330 matches
-
e înăuntru. Nu m-am ascuns niciodată. Am știut, întotdeauna, că nu există loc de ascundere. Că nu ai nici o șansă. Singurul loc în care poți să te ascunzi e o femeie iubită. În groapa ei, adîncă, amețitoare, cu păr, neostoită. Care te suge. Te devoră. Alt loc de ascundere nu e. Nu mai sperați. Casa sufletului meu și oaspeții săi A.B.Am intrat în casa gândurilor tale, cum mă primești? La ce să mă aștept? Poți să te aștepți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Că nu ai nici o șansă. Da, cînd mă ascundeam în joc, de-a v-ați-ascunselea, mă ascundeam în fiecare loc din casă. Singurul loc în care poți să te ascunzi e o femeie iubită. În groapa ei, adîncă, amețitoare, cu păr, neostoită. Care te suge. Te devoră. Alt loc de ascundere nu e. Nu mai sperați. A.B.De ce ai început să scrii? Când ai debutat? Cum scrii? Am început să scriu de pe la opt ani. Prostioare. Versuri pentru mamă. Acrostihuri. Eram, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri" (Matei 5, 3-12). Din prima zi petrecută la Reduit descoperă la codeținuți o sete grozavă de poezie. "Învățarea pe dinafară a poeziilor este cea mai plăcută și mai neostoită distracție a vieții de închisoare". Una dintre primele fericiri afirmate de Steinhardt este Fericiți cei ce știu poezii. Ale știutorilor de stihuri din detenție sînt orele care trec pe nesimțite și-n demnitate, iar acela căruia îi place a le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îmi lăsase un desen: un peisaj lunar. Era atât de detaliat încât a trebuit să zăbovesc îndelung asupra lui, minunându-mă de răbdarea de care fiul meu fusese capabil ca să poată desena anume acest peisaj lunar. De unde această determinare ardentă, neostoită? Am văzut atunci că era scris un cuvânt pe desen și l-am atins cu mâna. Nu știam ce îl adusese aici. Nu știam ce l-a chemat departe. Se întorcea pe tărâmul unde fiecare băiat era nevoit să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de fiecare din colaboratorii acestui volum alcătuit de supraviețuitorii dramaticelor evenimente dar mai ales de urmașii lor, atunci la vârsta copilăriei sau adolescenței. Dincolo de experiențele fiecăruia din aceștia, de nevoie dezrădăcinați, simți ralierea lor unitară la același numitor al suferințelor neostoite, determinând profilului lor aceleași dimensiuni și dominante psihologice. Este momentul în care individul și-a pierdut autonomia vieții lui particulare fiind pus la discreția și interferența cu forțele abominabile și de neevitat ale unei nemiloase istorii. A fost drama individului
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
ne cântărea pe fiecare din priviri și ne spunea de fiecare dată același lucru: „Țineți minte, iubiții lu’ tataia, voi să învățați, să învățați mult, să ajungeți oameni mari și să veniți doar în vizită aici, pentru că truda pământului este neostoită, iar pământurile noastre nu mai sunt ale noastre. Bunicul avea o carismă aparte, iar obrajii săi rotunzi îi reliefau un contur generos care îl făcea plăcut și dorit în comunitate. Deși suferise mult, era o fire jovială, extrem de aplecat dialogului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Roman avea până mai acum cincisprezece ani o femeie În serviciu, țărancă zdravănă ca un taur, care muta din loc, de parcă s-ar juca, dulapurile grele luate În bra țele ei atletice. Era vrednică foc de treabă, dar și cățea neostoită și În dâldoră neogoită după bărbați. Înnebunise după ea toată garni zoana, care-și aștepta până la ziuă rândul la ușa ei, Începând cu colonelul S. - altfel bărbat cu sentimente delicate, suspinând ca un licean după ovreicuțe blonde și romanțioase - și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
țintă. Ce păcat că asemenea oameni sînt asupriți. Indiferent dacă colectivismul, „drojdia comunistă“, reprezintă un pericol pentru viața normală, comunismul care Îi Încingea creierii acestui om nu era decît o dorință firească pentru ceva mai bun, un protest Împotriva foametei neostoite, transformat În iubire pentru această doctrină, a cărei esență n-o cuprinsese niciodată, dar a cărei traducere, „pîine pentru săraci“, era ceva ce Înțelegea și, mai ales, Îl umplea de speranță. Odată ajunși acolo, șefii, manageri blonzi, eficienți și aroganți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
spaniole, fără-ndoială superioare celor de care se face caz În istoria Americii fiindcă alți exploratori, mai norocoși, au găsit regate pline de bogății la capătul războaielor lor aventuroase, transformînd sudoarea cuceririi lor În aur. Faptele lui Valdivia simbolizează setea neostoită a omului de a deveni stăpîn al unui loc unde să-și poată exercita autoritatea totală. Cunoscuta expresie, atribuită lui Cezar, care declara că preferă să fie primul conducător al vreunui sat amărît din Alpi decît adjunctul la conducere În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Închinăm gândurile și neostoita noastră slovă, Tuturor celor care trec azi prin veac pe acest sfânt și frumos meleag al satului nostru Cârțișoara, Tuturor celor care cândva aci și-au trăit văleatul și tot aci și-au încredințat țărânei spre veșnică odihnă truditele lor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
R. Emerson) oferă cititorului posibilitatea cunoașterii universului uman, cu luminile și umbrele lui. O amplă și temeinică cultură generală nu se poate forma decât ptrintr o lectură sistematică și permanentă. Pentru omul cult, pentru o personalitate împlinită lectura devine o neostoită foame spirituală. Persoanele care au îndrăgit de timpuriu lectura și i sau dedicat cu întreaga ființă cunosc adevărata ei fascinație. Scriam la începutul acestui eseu despre relația dintre carte și cititor, dintre creatorul de literatură și beneficiarul ei. O ilustrare
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
discursuri patetice. (2007) Trufia cucernică la televizor La începuturi, creștinismul era o religie a umilinței. Între timp, însă, umilința a fost pierdută pe drum. Au apărut averile bisericești, palatele conducătorilor religioși și hainele scumpe ale episcopilor. Și, în general, o neostoită goană după putere - puterea banului și puterea politică. Foarte mulți dintre capii bi sericii, dar și simplii preoți, au vrut să facă ei jocurile, fiecare după puteri: cei mari să conducă lumea, cei mici să fie lideri în pătrățica lor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fost ție teamă c-o să-ți tai capul pentru că ne-ați bălăcărit cu vârf și îndesat, cu mult spor? Teamă?! râde Stanciu încetișor. Și încă ce spaimă!... Dar te podidește de-odată, te mistuie un dor de țară... Un dor neostoit ce te cheamă: Acasă!... Acasă!... E greu de explicat. Probabil e în firea omului și nu numai, toate ființele au dorul aiesta. Trebuie să-l trăiești ca să-l înțelegi. "Dorul" nu vine oare de la durere? Te înstrăinezi cu trupul, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am înălțat cătinel, trecând cu bine peste al Doilea Război Mondial, foametea din '46 și deceniile "comunismului victorios", ajutându-mă Cel de Sus să prind și revenirea la "vremurile de aur" de după '89. M-au înzestrat ursitoarele cu o sete neostoită pentru cunoaștere, pentru litera tipărită, cu o minte sprintenă, cu o memorie "de elefant", moștenind de la tata înclinația către lucrul bine făcut și de la mama o limbă iute și "letală", ca o floretă de Toledo, cu care mi-am ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
acesta ar fi caracterul său milităros și coordonator. În rest, fratele Massimo era un religios model sub orice aspect. Dimineața se ridica foarte degrabă și petrecea multe ore în meditație, în genunchi. Timp de 15 ani a condus această viață neostoit. Sub conducerea sa, «Casa Buoni Fanciulli» a devenit un model de înălțare morală și profesională a copiilor foarte dezavantajați, meritându-și respectul chiar și din partea dușmanilor Bisericii. Pentru integrarea în muncă, în fabrici, fratele Massimo și don Calabria s-au
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
brodnicii și besaranenii, peste Carpați în Moravia erau valaskii, în Ardeal și părțile apusene erau olahii, la nord și sud de Dunăre erau va-lahii sau vlahii, cu sistemul propriu de organizare social-politic și religios specific. T. Burada în căutările lui neostoite ale neamului românesc din anii 1879 - 1895 i-a găsit acasă la ei, între Nistru și Bug de la Marea Neagră pînă la izvoare, în toată Basarabia, în Galiția urme ale celor vechi, în Moravia a găsit Walaska cu 150000 de valaski
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
le veți regăsi plăsmuite pe toate celelalte din cele 15 romane publicate până acum, dintre care În limba română s-au tradus deja 11, ultimul, Acid sulfuric, În 2005. În Biografia foamei aflați despre existența unei fete caracterizată de o neostoită foame: de dulciuri la Început, de iubire, de alcool, de cărți și de hărți, de călătorii, de asceză și, peste toate, singura perenă, de scris. Ramuri ale acestui copac biografic desenat aici găsiți În alte romane: În Metafizica tuburilor, pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Parisul, în cutremurul - bine prins - al primelor luni de război) și cea a personajului (evocat prin intermediul jurnalului intim) sunt puse în umbră de pulsația unui ritm dionisiac, care e și al lumii, însă, în primul rând, el se revelă prin intermediul neostoitei febre erotice în care trăiește eroul cărții, scriitorul Emanoil Glineanu. Iar C. este, în același timp, poetul evocator și analistul lucid al acestui tumult. Pentru că ceea ce în epocă a putut duce la acuzația de pornografie - pictura voluptuoasă a trupului feminin
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
e un Napoleon în spațiul romanului, Sainte- Beuve în acela al criticii, Victor Hugo în cel al poeziei. Explicația e simplă. Îl proiectează pe Napoleon pentru că e Împăratul, figura supremă a suveranității, cel care prin ambițiile sale nemăsurate, prin setea neostoită de cucerire, ocupă întreg teritoriul disponibil. Thibaudet presupune că în fața tuturor scriitorilor stau asemenea "Napoleoni", ca reprezentări ale unei stăpâniri absolute, fără rest a domeniului. Universul scriitorilor e populat cu figuri auctoriale copleșitoare, excesive, debordante, care prin cantitatea și relevanța
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ne închinăm spre răsărit și îngenunchind sărutăm pământul sfânt scăldat de lacrimile ce nu mai încetează să curgă. Momentul e unic și indescriptibil... Plâng copiii, bătrânii, plâng cei ce pleacă, cei ce rămân, plânge parcă și natura". Dintr-o lacrimă neostoită pentru Basarabia s-au născut multe dintre paginile încredințate zilnic ziarului de preotul-gazetar. Șiruri în care răzbate, de multe ori, tristețea, cu ecouri atât de actuale și astăzi, că statul român nu a făcut, atunci când se putea face ceva, mai
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
o lume atît de diferită de orice „cadru romanesc” cunoscut, încît fenomenul începe să poarte un nume: medelenism. Dincolo de rostirile critice cu accent pe toate bunele și relele acestui stil „liric” și „estet”, se dezlănțuie un public pătimaș ce reclamă neostoit din partea autorului autografe, conferințe și ... explicații cu privire la identitatea eroilor săi. Ideea că Dănuț ar fi urmat destul de fidel traiectoria existențială a scriitorului însuși trezește în Ionel Teodoreanu furia creatorului neînțeles: nici un scriitor autentic nu plagiază realitatea. Cît despre Olguța și
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13121_a_14446]
-
motivul pentru care ACSR - în al zecelea an de existanță, a inițiat concursul „Cinci și Cinci” - Hai să ne cunoaștem! Românilor din Canada Ce bine-ar fi să fim uniți Să nu ne bată-n veci năpasta, Români să fim - neostoiți, Măcar aici, în țara asta! Să fim puternici și iubiți De toți ce ne-or ieși în cale Să nu mai fim considerați Sărmani pribegi sau haimanale. De la Carpați până-n Canada E cale lungă peste ape De ce să ne-nrudim
Românii "vechi și noi" din Canada. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_444]
-
la palat, în vreme ce Petru și mama lui vor fi trimiși în satul Preobrajenskoe, în apropiere de Moscova. De învățat, învață la nimereală. Dobândește un talmeș-balmeș de cunoștințe rudimentare de aritmetică, geometrie, artilerie și fortificații, însă setea lui de cunoaștere este neostoită; deprinde știința navigației, se joacă în fiecare zi de-a războiul împreună cu banda gălăgioasă și veselă a tovarășilor săi de joacă, fii de boieri. La 27 ianuarie 1689 în vârstă de 17 ani se căsătorește cu Evdokia Lopuhina, o fată
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
pe forța multor oameni pentru care marea era un mod de a fi. O figură aparte printre aceștia este Artemisa din Halicarnas, o adevărată amazoană, care comandă unele dintre cele mai puternice nave ale flotei persane. Ea își atrăsese ura neostoită a grecilor după ce capturase una dintre galerele acestora și îl spânzurase pe căpitan deasupra prorei cu gâtul tăiat, pentru ca sângele lui să curgă în mare ca un fel de libație. Spartanii, mâniați de gestul ei, au oferit o recompensă pentru
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
care nu mă voi avea decât pe mine ca profesor".4 Citind acest fragment, Radu Petrescu nu poate fi definit decât ca ascet, obsedat de poetici literare din toate timpurile, pe care ajunge să și le asimileze printr-o muncă neostoită. Scopul acestui demers este de a învăța cum se face marea literatură și de a vedea cum să își pună pe hârtie propriile revelații. Oare pâna la Matei Iliescu să nu avem decât exerciții de ...scriitură, în scopul formării, al
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]