764 matches
-
să intervii: să sari tare pe ea, ca pe trambulină, sau să bagi, să scoți și să bagi iar vârful pantofului în celula fotoelectrică a ușii, împiedicând-o să se închidă. Am luat-o la picior pe Kärtnerstrasse, orbit de neoanele vitrinelor. Drumul curgea firesc, îl urmasem de-atâtea ori în perioada doctorului Weidle, că învățasem pe de rost ordinea firmelor: Zara, Mango, H&M, Pierre Cardin, Wolford, Palmers, Vacheron Constantin, Benneton, Epic, Starbucks, Orsay, Triumph, iar H&M (ultimii mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vin), dar nu scria pe clădire 1343 sau 1672, cifrele erau mai apropiate de nea’ Nicu sau lipseau cu desăvârșire. La 10.30, m-am întors la cafenea. Nici nu părea dificil s-o identifici: firma „Rocco“ fusese trasă cu neoane portocalii, șerpuitoare, iar prin geamul enorm, de-acvariu, sclipeau scaunele metalice și banchetele de Ikea. Atmosfera de nikel și perne pătrățoase contrasta perfect cu restul cartierului, îndesat în viluțe de secol 18, reconstruite cu lemnăria și mobilierul de epocă. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și, cu Pif-ul vârât în în compartimentul impermeabil al hanoracului, am ieșit din cafenea. Afară, m-am oprit pentru o clipă, înainte să traversez. Firma „Rocco“ sclipea tulbure, deșirată de frig. Literele nu se mai distingeau toate, filamentele subțiri de neon pâlpâiau sub crusta subțire de zăpadă, ca niște spaghetti electrice. Înăuntru, nici o mișcare. Am ridicat din umeri și-am pornit-o decis spre stația de tramvai. În drum, mi-am verificat ceasul, pe sub mâneca suflecată: 13.30. Nu îmi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
până când unul dintre ei cedează, spunând spășit: "Nu sunt tocmai ce numim un specialist în domeniu..." Bătrânețea și urmele ei traumatice se văd parcă mai bine pe aceste chipuri artificial uzate, sculptate de-a lungul anilor de lumina rece a neoanelor din bibliotecă. În fine, îmi par puțin naivi, fragilizați de educația extremă. Un gând urât și trist îmi vine în minte, acela că orice orice "Gigi" din universitățile românești îi poate face cum dorește el pe plan administrativ, al filosofiei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cotețul porcului." O imagine care m-a aruncat înapoi în timp, în anii studenției. În sala de lectură a căminului studențesc Moraud, un negru din Africa, dezgolit până la brâu, cu pielea plină de sudoare strălucind straniu în lumina rece a neonului, tundea cu o mașină de tuns străveche un alt negru din Africa și acesta dezgolit până la brâu, cu pielea plină de sudoare amestecată cu cârlionți negri. Din pielea capului cea rasă ieșeau bobițe mici de sânge roșu, contrastând puternic cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
instrument academic. Reversul medaliei: lipsa de respect față de cuvântul tipărit. Pagini întregi subliniate în culori fluorescente sau cu stiloul. Cărți de secol XIX mutilate iremediabil de tineri cititori înarmați cu marker galben-fluo și gândire roz bonbon. Lumina naturală fiind insuficientă, neoanele ard zi și noapte cu un foc alb și rece ce devine rapid extrem de obositor pentru ochi. Automatele de cafea de pe hol, cafea ce se bea obligatoriu la "litru", după moda americană. Cana metalică pentru consumul acestei băuturi atașată liber
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cât voi trăi. Aproape că mă ura, mă disprețuia parcă pentru ca îndrăznisem să schimb ordinea firească a lucrurilor. Mergea atentă înainte, eu în urma ei, fără să spunem niciunul nimic. Ne-am luat rămas bun acolo, la aeroport, în lumina unui neon. Nu ne-am spus nimic. Există în viață momente care rămân unice dupa ce trec toate celelalte. -Cu asta s-a terminat, zice ea. Pentru tine voi muri pentru totdeauna, a mai adăugat ea. Am încercat să-i disting expria
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
că zăpăceala mea făcea ca fiecare zgomot de mașină, fiecare pas al vreunui trecător să devină copleșitor. Nimic nu părea a avea substanță, dar hărmălaia grozavă pe care o emiteau toate era la fel de asurzitoare. Farurile și firma luminată de un neon roșu al unui restaurant de kebab mă orbeau. Mi-am Întors capul de la stradă ca să le evit și m-am trezit că mă uit pe geamul unui bar. Prin fereastra enormă, am zărit un cap cunoscut, aplecat peste o halbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Salve și ție, Bossule! Pace și plecăciune, vouă, adevărații mei bojogari și prieteni! Pulilă, Coilă și Curilă! Soarele apunea abrupt, în pantă, iar Vierme, trecând peste ghiontul zeugmei, este obligat să apese, de voie-de nevoie, întrerupătorul. Lumina electrică intransigentă, de neon, sancționează și mai drastic sărăcia lucie din vizuină, prin contrast violent și ireconciliabil cu fastul și cu luxul orbitor, de sus. La masa hodorogită, răsturnat pe-un scaun, în vervă, etalându-și pingelele roase, Nae Contrabandă scotea limba și se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
până la limita suportabilă a claustrofobiei; stăruind apoi să-i ațintească pe aceștia, năsâlnice, hapsâne și distante, ca babele cărturărese, prin orbitele chioare ale ferestrelor. Doar de pe prispa dughenei lui Mariusache Patru-Dește (singura coșmelie iluminată acceptabil, de o reclamă șuie, de neon) străbăteau, către cei patru peregrini, niște inconfundabile acorduri muzicale sacadate, de manea neaoșă, dâmbovițeană. Descărcată și ea gratuit, de pe net! Pe Avocat îl podidi a mia oară râsul, la vederea numelui pompos al stabilimentului (nume devoalat cu ostentație, de firma-reclamă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oriunde credeam că vom găsi destule medicamente. Banii lui Evie puteau aștepta. Sari la Las Vegas și la Brandy care-l transformă pe Chase Manhattan în Eberhard Faber. Conducem Seville-ul prin mijlocul Las Vegas-ului. Toată lumina aia spasmodică de neon, faruri roșii urmărindu-se într-o direcție, faruri albe urmărindu-se în cealaltă. Las Vegas arată așa cum ți-ai imagina că trebuie să arate raiul noaptea. Nu ridicăm nici o clipă capota Seville-ului, o avem de două săptămâni, niciodată n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
două și de trei stele pentru turiști fără mofturi. Agenții trec și revin apoi de mai multe ori prin fața acelorași clădiri, acelorași magazine, acelorași firme, Înainte de a Înțelege că numărul pe care Îl caută este al Hotelului Jubileum - firma de neon aruncă pe caldarâmul din față o lumină spectrală. Agentul simplu arată numărul 17, Încântat că el a fost cel care l-a depistat. Cine ar putea locui la numărul 17? Unul care nu se teme de ghinion. Un tip fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
viu. Kill Multi. Mulți sunt cei care o scriu, mai mulți cei care o cred, dar Zero o făcuse Într-adevăr. Poate că, la urma urmelor, el nu era un individ atât de inutil, atât de irosit. Sigla galbenă de neon păru să se aprindă atunci când localul luase foc, iar M-ul sângeriu trona ca pe un grătar de flăcări, până când plasticul se lichefie și M-ul se Înclină și căzu, lăsând În urma lui, pe fațada clădirii, o pată neagră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și pentru ea. În spatele jaluzelelor lumina e Încă aprinsă. Un fir subțire de speranță. Arată-te, arată-te la fereastră, dragostea mea. Din când În când, câte un suflet stins ieșea din scări de bloc, În care pâlpâiau tuburi cu neon, economice, și se târa până la stația de autobuz - unde erau acum, În obscuritatea cețoasă a acestui sfârșit de noapte, adunați câțiva oameni așteptând cursele. Alții dezmorțeau motoare, Își scoteau rablele din parcare, porneau camionete și furgonete. Emma În pat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-l Închide cu totul, dar nu reuși. O enerva gândul că Antonio ar fi putut crede că are puterea să-i alunge somnul. De altfel, era adevărat. Și chiar dacă Îi plăcea sau nu, n-ar fi putut face nimic. Aprinse neonul de la oglindă. Își aranjă perna În cada de baie și se așeză Înăuntru. Faianța era rece. Dar cada aceea cu scaun, din baia Îngustă, era singurul colț din casă unde putea sta câteva ore liniștită. Deschise romanul, dar semnul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
făceau favoruri. Din această cauză, acolo Înăuntru nu se creaseră prietenii. Fiecare era pentru sine, fără nici un Dumnezeu. Emma traversă salonul. Cu căștile pe urechi, fetele se legănau pe scaune, la posturile lor, scăldate În lumina rece a tuburilor de neon - interminabile tuburi de sticlă suspendate la doi metri deasupra birourilor. Telefoanele sunau, vocile se Întretăiau. Petrecuse șase luni acolo. Șase luni În care-i ascultase pe ceilalți. Fără ca măcar unul dintre ei să o asculte pe ea. Se Îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
apropia ca un șuvoi. Dacă aș putea să uit cuvintele, promisiunile, minciunile. De-a lungul pereților galeriei, panourile publicitare Îl obsedau cu amăgirile lor. Și deasupra lui, agățat de cupola goală a galeriei, străbătută de cabluri electrice și tuburi de neon, Îi atrăgea atenția un afiș albastru ca și semnalizatoarele stradale. Era un indicator. RESPECTAȚI SENSUL DE MERS, sublinia un mesaj Întâlnit din zece În zece pași. Pentru că aici dedesubt, și poate că oriunde În univers, persoanele trebuiau să respecte regulile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Moise, care mă Întreabă dacă am aflat ceva. Întreabă șovăielnic, probabil că nu așteaptă un răspuns. Mă fudulesc cu treningul meu de bumbac. E roz-neon și are un imprimeu cauciucat, care spune cu litere albastru-neon, clare, fără Înflorituri, fără dubii: NEON. Pantalonii sînt gri și au În total vreo zece buzunare - sînt șase doar de la brîu pînă la genunchi. E o marfă rară, Înțeleg că e o modă nouă - maică- mea a reușit să mi-l cumpere de la fabrica de confecții
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Împreună creează o atmosferă de bunăstare, care se asortează cu momentul victorios. Gesturile lui sînt ceremonioase, un pic pedante. În timp ce mestecăm voioși, vorbim despre ultimele știri, despre confirmarea informației că Ceaușescu a fost capturat. Eu sînt Îmbrăcat În treningul meu NEON, Îmi lipsește o sprînceană, iar arcada e cusută ca Într-un film de groază. Am o barbă de patru zile, ușor asimetrică. El, pe sub halat, poartă o pereche de pantaloni gri, dintr-o stofă Îngrozitoare, și are ochelari cu lentile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vorbească precipitat despre niște rude din București, dacă ar pune mîna pe niște haine civile s-ar duce să facă Revelionul cu rudele, și se uită lung la mine și la treningul meu roz-ciclam pe care scrie cu litere cauciucate NEON, aha, am Înțeles ce vrea, se poate, dacă Îmi spune numele tipei disponibile de la gineco. Poate, zice el, dacă Îmi dai hainele civile, așa că am urcat la etaj, necăjiți de perspectiva că dincolo de poarta spitalului e o lume liberă, fără
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În ziare - o mărturie a unei morți oribile, cu capul pe jumătate strivit. Ce tîmpenie! Auzind povestea, mi-am dat seama ce prostie am făcut cînd am fugit de Anul Nou din spital, Într-un trening roz. Pe care scria NEON, cu litere cauciucate. Mai bine aveam o țintă. În fine... trei ore În fiecare noapte cu tipii ăștia de la infirmerie care sînt ca lumea... am trăncănit și am citit ziare și ne-am uitat la televizor... noaptea au Început să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
atît, știuse care dintre fete era Lenutza Încă Înainte de a intra În salon, aruncînd doar o privire de pe trotuar. La ora aceea, vitrinele magazinelor străluceau luminate pe dinafară de ultimele raze ale asfințitului și pe dinăuntru de lămpile electrice cu neon, Încît vitrina salonului părea ecranul imens al unui televizor care transmitea În direct un reportaj pe teme de actualitate. Nu rămînea decît să pîndească momentul cînd Lenutza va termina cu clienta căreia tocmai Îi usca părul, să intre și să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
locul lui. — Nu se Întîmplă nimic, spuse Christina cu o voce cît se poate de normală și, ridicîndu-se de pe scaun, făcu cîțiva pași prin Încăpere, ca și cum ar fi probat o pereche de pantofi noi. — V-ați albit toată ca un neon ! — Am avut o mică amețeală, poate din cauza asta... În filmele americane, atunci cînd un domn dorește să obțină bunăvoința unei doamne, o invită mai Întîi să ia masa Împreună la restaurant. Cu acest prilej, ei discută despre diverse chestiuni care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
undeva la parterul unui bloc din apropiere. Localul, la ora aceea aproape gol, avea toate datele unei afaceri de spălat bani. De-a lungul unui perete zăceau nefolosite cîteva calculatoare, În partea opusă se Înșirau, Într o lumină chioară de neon roz, mesele pentru consumul de băuturi, iar așa-zisul bar se afla În fosta bucătărie, al cărei perete despărțitor fusese desființat. Ușa de la intrare era păzită de un tip cu barbă, ras În cap, cu gîtul scurt și gros, Îmbrăcat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de nerăbdarea de a iscodi și de a afla ce se petrecea prin clădirea de beton a șefilor. În Sala de ședințe (așa scria pe o plăcuță bătută În cuie deasupra ușii) se dereticase În acea după-amiază. Tuburile arse de neon fuseseră Înlocuite de electricieni, o femeie legată la cap cu o basma cărămizie strânsese pânzele de păianjen de pe tavan cu o mătură legată de o prăjină lungă; fuseseră spălate geamurile, perdelele și pereții zugrăviți În partea de jos cu vopsea-ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]