâne în suflet, trist, între mine și Ioana s-a întîmplat deseori astfel, fie că totul se datora nenorocului, fie că instinctiv ne opuneam unei bucurii ce-ar fi adus, odată cu dânsa, un nou prilej de dominație. Comparam atunci dragostea noastră cu un mecanism admirabil, dar încă nu bine pus la punct. Descriu această scenă cum fac întotdeauna când
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
viată și moarte, fără măcar ca să știm ce să facem ca să-i venim în ajutor. Putem glumi? De-abia pe la 11 noaptea, sub un cer superb, ne reluăm drumul spre port. Încep: - Nesiguranța este oribilă. Poate că numai eu am nenorocul că orice mi se întîmplă, rău sau bine, să-l aflu în etape, să am în fiecare zi, de mai multe ori, speranțe și apoi deznădejdi. Sau poate că alții suportă mai ușor aceste stări. Eu am impresia că mi-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru cei mai mulți oameni, care trec ca foarte de treabă. Nu mă îndoiesc că dacă ar muri Viky, aș avea în primul minut o bucurie și la fel procedez și când mi se întîmplă mie însumi ceva rău, când, de pildă, nenorocul îmi spulberă în mod stupid un plan la care lucrasem cu crispații timp îndelungat. Asta înseamnă că din pesimismul meu temperamental trag satisfacții. Am uneori o stare sufletească asemănătoare cu a copilului care se amuză să omoare o muscă, îi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu Ioana. Măcar ridicolul situației ar fi putut să mă oprească. A trebuit să veghez toată noaptea pe Ioana, nenorocită ca să încerc să o consolez: "Nu trebuie să dai nici o importantă vorbelor spuse intr-un moment de exasperare, văzând atâta nenoroc!" A doua zi, Ahmed puse capul pe o lăbuță și închise ochii. Dar încă respiră. Încercam să-l dezmorțim puțin, să-i dăm lapte cu de-a sila, la urmă ne dăm seama că facem o barbarie gratuită. Așa stă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Almoster în februarie, la Viana în martie, și înfrîngerile se țin lanț deși țara e alături de el, deși trupele sale sunt curajoase, deși aproape nimeni nu-l trădează și nu-l părăsește. Dar, printr-o serie lungă de greșeli, cu nenorocul întotdeauna în preajmă, având nefericirea să izbucnească în Franța și Spania mișcări liberale care ajută pe față pe Don Pedro, Don Miguel pierde, în fața lui, aproape întreaga țară. Rareori s-a mai întîlnit o companie în care nenorocul să fie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
greșeli, cu nenorocul întotdeauna în preajmă, având nefericirea să izbucnească în Franța și Spania mișcări liberale care ajută pe față pe Don Pedro, Don Miguel pierde, în fața lui, aproape întreaga țară. Rareori s-a mai întîlnit o companie în care nenorocul să fie întotdeauna de partea unei singure părți. Și, cu toate acestea, poporul nu aclama pe Don Pedro. Pe unde trecea oastea "liberatoare", ard mănăstirile, sunt alungați preoții. Cu câteva mii de oameni, atâți câți îi mai rămăseseră, Don Miguel
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]