331 matches
-
aceasta este casatorită cu fratele lui. În Lisabona, figurează între membrii de curând înființatei Academii de Arte Frumoase sau Noua Arcadie (Nova Arcádia) cu pseudonimul Elmano Sadino, alături de José Agostinho de Macedo, cu care formează ultimul grup de reprezentanți ai neoclasicismului portughez. În anul 1791, își publică primul volum de versuri Rimas (Rime) care nu a fost primit favorabil de toți membrii Academiei. Cu toate acestea, Bocage, prin spiritul său incisiv și critic, a știut să le raspundă printr-o violentă
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
prin sensibilitatea deosebită a expresiei sale (poetului îi place să contemple noaptea, pădurile umbroase, etc.) care îi conferă caracteristici ce îl apropie, atât pe plan vital cât și social, mai degrabă de romantism deși este, în realitate, format în spiritul neoclasicismului. Arta versificației sale a avut mulți admiratori iar, în acest sens, merită să fie mentionate, în mod particular, sonetele pe care le-a compus. Cu toate acestea, ceea ce îl distinge pe poet este latura psihologică care se manifestă pentru prima
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
1727-1788) și Joshua Reynolds (1723-1792), urmând linia trasată de van Dyck, se concentrează asupra portretizării aristocrației engleze. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea are loc o revoluție în pictură, când exuberanța stilului rococo este înlocuită de sobrietatea neoclasicismului. La aceasta a contribuit un anumit context istorico-social. Săpăturile arheologice efectuate pe la mijlocul secolului, în Italia și Grecia, au scos la lumină diverse clădiri antice, care au servit drept inspirație pentru arhitecții englezi și francezi. De asemenea, în 1755, istoricul de
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Benjamin West (1738-1820). Toti aceștia au creat lucrări bazate pe literatura clasică. Dar contextul istorico-social al acelei perioade a fost marcat mai ales de frământarile sociale ale acelei perioade, care au culminat cu Revoluția franceză. Cel mai însemnat promotor al neoclasicismului a fost pictorul francez Jacques Louis David (1748-1825). Influențat de clasicismul ce caracterizează opera lui Poussin, în perioada petrecută la Roma, David își formează un stil sobru în concordanță cu idealurile Revoluției franceze. Astfel, lucrări ca "Jurământul Horaților" (1784 - 1785
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
a cărui seninătate a tonului și a liniei, dar și atenție acordată detaliului - cum este cazul portretului "Contesa d'Haussonville" (1845, Frick Collection, New York) - se identifică cu tradiția academică a Franței. La Ingres întâlnim și trăsături ale curentului ce succede neoclasicismul și anume romantismul, lucru vizibil mai ales în numeroasele sale reprezentări de "odalisce" (concubine într-un harem). Printre pictorii influențați de David putem aminti și câteva femei: Adélaïde Labille-Guiard, Marie-Guillemine Benoist și Constance Marie Charpentier. Succesoare imediată a neoclasicismului, romantismul
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
succede neoclasicismul și anume romantismul, lucru vizibil mai ales în numeroasele sale reprezentări de "odalisce" (concubine într-un harem). Printre pictorii influențați de David putem aminti și câteva femei: Adélaïde Labille-Guiard, Marie-Guillemine Benoist și Constance Marie Charpentier. Succesoare imediată a neoclasicismului, romantismul introduce gustul pentru medieval și mister, dar și pentru pitorescul și sublimul din natură. Rolul jucat de imaginația individuală ce dă libertate emoției și sentimentelor înlocuiește abordarea intelectual-rațională a neoclasicismului. Succesorul lui David, care marchează cotitura către romantism, a
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Marie-Guillemine Benoist și Constance Marie Charpentier. Succesoare imediată a neoclasicismului, romantismul introduce gustul pentru medieval și mister, dar și pentru pitorescul și sublimul din natură. Rolul jucat de imaginația individuală ce dă libertate emoției și sentimentelor înlocuiește abordarea intelectual-rațională a neoclasicismului. Succesorul lui David, care marchează cotitura către romantism, a fost discipolul său, Antoine-Jean Gros (1771-1835), celebru mai ales pentru portretele lui Napoleon. Colegul lui Gros, Théodore Géricault (1791-1824) este renumit pentru redarea spectaculoasă și monumentală a evenimentelor acelei epoci. Capodopera
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Las meninas", incluzând și imaginea proprie în cadrul acestei picturi. Dar, spre deosebire de Velázquez, pictura lui Goya n-a fost niciodată obiectivă, imaginile sale fiind încărcate cu puternice valențe psihologice. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, pictorul francez Gustave Courbet (1819-1877) respinge atât neoclasicismul, cât și romantismul și proclamă o nouă mișcare, realismul. Nu îl interesa pictura cu subiecte istorice, portrete de șefi de stat sau subiecte de tip exotic. Consideră ca artistul trebuie să fie realist, să reflecte evenimente cotidiene, la care să
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
fost pictată în întregime din nou în tehnica frescă în anul 1982 de pictorul prof. univ. Petre Achițenie din București". Caracteristica noii picturi constă în supradimensionarea staturii sfinților, în tablouri ample și culori mai închise, manieră cu totul diferită de neoclasicismul renascentist al lui Marcheti. În turla mare, se află chipul Mântuitorului, scene reprezentând Cina cea de taină și Punerea în mormânt; în absida de sud a naosului sunt pictate tablourile: Nașterea Domnului, Mântuitorul în scaunul judecății, Sjinții Mucenici, Sf. Teodor
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
Biserica este realizată sub influența schimbărilor stilistice de la cumpăna secolelor XVIII-XIX, fapt care a contribuit, pe de o parte, la menținerea unor particularități ale bisericilor autohtone, iar pe de altă parte - la modificarea aspectului lor obișnuit, adus de stilurile europene - neoclasicismul și barocul. Construcția a fost inițiată de comunitatea bulgărească. La 2 mai s-a aprobat construcția bisericii cu hramul Sfântul Gheorghe. Târnosirea bisericii are loc la 3 noiembrie 1819. Biserica este o clădire alungită, cu absida altarului circulară, racordată plastic
Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Chișinău () [Corola-website/Science/328941_a_330270]
-
care privită din exterior lasă doar impresia unei biserici de tip triconc. În interior este evidentă prezența unei rotonde acoperite cu o singură calotă sferică, modificări structurale intervenite sub influența stilului neoclasic. Decorația plastică exterioară a clădirii sunt din arsenalul neoclasicismului, rezumându-se la prezența unei cornișe cu muluri la ancadramentele dreptunghiulare ale ferestrelor și ușilor. Intrarea în biserică are loc dinspre sud, printr-un pridvor de proveniență târzie. Acoperișul actual datează din anii '90, cu turlele încununate de cupole sub
Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena din Chișinău () [Corola-website/Science/328939_a_330268]
-
Stilul Empire reprezintă o a doua etapă a neoclasicismului și a apărut în Franța la începutul secolului al XIX-lea, ca expresie a ambițiilor imperiale ale lui Napoleon. Acest stil a influențat arhitectura, mobilierul, artele vizuale și decorative, dar și moda și s-a extins în întreaga Europă și
Stil Empire () [Corola-website/Science/325993_a_327322]
-
(16 martie 1863, Dieppe - 30 decembrie 1930, Paris) a fost un sculptor francez, figură de seamă a neoclasicismului francez. Atras de tânăr de pictură și sculptură, în 1881 intră la "école des Arts décoratifs" (Școala de Arte decorative) apoi la "Ecole des Beaux-Arts" (Școala națională de Arte frumoase) din Paris, unde a studiat sculptura cu Henri-Michel-Antoine Chapu și
Ernest Henri Dubois () [Corola-website/Science/327405_a_328734]
-
descrie combinația de elemente într-o singură lucrare din diverse stiluri istorice, mai ales în arhitectură și implicit, în artele plastice și decorative. Termenul mai este uneori folosit pentru a descrie la varietatea stilistica a arhitecturii secolului 19, după perioada Neoclasicismului (aprox. 1820), desi revirimentul stilurilor din această perioadă, incepand cu anii 1870, au fost numit, în general, istorism. Numeroși arhitecți, formați în spiritul eclectismului au realizat în România un număr mare de construcții în acest stil. Exemple de arhitectură eclectica
Eclectism () [Corola-website/Science/322296_a_323625]
-
54 de ani de la primele schițe ale arhitectului Ybl Miklós. O mare parte din această întârziere poate fi atribuită prăbușirii cupolei bazilicii în anul 1868, fapt care a dus la demolarea construcției și reconstruirea ei de la zero. Stilul arhitectonic este neoclasicismul, iar planul bazilicii este în cruce greacă. Fațada este ancorată de două mari clopotnițe. Clopotnița din partea de sud a bazilicii are un clopot de 9 tone, fiind cel mai mare clopot din Ungaria. Inițial a fost un clopot de 8
Bazilica Sfântul Ștefan din Budapesta () [Corola-website/Science/329658_a_330987]
-
Société des Artistes Français", mai târziu devenind membru al acestei societăți. Ultima pictură finalizată a lui Musatov a fost "Recviem". Dedicată memoriei lui Nadezhda Staniukovich, o prietenă apropiată a artistului, pictura indică tendința lui Musatov de a se îndrepta spre neoclasicism. Borisov-Musatov a decedat pe 26 octombrie (stil vechi) 1905 în urma unui atac de cord la vârsta de 35 de ani și este înmormântat pe malul Râului Oka în apropiere de Tarusa. Pe monumentul său funerar se află sculptura unui băiat
Victor Borisov-Musatov () [Corola-website/Science/329681_a_331010]
-
specialiști din Spania, care au construit într-un stil unic. După ce un stil este dominat de un altul și a ieșit din modă, există adesea treziri și reinterpretări. De exemplu, clasicismul a fost reînviat de mai multe ori, dând naștere neoclasicismului (însemnând "clasicism nou"). De fiecare de fiecare dată când a fost reînviat, acesta a fost diferit. Stilul Misiunea spaniolă a fost reînviat 100 mai târziu ca "Misiunea Renașterea", și în curând a evoluat dând naștere „Renascentismului Colonial Spaniol”. Arhitectura vernaculară
Stil arhitectural () [Corola-website/Science/327734_a_329063]
-
finanțe și director al ziarului liberal "Voința Națională" și se află în București, la intrarea în parcul Grădina Icoanei dinspre Piața Gh. Cantacuzino. A fost realizat de Ernest Henri Dubois (1863-1930), un sculptor de origine franceză, figură de seamă a neoclasicismului francez, care a studiat la "Școala națională de Arte frumoase" din Paris cu Alexandre Falguière. La inaugurare, monumentul a fost instalat în fosta Piață a Icoanei, devenită cu acel prilej Piața Gheorghe Cantacuzino, dar în 1930 monumentul a fost relocat
Monumentul lui G. C. Cantacuzino () [Corola-website/Science/327394_a_328723]
-
atelierul de la Luvru pentru a-și admira imaginea. A. Th., autorul primei biografii complete a pictorului, menționează o anecdotă referitoare la vizita lui Napoleon în atelierul lui David : Potrivit lui Charles Bouleau, bazându-se pe un desen al lui Girodet, artiștii neoclasicismului își structurau tablourile pornind de la o construcție geometrică riguroasă bazată pe regula clasică de pliere a laturilor mai scurte ale dreptunghiului, cele două pătrate obținute delimitează perpendicularele și diagonalele ce rezultă și creează liniile de forță care dirijează compoziția. Diagonalele
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
indicații cu privire la activitatea elevilor săi referitoare la copierea și repetarea picturilor sale: . Potrivit lui Georges Wildenstein, cea de-a treia versiune (de la Versailles) a fost pictată în întregime de către Langlois. Fidel postulatului său de „întoarcere la arta grecească pură”, David aplică neoclasicismul său radical din "Sabinele" și în portretul lui Bonaparte. Singura excepție de la regulă este folosirea costumelor contemporane. Calul din prima versiune are înfățișarea aproape identică cu a aceluia din "Sabinele" și aceeași culoare. În prima sa versiune, figura tinerească a
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
Europei, în Polonia și în țările baltice. Proiectul catedralei a fost elaborat în capitala Imperiului Rus, la Sankt-Petersburg. La elaborare lui a participat și Iosif I. Charlemagne, considerat a fi autorul catedralei. Arhitectura catedralei romano-catolică a fost realizată în spiritul neoclasicismului tardiv, influențat de arhitectura Renașterii italiene. Clădirea are un plan rectangular, alcătuit din trei nave, despărțite între ele de două șiruri din câte șase coloane ale ordinului corintic. Nava centrală este mai înaltă decât colateralele, fiind acoperită cu o boltă
Catedrala Romano-Catolică Providența Divină din Chișinău () [Corola-website/Science/329042_a_330371]
-
în problemele europene din acea vreme. Originile literaturii poloneze scrise în limba poloneză datează din perioada înainte de secolul al XIV-lea. În secolul al XVI-lea poeziile lui Jan Kochanowski l-au pus în fruntea literaturii Renașterii Europene. Barocul și Neoclasicismul în literatură au avut o contribuție semnificativă în cimentarea relațiilor dintre popoarele din Polonia proveniți din mai multe medii culturale. Romanul contelui Jan Potocki „Manuscrisul din Saragosse” de la începutul secolului al XIX-lea care a supraviețuit în traducerea poloneză după
Cultura Poloniei () [Corola-website/Science/329115_a_330444]
-
monument de arhitectură. Realismului socialist în arta poloneză s-a limitat la portrete ale liderilor de partid și diverse reprezentări de muncitori musculoși și de scene de luptă, cu o atenție specială pentru gustul popular. Oficial s-a inspirat din neoclasicism, precum și din arta populară autohtonă, socrealismul a servit din punct de vedere politic propagandei pro-sovietice, dar, cu toate acestea, artiștii săi cei mai notabili, cum ar fi Wojciech Weiss și Włodzimierz Zakrzewski au fost educați înaintea stalinismului și în mod
Realismul socialist în Polonia () [Corola-website/Science/329194_a_330523]
-
a dispărut, ci a păstrat o funcție ritualică, ceremonială, sesizabilă în al-Andalus cu ocazia sărbătorilor religioase islamice - "‘id al-fițr" sau "‘id al-aḍḥă". Modernismul nu s-a eliberat complet de influențele preislamice, astfel încât "qașīda" a reapărut în secolul X în contextul neoclasicismului dominant. Deși păstra monorima, pasajul introductiv, numit "nasīb", era mai restrâns și făcea vagă referire la iubita absentă, iar "madḥ"-ul sau elegia se caracteriza, în general, prin hiperbolă. Ecourile neoclasicilor arabi precum al-Mutanabbī s-au propagat până în al-Andalus, unde
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
clădirilor la est și sud de grădină au fost efectuate în scopul de a le conecta la „Tekie-e Dowlat”. După ce a călătorit de două ori în Europa între 1873 și 1882, Naser al-Din Shah a fost foarte mult influențat de neoclasicismul secolului al XIX-lea. În 1873, el a inițiat construirea unei serii de clădiri cu o continuă fațadă cu două etaje de pe partea de nord a grădinii Golestan și partea de vest a „Talar-e Aaj”. Aceste construcții au dus la
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]