2,101 matches
-
clandestin, să-mi aduci niște mei și câțiva biscuiți! Aista-i ordinul! 'Nțeles... Șefu... Dar nasul meu localizează numai cărnița proaspătă, nu și ciuguleala pentru zburătoare... Mă Timpan, mă! Tu nu-nțelegi că zburătoarea asta e aproape un înger, mă nenorocitule?! Cică și pe Tovarășul cel Mare l-ar fi sfătuit să nu dărâme bisericile, dar n-a catadicsit să-i dea ascultare și a urmat îndemnul Tovarășei... Și vezi și tu ce s-a ales de el... E aproape terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fie!... Așa să... Așa... Așaa... Aș...aa... A-aaah...Aaaah... Ignoranță Tu-ți vangheaua și grijania, și vascrisu mă-ti de derbedeu! Tu-ți bați joc de tac-tu, mă! Ce! Credeai că nu te găbjesc, mă șmecherie de trei parale! Nenorocitule! Scârnăvie nevrednică ce ești! Ia poftește tu la tata să te măsoare el pe la spinare cum scrie la carte, stârpitură păcătoasă și neobrăzată! Bătu-te-ar Dumnezeu să te bată! Golan necredincios și puturos ce te îndestulezi numai din truda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Și pentru că mama lui Ucu înțelegea foarte bine asta, unde nu a început să strige din nou, să bocească așa cum n-a mai auzit nicicând cartierul nostru, "Ucule, Ucule, copilul meu drag, te-au omorât criminalii! Și-acum, tot ei, nenorociții, nu mă lasă să te văd!" Un soldat mai mintos a găsit calea de a mă scoate din casă, rugându-mă frumos să-i fac rost de un pachet de țigări, pentru că am figură de copil isteț și este sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
era. Și fanfara militară, sobră, cu ochii mereu la dirijor, cânta de parcă ar fi vrut să-l învie pe Ucu. Atunci când a pornit mașina, către cimitir, unde nu s-a auzit glasul mamei lui Ucu, ridicându-se către cerurile cartierului: "Nenorociților, mi-ați omorât copilul, și-acum jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." Vigilent, prietenul meu civil, care uitase cu drag mâna pe urechea mea, s-a repezit spre fanfară, care, deodată, a băgat la greu sunete de trombon grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
jalnice, de nu se mai auzea nimic din toată spovedania-bocet a mamei... Și-atunci când, lângă groapă, soldații au slobozit în aer, în onoarea lui Ucu, mai multe gloanțe, mama lui Ucu n-a mai apucat să strige decât un singur "Nenorociților!", a căzut ca secerată, spre bucuria vizibilă a colonelului, care a dat ordin scurt ca "mama să fie dusă la spital și să se bucure de toate îngrijirile". Iar eu am rămas ultimul lângă Ucu, după ce au aruncat tot pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cea mai periculoasă a cartierului, în licheaua care a fraternizat cu bandiții din munți, după cum îi plăcea să spună civilului care-și înfrățise cândva mâna cu urechea mea, deși eu tare târziu am priceput de ce striga disperată mama lui Ucu "Nenorociților, mi-ați omorât copilul, și-acum jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." 6 Îți mulțumesc, Z, pentru că nu mi-ai răspuns nici la ultima scrisoare. Sper să ai puterea de a nu-mi răspunde niciodată la vreo scrisoare. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Potop, pentru a arăta că are o deosebită considerație pentru locatarii treziți din primul somn al nopții, încerca să-i spună lui Vasile că ar fi fost bine să evite întâlnirea cu neprietenoasa ușă: "Dar nu ajungi tu în casă, nenorocitule?! De ți-o mai trebui ție plimbare nocturnă pe două cărări, să nu-mi zici mie Eufrosina, strânge-te-ar să te strângă Cel de Sus de pe pământ!" Când a sosit clipa ca Vasile Potop să dea ortul popii, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
trântește ușa în nas. Era de așteptat pentru mine ca într-o bună zi să se întâmple una ca asta, pentru că Donna, cu doi de n, m-am informat, nu este ceea ce credeți voi. Donna nu este nimic altceva decât nenorocitul acela de uragan care s-a abătut, în 1960, peste Coasta de Est a Americii și a făcut pagube de miliarde de dolari, bașca 364 de victime omenești. Asta e Donna Mona, cu doi de n, ca să se știe, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ai bani acolo, pentru că nu am așa ceva. Ai două flori magice: iarba fiarelor și busuiocul. Le țin de-o veșnicie. Le-am purtat cu mine prin câteva pușcării. Ele m-au ținut în viață..." Mama a devenit o adevărată tornadă: "Nenorocitule! Îi dai fiului meu, de ziua lui, busuiocul, floarea pe care o ducem la morți? Îi dai fiului meu iarba fiarelor, nenorocita asta de floare despre care tâlharii spun că deschide orice lacăt, sparge orice încuietoare, orice lanț? Pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
meargă în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie, din Milano, unde mă vor găsi chircită în colțul din dreapta, jos chiar acolo aș vrea să mă pitesc al celebrei picturi murale. Dar să nu mă deranjeze, nenorociții. Să constate dispariția mea în lumea interogației eterne și atât... Sunt invidioasă, Z, sunt foarte invidioasă din cauză că nu mi-a trecut mie prin tărtăcuță întrebarea aceasta: "Din ce tablou ai vrea să faci parte?" Poate că dacă zămisleam eu acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
devine iar nervos. Burtă Multă se dă mare: "Ce-i cu voi aici? Cum vă permiteți să?..." Nu-i răspunde nimeni. Cineva, de la blocul vecin, strigă de sus: "Bă, îl săltați chiar și mort pe Onuț?"... Apoi se tot aude... Nenorociții dracului!!!!... Onuț, să nu le mărturisești nimic nici măcar mort, ha, ha, ha, ha!.... Bă, v-a tras clapa Onuț!... Unii strigă ca pe stadionul Progresul, unde săream mereu gardul, ca să văd golurile lui Damigeană: "O-nuț! O-nuț! O-nuț! O-nuț!"... E groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rău de tot. Devotatul șef aproape că-i împinge pe unii pălărioși de fund, ca să intre mai repede în mașini. Moare de ciudă din cauza faptului că nu-i poate depista pe strigători. Țipă către Burtă Multă: "Te scot la pensie, nenorocitule! Uite ce dezordine ai în sector!"... Vecinii așază lumânările aprinse pe masa din țarcul No 11... Nea Pitu către tata: "Hai să facem o tablă, în onoarea lui Onuț. Până mâine, la vorbitor, mai avem o groază de timp..." Burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un cârnaț în gură și i se recomanda: "Crapă singur, crăpa-ți-ar să-ți crape!" Toarșa lui era desenată într-o bărcuță pe care scria: "Scufundă-te, scorpio!" Alt bilețel îmi mergea direct la inimă, pentru că zicea cam așa: "Nenorociților, l-ați omorât pe Onuț!"... Ajunsese vestea tocmai în Ferentari. Și tocmai în vreme ce noul profesor de muzică se chinuia să ne patrioțească, insistând pe linia melodică Partidul, Ceaușescu, România, pe sub bănci circulau vesel aceste manifeste. Iar nesimțiții, în loc să fie cuceriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dezmățul, ci îi cerceta fiecare gest. Era cu ochii pe el. În acea noapte, Vlad ieși să se plimbe la lumina dulce a lunii. Poate și să mai salveze pe cineva de la ananghie, să dea vreo doi bani unui vagabond nenorocit. Da, Vlad era bogat. Din moși strămoși și prin fire se descurca frumos, fără probleme sau măgării. Dintr-o trăsură ce trecea cu viteză, cu ușile deschise larg, căzu rostogolindu-se Erickson, plin de sânge, cu haina sfâșiată, în ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ce dracu? Ce naiba? Fu-tu-i! se deșteptă acesta. Ce mama dracului cauți tu aici? se răsti la Vlad. Doar te adun de pe străzi. Dacă se află de noi, suntem compromiși. Cine v-a văzut luptându-vă? L-am omorât! Nenorocitul a vrut să-mi ia femeia. Se credea grozav. Dar l-am pus la punct. Ai plecat de la petrecere cu cineva? Te-au văzut toți? Păi, da, spuse mâhnit. O.K. Vei pleca o vreme la proprietatea mea din Nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
chiu cu vai a putut să scoată buletinul, amenințându-i cu reclamație la poliție. Pe drum, înfuriată, doamna Tatiana i-a tras câteva palme cât era de mare. Nu știu cum poți să fii atât de prost. Să te încurci cu toți nenorociții, să mă bagi în toate belele ca să mă faci de rușine. Cum ai putut să-ți dai buletinul? Știi că nu ai voie să-l înstrăinezi? Știi sau nu știi? — Știu. — Atunci? — Am crezut că mi-l dă înapoi. Te
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tine, însă nu multe, ca să nu-și strice fardul bine aplicat, după care te va părăsi pe nesimțite și, până să prinzi de veste, te va și uita. Aceasta este societatea: caută pretutindeni prilejuri de a se preumbla prin sufletele nenorociților, ca apoi, în chipul cel mai firesc cu putință, să folosească toate cele aflate numai ca 1 Adevărul, asprul adevăr (în limba franceză). Cuvinte atribuite lui Georges Danton. 46 Rareș Tiron subiecte de bârfă, fără a vrea să privească defel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
intră pe coridorul potrivit și-l străbătu grăbit, sfios și plin de încordare, căci atmosfera generală devenea, la fiecare pas, tot mai lugubră și mai neprimitoare. Asta îi fu prilej de neplăcere adâncă, pentru că, în drumul său, văzu și un nenorocit care tocmai era în puterea unei crize de delir spasmodic, dar întoarse imediat capul și grăbi pasul. În adâncul firii sale, el era chiar o persoană cu adevărat sensibilă și plină de delicatețe și, de aceea, la vederea bolnavului, își
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
m-aș fi încumetat să vorbesc despre toate acestea unui alt prieten decât mama, unul adevărat și care să fie de vârsta mea. Și chiar am avut unul, sau, cel puțin, cu impresia asta am trăit o bună vreme. Însă - nenorocitul! - s-a dovedit a fi numai și numai un impostor jalnic, un păduche blestemat, o insectă afurisită, care a cutezat, în cele din urmă, să mă trădeze și să mă trateze în batjocură! Da, până și el... În nimeni nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
știm că o ceartă nu se planifică din timp, ea vine spontan. Totul constă în priceperea fiecăruia de a o face să plece la fel de spontan, cât mai repede. În situația de față, însă, lucrul acesta părea a fi de nerealizat. - Nenorocitule! Cum de ai putut să-mi faci tu mie una ca asta? Răspunde, nu minți!, și iarăși se năpusti asupra lui Șerban cu lovituri dure, într-un elan de înflăcărare febrilă și atât de violentă, încât furia parcă-i furase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să tremure și pentru că s-a iritat rău, a început a-mi cânta o sonată: -De ce n-ai spus de la început că nu mă pot lipi de tine? De ce ai ținut neapărat să-mi fac atâtea planuri în zadar? Nenorocitule!.. -Nu te supăra pe mine, Toxino. Tu ai drumul tău, eu am drumul meu; nu eu, ci tu ai căutat loc în stomacul meu. Dacă ai uitat, întoarce-te de unde ai venit și o să-ți aduci aminte. Am revenit în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
acea zi. N-a durat mult și a sosit Dondică, care după ce l-a ascultat pe Dondonel, a pus mâna pe o gralie și fuga după el pentru a-l pedepsi. -Nu destul suntem oropsiți de soartă, facem și necazuri. Nenorocitule, de ce ai făcut toate acestea? Cum ieșim acum din această încurcătură? Plângea Dondică și fugea după Dondonel să-i de cheltuială pentru faptele săvârșite. Dar nu era chip să-și prindă fratele pentru că acesta fugea de mânca pământul. Au fugit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
găsea Stup. Erau atât de mulți șerpi încât pe Stup l-au trecut fiorii și s-a învinețit de frică, deși Căiță îl încuraja cum putea mai bine: -Fii cuminte, băiete, nu te vom părăsi. Fii încredințat că pe acest nenorocit îl vom omorî cât de curând și ... N-a terminat de spus pentru că Stup l-a întrerupt: -De jivinele acestea care m-au înconjurat cum scăpăm? a întrebat scheunând Stup. -Ești aici, lângă mine, ai răbdare să-mi aducă Trotinel
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
luptă. Când Adela a ieșit din adăpost la suprafață a observat că tatăl ei se luptă cu Zombo, s-a gândit să aducă avantajul confruntării de partea tatălui ei, ridicând capul prințului barbarilor a strigat: -Tată, îți închin capul acestui nenorocit care se pretindea prințul barbarilor. Uran a fost derutat, Zombo s-a enervat aflând astfel că fiul lui este mort, profitând de moment, s-a aruncat cu toată forța asupra lui Uran pentru a-i tăia capul. Uran s-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
apărându-se de pirații lor, le aduceau de la soare-apune. Aragonezii și catalanii Își invocau cu orice prilej privilegiile, Portugalia abia aștepta să se desprindă de noi, comerțul era În mâinile străinilor, finanțele În ale bancherilor genovezi, nimeni nu muncea, cu excepția nenorociților de țărani, jecmăniți de strângătorii de biruri ai nobilimii și ai regelui. Și În miezul acelei corupții și nebunii, În răspăr cu mersul Istoriei, ca un splendid animal teribil În aparență, În stare să mai dea strașnice lovituri de labă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]