789 matches
-
ceea ce ne dă temei să afirmăm, că aici au trăit oameni încă în epoca de piatră . Tot pe locurile satului Mihaileni au fost descoperite statuette ale zeiței Fertilității, și Feminității, fapt ce denotă perioadă culturii Tripoliene - cultură arheologică din epoca neoliticului . Vorbind într-un limbaj mai simplu aceasta înseamnă o distanță de timp de pește 3600 de ani î.e.n. sau 5600 pînă în zilele noastre. O statueta la fel acestei zeițe se păstrează și într-un muzeu de mare prestigiu din
Mihăileni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305241_a_306570]
-
era desemnat acest loc de târg în vechime. Pe Dealul Cetății - Solovan, care veghează asupra orașului, există până în zilele noastre o cetate din perioada traco-dacică. Pe întreg teritoriul orașului au fost descoperite de-a lungul timpului vestigii arheologice din paleolitic, neolitic, epoca bronzului și epoca fierului, precum și o așezare din secolul XI-XII. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Sighetu Marmației se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt
Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/296975_a_298304]
-
medii se încadrează între -1 în ianuarie până la aproximativ 20 în iulie; cad de precipitații pe an. Zona orașului Andorra la Vella (care se traduce prin „Andorra Veche”) a fost locuită dinaintea erei creștine — și anume de tribul andosinilor în neoliticul târziu. Statul este una dintre zonele denumite "Marca Hispanica" create și apărate de Carol cel Mare în secolul al VIII-lea împotriva coloniștilor mauri din Peninsula Iberică . Așezarea a fost principalul oraș al Andorrei încă din 1278 când co-prinții francez
Andorra la Vella () [Corola-website/Science/297372_a_298701]
-
Kovacs - UDMR și Ion Ochi - PSD. Prezența din timpuri străvechi a omului în județul Brașov este semnalată în numeroase puncte, încă din perioada anilor 60.000 - 40.000 î.Hr. Așezările umane au persistat mai apoi, neîntrerupt, traversând epoca pietrei cioplite, neoliticul, epoca bronzului și, în final, epoca fierului. Nenumărate piese decoperite (vase de lut, arme din diferite materiale, monede, obiecte de podoabă, unelte agricole și de meșteșugărit etc.) atestă larga dezvoltare a civilizației locale.În această zonă au locuit "dacii cumidavensi
Județul Brașov () [Corola-website/Science/296651_a_297980]
-
în Podișul Târnavelor, pe râul Târnava Mică. Atestata documentar pentru prima dată în anul 1309 cu numele de "Sido" (din 1854 Jidvei), localitatea a oferit arheologilor un bogat câmp de cercetare, descoperindu-se aici urme ale existenței vieții omenești din neolitic, din epoca bronzului târziu. Vechimea localității Jidvei se pierde în negura veacurilor, iar săpăturile arheologice au scos la iveală chiar în centrul comunei, o vatra de foc din neolitic și un mormânt de incinerare din acea perioadă. Localitatea Jidvei a
Jidvei, Alba () [Corola-website/Science/300246_a_301575]
-
de cercetare, descoperindu-se aici urme ale existenței vieții omenești din neolitic, din epoca bronzului târziu. Vechimea localității Jidvei se pierde în negura veacurilor, iar săpăturile arheologice au scos la iveală chiar în centrul comunei, o vatra de foc din neolitic și un mormânt de incinerare din acea perioadă. Localitatea Jidvei a făcut parte din Plasa Diciosânmartin în cadrul județului Târnava Mică. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 1.437 locuitori, dintre care 1.002 germani, 240 români, 129 țigani, 61
Jidvei, Alba () [Corola-website/Science/300246_a_301575]
-
din regiunile cele mai vechi locuite din lume. Cele mai vechi colonizări neolitice ca Çatalhöyük, Cayonu, Nevali Cori, Hacilar, Gobekli Tepe și Mersin sunt considerate a fi printre cele mai timpurii colonizări umane din lume. Colonizarea Troiei a început în Neolitic și continuă până în Epoca de Fier. Istoric, anatolienii vorbeau limba indo-europeană, semitică și kartveliană, ca și multe alte limbi de afiliere necunoscute. De fapt, având în vedere vechimea limbii Indo-Europeane hitite și Luwian, unii savanți au propus Anatolia ca centru
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
și păsări de apă (rate, lișițe) Istoria prezenței umane pe teritoriul județului se pierde în negura vremurilor. Cel mai vechi tezaur de aur masiv din România a fost descoperit în județul Sălaj, la Moigrad. Cântărește 780 grame, datează din perioada Neoliticului și întruchipează idoli antropomorfi, simboluri ale fertilității. Vestigiile dacice sunt răspândinte în aproape întregul județ. Tot în județ au fost descoperite 14 tezaure de monede și podoabe dacice din argint, iar prin Sălaj trecea vechea arteră comercială cunoscută sub numele
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
cu strat conținând ceramică pictată de caracter "Ariușd-Cucuteni", ceramică decorată cu sfoară aparținând culturii "Coțofeni" și un strat de cultură dacică din a doua epocă a fierului. Pe dealul " Vârful cu mesteceni" s-au descoperit două topoare de piatră din neolitic, o secure de bronz și fragmente ceramice din epoca bronzului. Pe teritoriul satului s-au mai gasit un fragment dintr-un vas lustruit și o cană ce ar putea aparține epocii medievale. Cu prilejul săpăturilor făcute în anul 1961, în locul
Cernat, Covasna () [Corola-website/Science/300374_a_301703]
-
nuiele erau coloanele de piatră. În Asia de Sud-Est, cultura neolitică apare cu zece milenii î.Hr. în zona Levantului și se răspândește către est (zonele asiatice) și vest (regiunea mediterană). Arhitectura neolitică în spațiul european s-a dezvoltat cu precădere la sfârșitul neoliticului (al treilea mileniu î.Hr.) în zonele de coastă ale Europei, mai ales zona vestică a continentului. Se caracterizează prin marile ansambluri megalitice (menhire, dolmene, cromlech-uri). Primele construcții ale oamenilor preistorici au fost corturile din piei de animale susținute de stâlpi
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Drumul Județean 412 face legătura între Vărăști și Frumușani, făcând legătură cu DN4. În localitatea Vărăști s-a nascut poetul Vasile Militaru. În comuna există o serie de monumente istorice cum ar fi situl arheologic de la Dobreni care datează din Neolitic ( înregistrat la comisia națională a monumentelor și siturilor istorice), siteul arheologic de la Dobreni care datează din epoca bronzului ( înregistrat la Comisia Națională a Monumentelor și Siturilor istorice), ruinele Conacului Domnesc al lui Constantin Șerban, Biserica din satul Dobreni construită de
Comuna Vărăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300449_a_301778]
-
Adunații Copăceni); situl de la Dărăști-Vlașca ( est de sat); așezarea din Epoca Bronzului Târziu (cultura Tei, faza III) de la marginea vestică a satului Mogoșești; și situl de pe „Terasa Argeșului” de la marginea de nord-est a satului Varlaam. Ele cuprind vestigii începând din neolitic și terminând cu Evul Mediu. Alte nouă obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: (începutul secolului al XX-lea); (1897) ambele aflate în fostul sat Pârlita/Argeșu, actualmente în Adunații-Copăceni; (1875, refăcută în 1935); (sfârșitul secolului al XIX-lea), ambele
Comuna Adunații-Copăceni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310491_a_311820]
-
1.003 romano-catolici (34,5%), 161 reformați (5,5%), 47 ortodocși (1,61%), 28 mozaici (0,96%) și 12 de alte confesiuni. Atestata documentar din 1272, comuna are o vechime mult mai mare, descoperirile arheologice certificând aici așezări umane din neolitic. În perioada română localitatea se află pe drumul de legătură al castrelor române de la "Napoca" (Cluj-Napoca de astăzi), respectiv "Ăla Siliana" (actualul Gilău) Feneșul a fost inițial un sat săsesc așezat în apropiere de Cluj, aflat în proprietatea episcopiei romano-catolice
Comuna Florești, Cluj () [Corola-website/Science/299863_a_301192]
-
200.000 de ani. Stau mărturie vestigiile arheologice descoperite în situri ca: Monte Poggiolo (în apropierea orașului Forlì) și Grotta dell'Addaura (lângă Palermo). Putem menționa obiecte de artă confecționate acum 800.000 de ani și diverse desene rupestre. În neolitic, micile comunități de culegători și vânători devin sedentari și se stabilesc în așezări agricole. Se cresc animale și devine tot mai evidentă apariția ceramicii. Celebre sunt așezările din regiunea Valle Camonica (nordul Italiei). Aici au locuit populații de origine incertă
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Teleajenului au făcut ca omul să fie atras în zonă încă din cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice sau și lucrările întâmplătoare au scos la iveală urme din vechime începând cu paleoliticul mijlociu și continuând cu etapele succesive, mezoliticul și neoliticul. Vălenii de Munte a îndeplinit de-a lungul existenței sale funcțile unui oraș: capitală de județ, vamă, târg, reședința plaiului Teleajen, centru politic al raionului și cetății de cultură Teleajen. Localitatea este atestată documentar într-o poruncă a lui Dan
Vălenii de Munte () [Corola-website/Science/297041_a_298370]
-
este un oraș din regiunea administrativă Franconia Superioară, landul Bavaria, Germania. Împrejurimile ului au fost acoperite de păduri virgine, neprielnice colonizării oamenilor, în trecutul mai îndepărtat. Urme arheologice sporadice: Paleolitic și Neolitic (în câteva localități învecinate, pe o rază de cca 25 km). Urme mai numeroase din perioada Bronzului și Fierului (după secolul XVIII i.C.). Așezări celte sigure în vecinătățile Bayreuthului. Celții au fost alungați spre sud de către grupuri etnice venite
Bayreuth () [Corola-website/Science/304232_a_305561]
-
satului, datează din mileniile XL - XII î. Hr. Dovezile existenței oamenilor în acea epocă constituie unelte din cremene datând din paleolitic. Alte două localități existente prin anii 6000 - 5000 î. Hr. Pe vetrele acestora s-ua găsit obiecte de trecere de la mezolitic la neolitic. Pe locul altro trei vetre, din anii 5500 - 5000 î. Hr., s-au descoperit diferite obiecte din cremene, vase de argilă din neolitic etc. În anii 3500 - 4000 î. Hr. Pe moșia satului se afla o așezare umană, pe vatra căreia s-
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
localități existente prin anii 6000 - 5000 î. Hr. Pe vetrele acestora s-ua găsit obiecte de trecere de la mezolitic la neolitic. Pe locul altro trei vetre, din anii 5500 - 5000 î. Hr., s-au descoperit diferite obiecte din cremene, vase de argilă din neolitic etc. În anii 3500 - 4000 î. Hr. Pe moșia satului se afla o așezare umană, pe vatra căreia s-au descoperit obiecte casnice, mai ales vase din lut din eneolitic, din epoca pietrei și aramei (mileniile IV - III î. Hr). La
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
mai bună fixare } , în care baza mare are 2O mm., iar baza mică 18 mm. Jumătate din cercul de la bază mică este zencuit circa 5 mm., probabil un semn distinctiv pentru o mai ușoară identificare a toporului de către proprietarul din neolitic. În Aruncuta au locuit și se află înmormântați mai mulți nobili, inclusiv membri ai familiilor nobiliare Haller de Hallerko, Wesselenyi de Hadad, Korniș de Gonczruszka, Karacsay de Valje-Szaka etc. De asemenea, este locul în care s-a născut Profesor dr.
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
și descoperit în perioada 1956-1961 cunoscutul cimitir dacic cuprinzând 215 morminte. Dovezile arheologice din zona "Măzăristi",aflată la granița dintre Aruncuta și Soporu de Câmpie,confirmă că suprafață actuala a satului de peste 2.000 hectare a fost ocupată,încă din neolitic, de cel puțin două grupuri de oameni, așezați în partea de est și de vest a satului (ambele descoperite arheologic la "Măzăriști" și "Cremeniș"). Ocupația română, după războiul cu dacii, a ajuns și în Aruncuta prin subunitatea de militari din
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Ciurgău" și nicidecum de la Fântână "Bună", aflată în centrul actual al satului și nu în amplasamentul inițial. Să nu uităm că Fântână "Bună" este un izvor de apa freatică și nu de suprafață așa cum este cel de la "Ciurgău", oamenii din neolitic stabilindu-se în jurul izvoarelor de suprafață tocmai datorită avantajelor oferite de acestea . Avînd în vedere vechea amplasare a satului, dovedită prin descoperirile arheologice, este aproape sigur că denumirea satului provine de la "Fântână de Aur" de la Ciurgău și nicidecum de la fântână
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
o monedă de aur în apă (pe motiv că aceasta era foarte limpede) și că de aici apare denumirea satului Aruncuta ("Fântână de Aur") este ridicolă dacă ținem seama că descoperirile arheologice atestă faptul că satul este locuit încă din neolitic și a fost ocupat circa 100 ani de o subunitate a Legiunii V Macedonică, perioadă în care hunii încă se aflau în stepele din Asia. Să nu uităm totuși că hunii, în incursiunile lor de pradă, ajung la Dunăre și
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
8%), în vreme ce mordvinii reprezintă 31,9% fin populația republicii. Alte grupuri etnice sunt: tătarii (5,2%), ucrainienii (0,5%). 3.700 cetățeni, (0,4%) nu și-au declarat naționalitatea recenzorilor. Primele descoperiri arheologice privind locuirea teritoriului Mordoviei sunt din perioada neoliticului. În secolul al VI-lea apar primele însemnări care îi menționează ca poporul fino-ugric mordvin. Mai târziu, mordvinii au ajuns sub controlul Bulgariei de pe Volga și a Rusiei Kievene. În ciuda acestei relații de subordonare feudale, conducătorii mordvini au atacat și
Mordovia () [Corola-website/Science/305930_a_307259]
-
circa 50 ha, producând probleme de natură ecologică și mai ales socială. O altă mare bogăție naturală a locului este și "tuful calcaros" (""malul"" cum îl numesc localnicii), exploatat și acesta pentru diferite produse industriale. "Ocnele Mari", cunoscut încă din neolitic și menționat documentar ca oraș în anul 1402, redeclarat oraș în anul 1960, după ce în anul 1948 fusese transformat în comună, are în componența sa localitățile: "Buda, Cosota, Făcăi, Gura Suhașului" (include Ocnele Mari - centru)" Lunca, Ocnița, Slătioarele și Țeica
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
județul Botoșani, Moldova, România, formată din satele Albești (reședința), Buimăceni, Coștiugeni, Jijia, Mășcăteni și Tudor Vladimirescu. Șesul Jijiei, ca și al celorlalte văi mai mici, precum și terasele râului cu același nume, au fost locuite de diverse comunități umane, începând din neoliticul timpuriu și până spre sfârșitul Evului Mediu, fapt atestat de descoperirile arheologice din anul 1955 ale echipei conduse de Nicolae Zaharia. În ceea ce privește atestarea documentară a satelor, se poate stabili că primul sat existent pe teritoriul actual al comunei Albești a
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]