751 matches
-
amatoare de Chablis californian sau îți plac rațele de plastic pe care le au pe pereți? — Hei, hei. Tu. Gura Sau ieși. Ăsta era barmanul. — Ce se întâmplă? Sunt singurul tip de aici care știe să citească? Scrie clar cu neon că ăsta e un bar pentru persoane singure. Eu sunt singur. Care-i problema? — E beat. Ăsta fusese unul dintre însingurați. — Okay, cine a spus asta? Am alunecat vioi de pe scaun. Faptă care a necesitat o a doua manevră, aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nebună. Tipa lucrează noaptea. Ies dintr-un bar și iat-o și pe ea, cu brațele încrucișate, ascunsă într-un gang de vizavi. Eu îmi văd de drum și ea se ține după mine, păstrând distanța. Îmi fac apariția de sub neoanele spasmodice ale unui salon porno, petec de lumină anonim, și iat-o și acolo, mâncând floricele sau castane dintr-un cornet de hârtie. Uneori, în intersecții, se apropie așa de mult încât îi sunt respirația în ceafă. Dar nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
discuția asta îmi lipsea. — Cum adică? l-am întrebat eu. Ne aflam în sala de recreație, o cocină umedă de la etajul unu. Era ca un fel de cafe-bar din anii șaizeci, lăsat în paragină, fără ferestre, cu un tub de neon al cărui tremur te ducea la infarct. La fiecare câteva minute mă duceam la tejghea și îi mai aduceam lui Alec o cafea sau o ciocolată. Mânca și bea repede, atât cât putea, și fără plăcere. — Ascultă. Se spune „Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui mireasma mamei mustoase, cu țâța mozolită, abur de Lume atunci născându-se, umplându-se de minuni abia înmugurite. În capătul aleii, spre stația tramvaiului, un bărbat, într-un fulgarin alb, cu ochelari de orb, sprijinit de stâlpul becului cu neon, cânta ceva la o muzicuță. O melodie șoptită, aproape neauzită, tăcută, ghicită mai mult doar după felul cum omul acela se legăna dus parcă de cânt. Bastonul alb, atârnat de brațul lui, se balansa și el, parcă tot în ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tăcută, ghicită mai mult doar după felul cum omul acela se legăna dus parcă de cânt. Bastonul alb, atârnat de brațul lui, se balansa și el, parcă tot în ritmul melodiei, ca și cum și toiagul acela lucitor în lumina difuză a neonului, ca o despicătură albă, săgetată în noapte, ar fi însoțit dusul melodiei abia auzite, lăsând-o să urce greu spre etajul blocului, spre balconul cu rufe și cu mine bătând în prichiciul metalic un ritm inventat după cântecul șoptit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rezemată de ușa bucătăriei, tot așa cum, cu câteva ceasuri mai înainte, stătuse în ușa dormitorului copilului pe care îl adormisem. Doar că nu o va mai învălui lumina aceea de asfințit venind de la becul de pe holișor. În lucirea dură a neoanelor din bucătărie o voi vedea, abia acum, parcă pentru prima dată. Obosită, tristă, fără vreun licăr. Încearcă doar să zâmbească, urmărind cum fata cu ochelari, încinsă, începuse să mă mângâie pe chelie, șoptindu-mi că mă așteptase toată seara. „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
amintea apoi și de havuzul În care se bălăcise vreme Îndelungată, dar nu-și dădea seama dacă faptul acesta se petrecuse mai Înainte sau după descinderea sa la cimitirul Sfânta Treime. Ținea doar minte cum i se perindau prin fața ochilor neoane, semafoare, faruri și mașini și o brișcă (sau mai degrabă dricul) În care se aflau o groază de costume ce-i făceau semne disperate, agitându-și neputincioase mânecile În aer, o brișcă sau un dric cu un blazon auriu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
La 12:14 coșmelia nelocuită a unui veterinar pe Sweetzer Street se prăbușea într-un morman de prefabricate, ucigând o fată și un băiat care se sărutau la baza fundației; două cadavre neidentificate la morgă. La 12:29 instalația de neon de pe gazonul din fața unei case, reprezentându-i pe Moș Crăciun și pe ajutoarele sale, a produs un scurt circuit, scoțând flăcări de-a lungul prelungitorului până la capătul din interior - un ștecăr într-o priză care alimenta o droaie de alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nerezolvat, continuând să fie un subiect de discuție aprins. Jeturile de lumină proiectate de faruri, lanterne și spoturi speciale se încrucișau febril deasupra terenului, scoțând în evidență tot felul de detalii: bălțile de noroi reflectând umbre și lumina lunii, scăpărările neoanelor din Hollywood, în depărtare. Danny se gândi la cele șase luni ale lui ca detectiv, la cele două cazuri rezolvate rapid de omor în familie. Băieții de la morgă încărcară trupul în ambulanță, aceasta execută o întoarcere în U, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
saxofoane, trompete și chei muzicale din ghips. Zamboanga, Royal Flush și Katydid Club, localuri de un trandafiriu aprins, cu mult violet și verde grețos, erau plasate într-o clădire asemănătoare unui hangar subdivizat, cu intrările fiecăruia marcate de ornamente din neon. Iar Club Zombie crea impresia unei moschei maure, din mijlocul fațadei ridicându-se macheta unui somnambul înalt cât două etaje - un personaj întunecat, cu ochi de jăratic, surprins în momentul în care pășește prin noapte. Parcări imense uneau toate cluburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Saxofonistul îi zâmbi, își linse muștiucul și trase cu ochiul. Danny rezistă tentației de a-i îndesa instrumentul pe gât și ieși rapid din club pe una din ușile laterale. Răcoarea aerului îi îngheță transpirația și-l face să tremure. Neoanele pulsatorii îi rănesc privirea. Mici frânturi de muzică se sudau într-un zgomot uriaș, iar somnambulul din vârful clubului Zombie arăta ca Apocalipsa. Danny știa că era speriat și s-a îndreptat direct spre vedenie. Gorila de la ușă se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
draperiilor și privi spre casele întunecate, gândindu-se că ucigașul lui spăla putina din cauza luminilor aprinse, care îi arătau că îl așteaptă o capcană. Le stinse. Bordoni răsuflă prelung. — Marty a pățit-o rău de tot? Chiar așa? Danny vedea neoanele firmelor de pe Hollywood Boulevard, aflat la câțiva kilometri de-acolo. — Nici că se putea mai rău, așa că spune tot ce știi. În timp ce Bordoni vorbea, Danny privea neoanele și luminile farurilor de la mașini stingându-se rând pe rând. — Am ieșit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
răsuflă prelung. — Marty a pățit-o rău de tot? Chiar așa? Danny vedea neoanele firmelor de pe Hollywood Boulevard, aflat la câțiva kilometri de-acolo. — Nici că se putea mai rău, așa că spune tot ce știi. În timp ce Bordoni vorbea, Danny privea neoanele și luminile farurilor de la mașini stingându-se rând pe rând. — Am ieșit de la Quentin acum două săptămâni, după șapte ani încasați pentru jaf. L-am cunoscut pe Marty când a trecut și el pe-acolo - pentru iarbă - și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
intră și observă o masă de scris vârâtă între scară și perete. O lampă cu picior arunca lumină direct pe masă, tot felul de hârtii erau împrăștiate pe tăblia acesteia, țintuite locului de un dosar masiv din piele, iar strălucirea neonului accentua impresia că acolo nu era nimic de ascuns. Se duse spre masă, apucă dosarul și îl deschise. Litere mari, de tipar, foarte clare: PREZENȚĂ ȘI PROCESE-VERBALE. COMITETUL EXECUTIV AL AUFT. ȘEDINȚE PE ANUL 1950. Danny se uită la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și spuse: — Tu ești ca o bombă, Juno! Danny își apropie fața de plasa de sârmă, simțind răsuflarea animalului. Spuse: — Vă mulțumesc, domnule Cormier. Ieși și porni cu mașina spre Joredco Dental Lab. *** Se așteptase să vadă o firmă cu neon și o gură de animal larg deschisă, cu numerele din adresă desenate ca niște colți. S-a înșelat: laboratorul se găsea într-o clădire cu stucatură maronie, iar un semn discret plasat deasupra ușii constituia singura lor reclamă. Danny parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în mașină și plecă. O reflexie roșiatică îi juca pe parbriz. O luă pe străzi lăturalnice până când roșeața dispăru și auzi sirene gonind în direcția opusă. Când zgomotele încetară, urcă pe coline, iar Los Angeles-ul rămase doar o pată de neon în oglinda retrovizoare. Era înconjurat de viitorul lui, care stătea chiar acolo, pe scaun: țeava retezată, heroina, o sută cincizeci de mii de dolari. Nu se simțea foarte bine, așa că deschise radioul și găsi un post de muzică country. Muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de nerăbdarea de a iscodi și de a afla ce se petrecea prin clădirea de beton a șefilor. În Sala de ședințe (așa scria pe o plăcuță bătută În cuie deasupra ușii) se dereticase În acea după-amiază. Tuburile arse de neon fuseseră Înlocuite de electricieni, o femeie legată la cap cu o basma cărămizie strânsese pânzele de păianjen de pe tavan cu o mătură legată de o prăjină lungă; fuseseră spălate geamurile, perdelele și pereții zugrăviți În partea de jos cu vopsea-ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să pună câte un bec pe fiecare stâlp de beton. Unii au privit cu Încântare cum se cățărau electricienii, alții cu neîncredere, mulți cu o mulțumire ascunsă. Nici nu se terminase bine campania de iluminat public, că puternicele becuri cu neon au Început să dispară, pe urmă și fasungurile, că erau mai mari decât cele obișnuite și n-aveau În ce Înșuruba strălucitoarea pradă dintâi. Cei cărora nenorocul le proptise stâlpi În apropierea casei și-au dat repede seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
amintea de anul I Carne. I Carne? întâi Carne? Momentul de inspirație venise. Wilt se ridică și trase apa. întâi Carne avea să-i țină ocupați multă-multă vreme. Tânărul reveni în încăperea vopsită într-un verde pal, în care bâzâia neonul. Flint îl aștepta. Acu’ ai de gând să vorbești? întrebă el. Wilt clătină din cap. Mărturisirea asta trebuia să-i fie smulsă cu forța dacă voia să fie una absolut convingătoare. Va trebui să ezite, să înceapă să spună ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nedorind să-i lase lui Harry ultimul cuvânt. Clipe de grație de neuitat, mici exaltări, miracole neașteptate. Când plutești prin Times Square la trei dimineața și mașinile au dispărut și brusc ești singur în centrul universului și te plouă cu neon din toate colțurile cerului. Sau când apeși pe accelerație pe Belt Parkway chiar înainte să răsară soarele și simți mirosul oceanului care se revarsă asupra ta pe geamul deschis. Sau când traversezi Brooklyn Bridge exact în clipa în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
scopită - nu-mi mai aduc aminte ce, fiindcă ajunsesem deja în pragul trezirii. Ce simplu ar fi fost să vină așa moartea; într-o dimineață de iarnă la șapte fără zece, intensitatea privirii lui T., care în lumina proastă a neonului din baie se bărbierește ca pentru o zi specială, a spart în cioburi mici oglinda, veche mânjită de pastă de dinți, și tot în atâtea fragmente s-a spart jumătatea superioară a trupului lui. Ziua era „specială“ doar prin faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în dana sa. E coborâtă pasarela. Mulțimea se năpustește, se înghesuie. Ea a coborât doar până la jumătatea pasarelei, când în urechi o izbește un dialect străin. Totul va fi diferit aici, se gândește în sinea ei. Deasupra ei, reclamele de neon clipesc precum ochii unui dragon. SĂPUNURI ENGLEZEȘTI, PERIUȚE DE DINȚI JOHNSON, RUJ FRANȚUZESC TRANDAFIR DE CATIFEA. E fascinată. Domnul Shi e un bărbat care are puțin peste treizeci de ani. Are trăsături tipice din Shan-dong, e înalt și lat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sè fiu rècit, dar nu cred cè în casa mea se aflè pe undeva vreo aspirinè! sè intru la farmacia din colț, farmacie particularè, si sè-mi cumpèr aspirinè, simt cè mè ia deja cu frig, Se vèd luminile verzi ale neonului indicând farmacia, nu e departe, e o farmacie deschisè non-stop, din stradè, cu ploaia diluvianè atotstèpânitoare, lumina caldè dinlèuntru îmi pare tot ceea ce poate fi mai frumos pe lume, aproape ezit în fața treptelor, sè urc?! Nu se vede nimeni dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ar fi așteptat decât pe mine, Salut! Ce faci? E aproape întuneric în birou, singura suprafațè de luminè o reprezintè ecranul calculatorului meu și, vag, provenind dinspre ferestrele înalte, reflexele de luminè și umbrè ale strèzii, Ilarie nu aprinde niciodatè neoanele din tavan, temându-se că nu cumva sè se vadè lumină lor afarè în stradè, existând pe lumea asta destui curioși care sè se întrebe ce se întâmplè la etajul întâi al instituției noastre, îmi dau jos jachetă și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
unul stând în picioare pe direcția soarelui, Așa se uitè plutonierul major la mine, cu soarele în fațè, dar cum pentru el soarele nu existè în aceastè clipè, existând numai datoria și biroul secției de poliție, luminat artificial de un neon cu douè tuburi, polițistul nu clipește, Mi-ar plècea sè-i spun cè seamènè cu un cosaș, fiind aproape convins cè se trage de la țarè, dar, din prudențè, Matei tace, sunt oameni cèrora nu le place sè le amintești așa hodoronc-tronc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]