342 matches
-
din ghearele balaurului. Iubito, cu fața de mort, Fecioară uitată în turn Plângând în balcon Cu grai monoton, Cu suflet taciturn În visul meu te port1325. Pătratul triunghiului aflat în cerc e un oraș cu ziduri de cetate, o țintă nepământeană a creștinătății. Deasupra fâlfâie Pasărea Phoenix care ca și pelicanul își smulge din sine pentru puii săi și reprezintă o reminescență a mitului lui Heliopolis, orașul primordial al soarelui. Ideea de a asemui turnurile cetății cu munții, a turlei bisericii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
poate că devenise un gen de stranie făptură spiritualizată, rafinată de suferință? Să fi fost acel ciudat aer de sălbăticie al frumuseții ei din tinerețe, pe care l-am iubit și l-am venerat, primul impuls profetic al unei spiritualități nepământene? Există sfinți tainici cu destine stranii. Și totuși nu, era doar o epavă, o sărmană ramură frântă, a cărei integritate, a cărei ultimă rămășiță de identitate fusese nimicită de forța crudă care o silise să-l abandoneze pe Titus. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la Sanatoriul Închisoare de la Tg. Ocna. Cei care l-au cunoscut În ultimele zile de viață au declarat: ”Prețul rezistenței sale morale a fost unul care i-a răpit definitiv sănătatea... Chipul său era Însă, straniu, scăldat Într-o lumină nepământeană, despre care depun mărturie mulți dintre acei care au avut privilegiul de a-i fi În preajmă În ultima parte a vieții sale”. Sufletul și mintea sa nu se despărțeau defel de rugăciuni. El, În puținul timp cât a supravețuit
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
în curând, un fel de balon de pe care va pleca racheta ce va lăsa la solul lunar o jucărică ce va transmite primul e-mail de pe Lună pentru Google. Aferim! Numai să nu fie cumva servicii internet oferite de UPS-ul nepământean care a lăsat Muzeul Literaturii din Iași și revista Dacia literară fără conexiune de mai bine de o săptămână pe motiv că serviciul integrat e la București și, bănuiesc, nu le-o fi mers internetul ca să-i poată anunța, de parcă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pomeților, mai degrabă cu un sfânt decupat din icoanele neasemuite ale pictorilor bizantini. Era așa de slab, că puteai să vezi printr-însul și-l urmăream uluit cum încerca să-și strângă zeghea pe el, cu rămășița unui efort parcă nepământean. Era frig, tare frig în celulă și parcă răceala îți intra în oase când vedeai țurțurii de gheață care atârnau ca niște ciorchini pe sub obloanele țintuite ale fiecărei celule. Părintele Apostu - colocatar și el al celulei - se făcuse și mai
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Pasajul merită citat: „Goldman se dusese din nou la birou, unde punea dopurile la emolientele ei, și stătea cu spatele la Evelyn, când aceasta a început să se unduiască în așternut, ca un val în mare. În clipa aceea, un răcnet răgușit, nepământean, a izbucnit din pereți, ușa debaralei s-a trântit de perete, și Fratele mai mic al Mamei a dat buzna în cameră, cu fața schimonosită într-un paroxism de mortificare. Încleșta în mâini, de parcă ar fi încercat să-l sugrume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
-l invit la Timișoara. Numai că fiecare din cele trei motive stă călare pe alte trei, care și ele se cațără pe altele și tot așa. Să le luăm pe rând. Unu: Tihna sau despre cum să ajungi în zona nepământeană numită Tranquilitas. Am înghițit-o pe nerăsuflate pentru că e o carte extraordinară și pentru că m-a aruncat într-o lume pe care credeam c-am uitat-o. N-o să povestesc aici cum mi-am petrecut parte din copilărie și adolescență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
artă din cristal aparținând unor mari artiști precum Keith Haring, Niki de Saint Phalle, John Brekke, Andy Warhol, Salvador Dali etc.. Tot aici te întîmpină teatrul mecanic de mare finețe al lui Jim Withing cu spectacole suprarealiste de o ireală, nepământeană frumusețe. Domul de Cristal, o cupolă geodezică din 595 de elemente, luminat mirific pe acordurile muzicii lui Brian Enos te ajută să spargi granițele spațiului și pe cele ale timpului. Evadezi mental în lumile multidimensionale. Frumusețea zăpezii devine stranie și
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
de mitul uriașilor; așa cum spune descântecul ei, ea este cea care poate face să renască lumea uriașilor care viețuiau lângă miraculoasele tămăduitoare "izvoare de sânge". Povestea Frumoasei din Lapte 175 este povestea unei ființe de abur "rar și albicios", ființă nepământeană care din fântâna ei de lapte, tânjea "după lumea soarelui și a lunii" și care nu putea ieși decât prin "descântecul ființei scris în marea carte a vrăjitorilor": Albă-dalbă Margiolină Ieși din lapte la lumină Lumea să se-nsuflețească Uriașii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
suferințe tuturor care vin în atingere cu iubitul ei. Sfatul inorogului de a alege între uciderea frumoasei fantome și asumarea ei ca parte din destinul propriu, îl determină pe Scarlat să încerce să-și schimbe destinul. Inorogul transformă ființa frumoasei nepământene în milioane de fulgi albi, deveniți apoi scântei și fulgere care îl rănesc pe cel vinovat de a fi scos făptura nelumească din universul ei și de a fi încercat să o ucidă. Vina lui Scarlat se datorează faptului că
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
făcut copii mulți, pe care nu i-a învățat niciodată drumul spre fântânile de sânge", uitând de cartea magică și de pana zânei Rujalina. Trimiterea la basmul Frumoasei din Lapte aduce înainte similitudini în ce privește povestea de dragoste cu o ființă nepământeană, moartea violentă (în roman, moartea "adevăratei fete a Moruzeștilor"); Frumoasa din Lapte este Arghira (personaj care apare și în Pe strada Mântuleasa, ca avatar al Marinei), al cărei corespondent peste timp este Dorina.) O lectură a numelui epifanic al Dorinei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
oraș. Apoi se Îndreptă spre apus. Câțiva ani mai târziu un cioplitor În piatră venit de departe lucra la portalul bisericii din Taragona. În grupul de statui sculptat chiar la intrare se găsea cea a Fecioarei Maria, de o frumusețe nepământeană. Un negustor prieten cu bancherul Urs povesti, aflându-se odată În Freiburg, că trăsăturile Îi erau cumva cunoscute și că Îi aminteau de no bila Adelheid. Îndrăzni, stânjenit și cu sfială, să spună aceasta, când Își Întindea stofele scumpe În fața
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
în atmosferă... - nu, nu aburi de mâncare, ar fi prea banal! - era ceva ce te scotea din lumea materială, chiar dacă pășeai pe un ciment dur și rece; dacă nu o să vi se pară exaltată afirmația, am pătruns într-o bucătărie... nepământeană. Erau multe Spirite acolo, la curățat cartofi sau zarzavat, la spălat vase, la pregătit masa de prânz sau la spălat pe jos. Figuri aparent anonime, transfigurate însă de intensitatea vibrațiilor ce le traversau. M-am impregnat de acea stare și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pomeților, mai degrabă cu un sfânt decupat din icoanele neasemuite ale pictorilor bizantini. Era așa de slab, că puteai să vezi printr-însul și-l urmăream uluit cum încerca să-și strângă zeghea pe el, cu rămășița unui efort parcă nepământean. Era frig, tare frig în celulă și parcă răceala îți intra în oase când vedeai țurțurii de gheață care atârnau ca niște ciorchini pe sub obloanele țintuite ale fiecărei celule. Părintele Apostu - colocatar și el al celulei - se făcuse și mai
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
celor ce urmau să fie executați. Ochii soților Ceaușescu scăpărau scântei, mult mai multe decât un foc de artificii. Era dezgustător să participi la o asemenea ispravă neagră din istoria românilor. În pupile le ardea o flacără de o intensitate nepământeană, ca un mănunchi de curcubee căutând cu toată forța să slăbească dorința adversarilor însetatați de sânge și răzbunare. Doreau să fie judecați de Marea Adunarea Națională, dar acest strigăt era ca-ntr-un pustiu, numai vântul auzise. Cei doi soți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cartierul evreiesc din New York, printre evreii proveniți din Europa Est-Centrală s-ar afla, „laolaltă, cele mai urâte și cele mai frumoase femei din lume”. „Contrastul este izbitor - conchide Riis -, femeile [evreice] bătrâne fiind ca Baba- Cloanța, cele tinere - niște frumuseți nepământene” <endnote id="(897, p. 59)"/>. La Începutul secolului XX, Henri Stahl Încearcă să Înlocuiască un stereotip (toate evreicele sunt frumoase) cu un altul, de fapt un antistereotip (toate evreicele sunt urâte). H. Stahl Îi receptează pe locuitorii cartierului evreiesc al
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lui e tot un actor, Ian (Leslie Phillips). într-o bună zi, Ian e înștiințat de o nepoată de-a lui că va trebui s-o găzduiască, în apartamentul lui din Londra, pe fiica ei adolescentă. Fiind genul de moș nepămîntean care spune rect în loc de cur, Ian e convins că fata va fi un înger, drept care nu mai știe unde să fugă atunci cînd ea se dovedește a fi o adolescentă modernă normală nedelicată, tupeistă, înarmată cu aerul ăla de falsă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
vital, respirația. Nu e greu după atâta experiență a singurătății, începută în tinerețe, în România, când mi se făcea rău de singurătate, „învățând să mor” în viață. Cu privirea întoarsă spre interior, unde era numai beznă, dar și o odihnă nepământeană. Fiecare carte scrisă, fiecare desen, chiar și traducerile sunt fructe ale singurătății, „călătorii” în alte spații ale altor egouri fascinante. Fiind în trecut, în absența lui René, prin scrisorile lui care sunt tot ce avea el mai intim, mai disperat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
utilizată fără adaosul slav. Urme valahe la Sfântul Munte Athos Un popas la Sfântul Munte este dumnezeiesc. Mănăstirile, sihăstriile, grotele pustnicilor, chiliile, bisericile dar și peisajul sălbatic al munților care pătrund adânc În apele mării te aduc Într-o lume nepământeană. Piscuri Înzăpezite, stânci Înnegrite de vreme, locuri sălbatice și primejdioase, monahii săraci și tăcuți te apropie de un alt tărâm pe care nici o Închipuire nu o poate plăsmui. Bisericile, ruga călugărilor și sihaștrilor, credința celor care au trecut pe aici
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
și un romantic "întunecat" precum E. A. Poe și-a găsit inspirația pentru ideea sa obsesivă potrivit căreia cel mai poetic, mai sublim și mai tragic eveniment cu putință este moartea unei tinere fete de o frumusețe serafică și o înțelepciune nepămînteană (cf. modelele feminine cel puțin din Ulalume, Annabel Lee, Eleonora, Lenore, Ligeia și The sleeper / Adormita; vezi detalii în Sova 2007). Portretul angelic de mai sus al lui Chatterton a fost imortalizat în faimoasa pictură a lui Henry Wallis, acum
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
puteri. Cei care conduc azi destinele neamului, lăutari, slugi, bufoni, plebe plină de moravuri și perverși, se joacă de-a moartea cu viața și istoria neamului nostru peste care au curs veacuri de sânge, lacrimi șiroaie și nestinse morminte, șuvoaie nepământene. Mișcarea Legionară a fost permanent reprimată cu toată forța statală de către toți guvernanții precum și de intrușii care au primit azil pe pământul românesc, toți cu origine etnică dubioasă. Criminalul rege Carol al IIlea, Lupeasca și dușmanii Legiunii, preconizau internarea tuturor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de panta dealului de sud, n-am mai văzut animale. Drumul se termina și el aici. Am luat-o spre vest, peste câmpuri golașe și am trecut pe lângă niște locuințe abandonate. Începuse deja să se audă zgomotul vârtejului. Un sunet nepământean. Ceva ce nu seamănă cu nimic din ceea ce am auzit în viața mea. Nu pare nici cascadă, nici șuieratul vântului, nici huruitul pământului când începe să se cutremure. Lasă impresia unui gâtlej uriaș care horcăie. Uneori se aude mai tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
constituie un alt exemplu, la fel de remarcabil, legat de invadarea Pământului de către ființe non-umane. Într-o epocă preistorică, o ceată de oameni este confruntată cu niște ființe cărora nu li se cunoaște originea, dar care au un aspect și un comportament nepământene. Sunt un fel de figuri cu o stea centrală în corp. Emit raze asemănătoare cu laserul. Par, precum termitele, să aibă o inteligență centrală și se regrupează ca să sporească puterea emisiunilor lor ucigașe. O luptă încrâncenată se soldează cu distrugerea
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Moldova din acea atitudine de supunere slugarnică și rușinoasă, prin care a fost abandonată o populație de aproape un milion de cetățeni moldoveni, unei puteri străine lor. Avea, atunci, Moldova un domnitor? Da, îl avea pe Scarlat Callimachi, un domnitor nepământean, un fanariot care nu avea nimic în comun cu poporul peste care domnea. Să ne reamintim că de la Ștefan cel Mare și până la domnitorul Alexandru Cuza, media unei domnii în Moldova nu depășea doi ani. Erau domnitori care nu apucau
DUPĂ 200 DE ANI, DE LA RĂPIREA BASARABIEI.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
orice context social, le permit să existe independent... Explorez, astfel, legătura indisolubilă dintre sine și lume“, povestea Loretta într-un interviu pentru „Pluk“. Modelele ei nu par să aibă vârstă și nici nu trăiesc în universuri cunoscute. De o frumusețe nepământeană, cu bucle angelice sau codițe strâns împletite, cu picioarele goale sau pantofi de lac, tac, privesc, împrăștie bile colorate pe o podea de lemn, visează, se încruntă, desenează, așteaptă sau își poartă la piept ursulețul de pluș. Uneori copilărie, alteori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]