9,222 matches
-
răspunsul ăsta se îngroapă șansa României de a avea un reprezentant cultural la Atena“. Să fie oare așa? Trist ar fi... Casa de vise Povestea vieții acestei senzaționale artiste, adevărată revelație a generației tinere de creatori din Timișoara, e întrutotul neobișnuită. Iar Linda o spune atât de frumos, în linii drepte, clare, sincere, precum sculpturile ei, încât i-am lăsat-o neschimbată, până la virgulă: „Despre mine? E ciudat să spun o poveste care este atât de incredibilă, chiar pentru mine, și
Agenda2004-29-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282649_a_283978]
-
s-a petrecut la mijlocul săptămânii vernisajul „personalei Medinski“, fără doar și poate evenimentul major al verii în arta plastică timișoreană. Nu doar pentru că valorosul creator a lăsat să treacă un an și jumătate de la trecutul său vernisaj sau pentru că bogația neobișnuită a expoziției e la limita fabulosului, iar Lima e un liman de răcoare în deșertul de arșiță, ci, mai ales, pentru că „roșul de Medinski“, pe care „Femeile“ pictate de artist îl poartă cu trufie, cu nerușinare sau cu inocență, răvășește
Agenda2004-30-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282679_a_284008]
-
și polițiștii de la I.P.J. Timiș să se ocupe de caz. În data de 26 martie, la Medicina Legală, medicul stomatolog al cunoscutului jurnalist și-a identificat lucrarea dentară pe maxilarul găsit cu acel prilej. Misterul curelei roșii, obiect de vestimentație neobișnuit printre hainele bărbătești recuperate de la fața locului, a fost și el dezlegat: mama lui Costinaș și-a adus aminte că este cordonul de la una din rochiile sale. Ea a fost solicitată să dea sânge în vederea efectuării probei ADN, ca o
Agenda2003-13-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280852_a_282181]
-
fie jocurile de cuvinte cam facile, bazate pe ambiguitatea semantica a cuvîntului și a derivatelor sale, pe ezitarea între sensurile lor proprii și cele figurate: "Eclipsă de promovare" (C 184, 1999, 11); "Vip-uri ain eclipsă" (Co 2428, 1999, 20). Mai neobișnuită e modificarea fonetica a cuvîntului, prin amplificarea glumeața a dificultăților de pronunțare: "duo-ul Eclipxa" (EZ 2164, 1999, 2). Inventivitatea combinatorie produce și noi formule de salut, sub formă de urare - "Eclipsă ușoară" (la un post de radio) - sau remotivează
"Cu ochii în soare..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17698_a_19023]
-
este atat de adânc, iar eu am o responsabilitate mai mare decât mi-am imaginat. Acest efort de a te documenta într-un teritoriu atât de vast și de a scrie o sută de microromane succesive este - oricum - o încercare neobișnuită (nu numai pentru literatură noastră). Chiar dacă pot exista rezerve asupra realizării, proiectul tot rămâne cel putin o "ciudățenie". Astăzi el tinde să devină realitate, urmând să apară, în curând, al patrulea volum din ciclu și ajungând, astfel public, la jumătatea
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
născut aceste simulări ketmaniste, trăite de noi toti dramatic, locul umorului acid îl ia frisonul rece. La paragraful despre Ketmanul estetic aflăm aceste considerații: "Ketmanul estetic are toate șansele de expansiune. El se exprimă în tînjirea subconștientă după ceea ce este neobișnuit (care încearcă să fie canonizata în direcția distracțiilor controlate, adică teatru, film și spectacole folclorice, la lucrătorii din domeniul literaturii și artei în diferite forme de evadare din realitate. Scriitorii scormonesc în texte vechi, comentează și editează autori antici. Scriu
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
revistă "Secolul 20", 7-12/1995), prologul face parte dintre ultimele texte scrise de Valéry și este nespus de impresionant, prin concizia să și prin precauția cu care poetul se adresează unui public român necunoscut sie, dar perceput cu o căldură neobișnuită, pe care nu vrea să îl jignească, insă ține totuși să îl avertizeze asupra dificultății de a relua o viață spirituală după ravagiile războiului. Ultimele rînduri ale acestui text conțin o recomandare care pare aproape absurdă astăzi, dar e cu
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
nu le-am citit pe nerăsuflate, arzînd de curiozitate să dau pagina), ci mai degrabă m-au obligat să le privesc cu atenție de filolog. Aici intervine a doua remarcă pe care o făceam mai sus, cea referitoare la recomandarea neobișnuită cu care se încheie apelul către prietenii români: întoarcerea la poezie. O asemenea propunere, făcută în grelele timpuri de după război, nu poate veni decît din partea unui poet. Într-adevăr, Valéry scrie eseuri că un poet, înlănțuirea ideilor e interesantă în măsura în care
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
colaboratorul nostru, a consacrat-o românului Indian Summer de Nicholas Catanoy, scriitor de origine română, născut la Brașov, si stabilit în Canada, autor a peste douăzeci de cărți. Indian Summer a apărut în editură piteșteana Paralelă 45. Pînă aici, nimic neobișnuit: dl Schenk e în dezacord cu dl Alexandru Ștefan. Dacă era doar atît, i-am fi publicat, poate, replică, în virtutea dreptului binecunoscut, deși, în general, nu dăm curs acestor comentarii la comentarii. Ele nu fac decît să inhibe critică: scriitori
O scrisoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17793_a_19118]
-
trebui să fie cu atît mai mare; e drept însă că ele nu sînt nici foarte numeroase, nici foarte variate. De fapt, nu există la noi nici măcar o formulă definitiv impusă pentru a le desemna. (Acest fapt nu e totuși neobișnuit: se știe că anumite tipuri de mesaje orale nu au neapărata nevoie de o etichetă, de un nume, pentru a circula: structura lor și mai ales formulele introductive sînt suficiente pentru recunoaștere. E normal ca un proverb să fie introdus
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
parabole și nici nu-și plasează epica romanelor exclusiv în "obsedantul deceniu" pentru a critica fără riscuri stilul de viata comunist. Ar fi fost extrem de interesant pentru cititori să afle și părerea să despre agitată și nebuloasa societate românească postcomunistă. Neobișnuit - și, într-un fel, suspect - a fost considerat și faptul că Augustin Buzura s-a abținut să facă în această perioadă publicistica politică. "Pe vremuri" scriitorul folosea orice prilej ca sa-si publice articolele incendiare, multumindu-se chiar și cu înserarea
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
Mircea Mihăieș Tot mai des, societatea românească îmi sugerează imaginea unui bolnav aflat pe patul de reanimare. Dar e un bolnav cu totul și cu totul neobișnuit: el a fost adus în această situație disperată tocmai de medicii care ar fi trebui să-l îngrijească! Între un spasm și altul, între o convulsie și alta, marele bolnav deschide ochii - doar pentru a-i închide imediat, îngrozit: pentru că
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
ultimul (1960-1964), cu un capitol încheiat cu plecarea din România și sosirea la Zürich. - 1998 - primește premiul decernat de revista "Magazin istoric" pentru cartea sa. Următorul dialog, înregistrat în 1992, întîlnirea cu Nora și Ion Ioanid au fost cele mai neobișnuite și de neuitat momente din drumurile mele "europene". Mă dusesem la München să stau de vorbă cu autorul recentului (atunci) succes editorial, Închisoarea noastră cea de toate zilele, carte pe care o citisem pe nerăsuflate. Mă așteptam la o discuție
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
ale scriitorului dintr-o perioadă sau alta, ediția să constituindu-se că o autobiografie de un fel special. Oricum, cititorul acestei ediții (textele, cele mai multe, sînt traduse de editor) realizînd, pe fragmente, ceva din inegalabilul tragism al unei vieți cu totul neobișnuită. (Prima secțiune a ediției e intitulată chiar "Autobiografia", de parcă toate celelalte n-ar avea același caracter). Se știe, Romain Rolland a avut un rol colosal în devenirea ca scriitor a lui Istrati. Viitorul prozator român de expresie franceză îi scrie
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
născut Alecu Russo într-un "sat frumos rășchirat între grădini și copaci pe o vale a codrilor Bîcului" (Amintiri)". Tehnica citatului și aparenta precizie filologică a indicării sursei sunt menite să mascheze insolitul situației. Trebuie să recunoaștem că e destul de neobișnuit ca locul nașterii să lipsescă dintr-o biografie: asocierea dintre dată și loc e atît de puternică (în istoria literară ca și în formularele birocratice), încît absența se cere cel puțin marcată, justificată, explicată. Insuficiența datelor despre autor, incertitudinea asupra
Din stilistica cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17283_a_18608]
-
destine. Ele nu se intersectează decât cu rare ocazii și tocmai aici stă originalitatea și chiar nota stranie a acestei expuneri autobiografice. Unul dintre destine este cel propriu-zis: întâmplările vieții, de o varietate, un dramatism, și, uneori, de un pitoresc - neobișnuite. Celălalt destin este cel profesional, de o uniformitate obsedantă, o fidelitate crispată față de literatura germană, parțial și poloneză, toate văzute și trăite strict din punctul de vedere al criticului. De aceea, cartea are o importanță informativă majoră: pe de o
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
transformat cel mai important partid al opoziției în formațiunea cea mai vulnerabilă. Astfel se explică atacurile aținerilor lupi" ai lui Petre Român, care au simțit că pot rupe o halca și mai zdravăna din jambonul puterii. Ceea ce au și făcut. Neobișnuiți să gândească de capul lor - strategul Corneliu Coposu nu-i învățase și asta! - senectii țărăniști au pierdut partida după partida și ocazie după ocazie. Dacă mai adăugăm că președintele țării, Emil Constantinescu, provine tot din ograda țărănista, avem tabloul unui
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
poet, Mircea Cărtărescu, despre onirism, despre Leonid Dimov și posteritatea lui: "Onirismul a fost, în deceniul șase și pînă la jumatatea celui următor s...ț o miscare literară activă, influența, ce a dat boemei literare românești o strălucire neașteptată și neobișnuită s...ț Leonid Dimov a dominat în toți acei ani subterană poeziei românești cu aceeași autoritate cu care Nichita Stănescu domină poezia ăvizibilă. În jurul lui Dimov s-a constituit un grup masiv de autori care au ădimovizată în anii ^70
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
Andreea Deciu Craiul cîmpiilor (Editură Univers Enciclopedic, traducere Anda Maxim) este un roman mai degrabă neobișnuit în contextul operei autorului sau, scriitorul Isaac Bashevis-Singer. Sînt o cititoare pasionată a lui Singer, îmi plac nespus umorul lui blînd, ironia discretă, farmecul personajelor lui, evrei înțelepți care își păstrează o stranie candoare senina dincolo de toată amărăciunea vieții pe
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
l-am mai văzut pe inginer. Pierise jos în infern. Cu ultimele puteri, m-am săltat și am ieșit afară pe un dîmbuleț puternic bătut de soare. Era pe la amiază, ca-n răi. Cînd am întors capul, spre dreapta, inca neobișnuit cu lumina liberă a zilei, l-am văzut! (Aici lucrase, special pentru mine, Hazardul, puțin mai încolo gîndindu-mă la Balzac care spune că sînt unii pe care hazardul îi uită, - și, uite, mie, tocmai mie, îmi făcea o favoare...) Era
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
în Madras, vizitează o mînăstire de călugărițe catolice și, apoi, încearcă să surprindă fizionomia orașului ciudat. Aici, in India sudică, noaptea, observă naratorul, nu seamănă cu a Dobrogei sau a Italiei. Peste tot, aici, se strecoară, inevitabil, întrebări și reculegeri neobișnuite. S-ar putea încerca întrebări și clasificație după necesitatea tovarășului pe care il poruncește noaptea: Dumnezeu, femeia sau sufletul. Aici, in India, tovarășul e totdeauna același: sufletul. De aceea poeții și gînditorii Indiei par atît de stranii; au rămas prea
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
Dos Passos - este dimensiunea fantasmagorica, ireala, rezultată parțial din încălecarea Europei cu Asia, translația Europa/Asia este un fenomen firesc, fie că se desfășoară pe coordonate geografice, istorice sau literare. Îl repeta și în Versetele Satanice, unde oferă o imagine neobișnuită a Londrei indienizate, transformată într-un Bombay al Europei. În ultimul său roman însă, translația este direcționată invers. Europa este transportată în Asia și adaptată acolo. Fenomenul se datorează în bună măsură eroului indian, de origine mauro-portughezo-spaniolă, ai cărui strămoși
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
batran ce se gândește la moarte. Deși Aurorei condiția lui Moraes i se pare cea a unui magic călător prin timp, eroul tânjește după normalitate fizică, cu atat mai mult cu cât cronologiilor sale suprapuse li se adaugă o înălțime neobișnuită și o deformare a mâinii drepte. Infirmitatea fizică (extinsă și asupra altor personaje, ca, de pildă, asupra tatălui său a lui Vasco da Gamă, un pictor aciuit pe lângă casa lor) sugerează că în Bombay corpul fizic se destramă, își pierde
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
alternative, prin care fabulatori cu o îndelungată tradiție își conturează o biografie diferită, măi aleasă, "auto-mitologizantă". Moraes, dimpotrivă, are plăcerea de a submina legendele și de a răsturna tradițiile. Despre bunica să, posesoarea unor bijuterii de o frumusețe și valoare neobișnuită, Moraes mărturisește că a fost conducătoarea unei bande de hoți de smaragde, suficient de isteața să păstreze o bună parte din capturi. Deși ne asigura că cele narate de el sunt autentice, ne dăm seama că nu-l putem crede
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
e o rușine. "Cele trei primejdii care îl amenințau pe Schopenhauer ne amenință pe toți. fiecare poartă în sine o unicitate productivă, ca sâmbure al ființei sale; și dacă devine conștient de această unicitate, o aură stranie, acea a omului neobișnuit, apare în juriul sau. Pentru cei mai multi lucrul acesta este insuportabil: Pentru că ei sunt leneși,...și fiindcă acea unicitate atârnă de un lanț de osteneli și poveri. Fără îndoială că pentru omul obișnuit, care se împovărează cu lanțul acesta, viața pierde
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]