2,353 matches
-
dezgustătoare, la felul brutal în care se comporta cu femeile și mașinile, și la tandreța supusă pe care o arăta față de mine. Încă din clipa când îi împinsesem penisul în rect Vaughan știuse că, într-o ultimă demonstrație a iubirii nepăsătoare pe care mi-o purta, va încerca să mă omoare. Mașina lui Catherine stătea în parcarea de sub geamul dormitorului. Vopseaua de pe partea stângă purta urmele unei coliziuni minore. - Mașina ta... am rostit, prinzând-o de umeri. Ești teafără? Se sprijini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cumulate cu alte cusururi grave (corupție, imoralitate, birocrație ș.a.) au generat o mare repulsie față de politică și politicieni din partea unei mari părți a populației. Clasa politică este acum detestată iar politicienilor le pasă prea puțin sau sunt de-a dreptul nepăsători. Circul politic de la noi a generat în masă dezinteresul public (apatia civică) și a întărit și justificat noua mentalitate a «trasului în țeapă». România a devenit - în opinia unor jurnaliști un «rai al infractorilor». S-au găsit destui până acum
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la o slăbire - mai mult încă, la o înjosire - a caracterului celor ce le suferă acțiunea dăunătoare din punct de vedere psihologic. Nemaiputând avea nici o inițiativă, oamenii, sub regimurile dictatoriale, se dezvață să mai voiască; nemaiavând nici o răspundere, ei devin nepăsători, apatici, gata să primească cu resemnare orișice. Ei se întorc la psihologia deplorabilă a sclavilor din timpurile străvechi, care tremurau veșnic dinaintea stăpânului, știind că el avea asupra lor toate drepturile, chiar și pe acela de a-i ucide, când
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dă» cu puterea tocmai pentru un profit oarecare, moral (ah!) sau material.” Prin urmare, sunt individualiști mai întâi de toate, lipsiți de cel mai elementar patriotism, pragmatici și disprețuitori față de legi. Sunt oameni, care sunt «certați» cu cultura și absolut nepăsători față de viitorul României. Nimic nu-i preocupă mai mult decât propria lor bunăstare și plăcerile personale. În una din cărțile sale Octavian Paler mărturisea: „Mă demoralizează să văd că șmecheria ține loc de inteligență, că tupeul ține loc de curaj
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dimensiuni normale. Oricum, mai mică și mai palidă decât pulile pe care le vedem în filmele porno. O pulă ca toate pulile, din punctul meu de vedere. - Uite, am spus. Anca o privi. - Asta-i tot? zise. - Da. Făcea pe nepăsătoarea - Anca -, dar cunoșteam acea privire, acel foc care îi cuprinsese ochii și din care aproape că ieșea fum. - Ha, zise. Dar, vai!, ce neconvingător era acel „ha“... Aproape că-mi doream să nu fi avut dreptate sau să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
între noi, ne recomandarăm totuși. Goliciunea făcea deosebirile dintre locatari să pălească. Domnii arătau ca doamnele, fetițele ca băiețeii, băiețeii ca domnii, doamnele ca fetițele. Atmosfera era înflăcărată, toată lumea urla, de furie din cauza administratorului, de fericire din cauza apei care curgea nepăsătoare pe corpuri și capete, pe puli și pizde, pe brațe și picioare. Domnul Mărculescu, vecinul meu de palier, propuse să vorbim cu primăria, cu ministerul, cu firma Gaun, cu președintele, cu pompierii, cu poliția, cu salvarea, cu municipiul, cu sanepidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
La un moment dat se trezise înconjurat de o trupă de demenți care se aruncaseră asupra cărții lui. În jurul cărții, nebunii improvizaseră un fel de ritual, unul dintre ei ținând-o ridicată și ceilalți contemplând-o cu o profundă devoțiune. Nepăsători la protestele lui, se îndepărtaseră în pădure în fugă, ducând volumul cu ei. — Văile astea mișună de indivizi ciudați - i-am spus, încercând să-l liniștesc. Nu vă mai gândiți la cartea aceea, domnul meu; nu ați pierdut nimic important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
așa. Mai bine pentru toți. Ea Întîrzie să răspundă și, cînd o făcu, lăsă cuvintele să cadă cu greutate. - N-am să te iert niciodată, spuse. El o privi În tăcere, gînditor, și În cele din urmă făcu un gest nepăsător, ridicînd mîinile ca și cum ar fi vrut să Înfrunte ceva care se afla cu totul În afara razei lui de acțiune: - Ce mai contează un dușman În plus sau În minus? Întrebă. SÎnt obișnuit cu ei dintotdeauna... Și ține minte: poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ne vor duce? repetă ea alarmată. Nu te baza pe mine. N-am de gînd să mă urc În barca asta și să Încerc o aventură absurdă În largul mării... Oberlus se uită la ea cu o privire rece și nepăsătoare, absolut dezumanizată. - După cum Îți vei da seama, Începu el, n-am de gînd să las pe nimeni aici ca să le povestească celor care vor veni că mă aflu, lipsit de apărare, Într-o barcă și să vină după mine... Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vulcanului Pichincha, pe coastele abrupte și sălbatice ale orașului Quito, avea să dispară definitiv, Înghițită de nisipul de pe fundul celui mai mare și mai adînc dintre oceane. Sau poate totuși ar pluti? Da, poate că, umflîndu-se, ar fi plutit, iar nepăsătorul curent, acea forță ireductibilă, Împotriva căreia erau deja douăsprezece zile de cînd luptau zadarnic, avea să-i tîrască trupul pînă pe plajele acelor insule exotice despre care citise că se aflau la celălalt capăt al lumii. Era plăcut, aproape senzual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
umezeală și i-l puse la tîmplă, ducîndu-și poruncitor degetul la buze, Într-un gest prin care impunea, inechivoc, tăcerea. Dar chiar și așa, sărmanul cotinuă să cînte. Oberlus trase cocoșul armei În chip ostentativ. Celălalt Îl văzu făcînd asta, nepăsător, izbucni În rîs, amuzat fără Îndoială de obscenitatea melodiei, și continuă ca și cum s-ar fi aflat - și de fapt chiar se afla - pe altă lume. - Nu-l ucide, interveni Niña Carmen. Nu vezi că și-a pierdut mințile? - Ceea ce văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lăsă să cadă pe saltea, iar portughezul Ferreira, cu picioarele rășchirate pe banca sa, deschidea tot mai mult gura ca să respire, ca și cum ar fi făcut un efort supraomenesc să-i ajungă aerul În plămîni. Iguana Oberlus se uita la el nepăsător. Cam patru ceasuri mai tîrziu, portughezul șopti din nou ca prin vis: - Mi-e foame... Fu ultimul lucru pe care Îl mai spuse. Puse fruntea pe marginea bărcii, rămase foarte liniștit și Încetă cu totul să mai respire. CÎnd nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Își clarifice sentimentele. Se trezi la prînz, urină, puse mîna În tăcere pe vîsle, verifică direcția și Începu din nou să vîslească, fără să se mai oprească din treabă decît pentru a mînca ceva la căderea verii și a continua, nepăsător și tăcut, tot restul nopții. CÎnd soarele răsări din spatele munților Înalți, lumină cu primele raze oblice un peisaj auriu de nisip alb, un mare deșert de pe țărm, care se Întindea, monoton, de la un capăt la altul al orizontului, pe toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe sine cum alunecă așa dintr-o parte în alta a așezării, lăsîndu-și obrazul și fruntea mîngîiată de cîrceii tineri, de frunzele acrișor-amărui ale viei, cum înțelege dintr-un semn ce se întîmplă în case, cum își plimbă grijuliu și nepăsător privirea peste chipurile încrețite ori rotofeie ale tîrgoveților și cum aceștia știu că Radul Popianu e din alt aluat și are alt destin decît ei și din această pricină îl salută cu sfială și niciodată nu spun nu atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un copil cu focul neștiind. Simțind o atracție nemaipomenită să probeze cu mîna lui dacă e adevărat sau nu ce i s-a spus. Cam așa era prințul, dar prea lunga apropiere, prea deasa întâlnire cu primejdia te poate face nepăsător la ea și încetul cu încetul omul poate să devină, așa, el însuși o primejdie. Ca doctorii care stau în preajma suferindului și din prea multă rîvnă ajung să fie chiar ei purtătorii morbului ucigător. Numai că în asemenea situație primejdia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aviația. Lumea privită de sus. Aproape toți cei care au fost printre primii oameni care au privit pămîntul de sus s-au prăbușit, au intrat cu o forță înspăimîntătoare în țărâna care i-a primit cu totul și cu totul nepăsătoare. Poate cu o nepăsare mai mare decît aceea cu care primise pe toți ceilalți morți care nu se făcuseră vinovați de un asemenea hybris. Fiind un norocos, Șerban Pangratty privea cu mai multă indulgență agitația, fierberea celor care simțeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era ultimul serviciu pe care îl mai puteau face celor rămași în continuare în slujbă. "Dă vina pe mort" era un principiu străvechi și sănătos care salvase din multe impasuri instituții cum era și Serviciul. Voia să pară cît mai nepăsător, sfîrșitul neprevăzut al inspectorului Bîlbîie era într-adevăr un semn de slăbiciune a Serviciului, exact ceea ce-și dorea mai puțin, exact ceea ce-l făcea cu adevărat să se teamă. Nu era deloc un fricos, a reușit să creeze Serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
său. Pentru acestea îți trebuie puțină nebunie, puțină spaimă. Spaimă, deoarece nebunia este una din înfățișările fricii. Acest gînd, că Serviciul este în primejdie din cauza sa, i-a fost întărit în momentul în care Șerban Pangratty i-a spus aproape nepăsător: "Leonard Bîlbîie a murit, domnule Mihail, pentru că nu a fost cel mai potrivit om în afacerea asta cu Vulturul Alb. Vreau să spun că a fost omorît din prostie. Aproape dintr-o eroare a inșilor ăștia cam zănateci, aproape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
intrat încetișor, fără să trîntesc ușa, auzind voci. Erau înăuntru Stoicescu, Corvino și locotenentul Georgescu. Pe o capră de tăiat lemne aveau un felinar de vînt cu o lumină galben-roșiatecă. Bîlbîie, palid, așezat pe o ladă, se străduia să pară nepăsător. Ceilalți nici nu s-au uitat la mine, ci îl cercetau cu privirea pe adjutantul Popianu, care arăta ca vai de el, de parcă atunci ar fi coborît dintre dealurile Vladiei. Era de zece zile în București, dar Bîlbîie se îngrijise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu siguranță, așteaptă la fel de mult. Cu timpul, Luana acceptă ideea că între ea și colegul cu mustăcioară nu va fi, niciodată, nimic. Totuși continuă să-l viseze cu ochii deschiși, purtată de sentimentele trainice pentru el. Nu putea să fie nepăsătoare la izbucnirile pe care le avea. Nu reușea să-l uite. Nici n-avea cum, îl vedea zilnic. Vacanța de vară veni la timp pentru a-i alunga tristețea. La fel de plină ca și cea dinainte, cu un motiv în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
primit-o cu răceală, într-o tăcere plină de reproșuri și dezaprobare. Mătușa Vanda nu putea pricepe cum, în timp ce altele ar fi dat orice să se mărite, răsfățata blondă renunța la un soț dotat cu toate calitățile. Altădată conciliantă sau nepăsătoare la acțiunile celorlalți, mătușa Anda o sfida cu o privire glacială, aruncată peste nasul ridicat a superioritate. Sanda, intrată în gura târgului și judecată de lipsă de control asupra fetei, nu mai putea ieși din casă de groaza bârfelor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la fiu. Chiar așa, de la tată la fiu. N-o lua de la capăt! OK, tati! Cred că-i timpul să-nveți să te porți responsabil. Să lași deo parte felul ăsta stupid de viață. Nu poți să trăiești toată viața nepăsător și fără rușine. Gândește-te un pic la biata mami. Așa că am planuri mari cu tine. O să intri la C.M.R. N-am cum. E prea târziu. Nu se intră la Colegiul Militar Regal așa, fără o grămadă de chestii, teste
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
noilor Îmbogățiți, Îmbrăcate extravagant și școlite În Statele Unite sau În Australia. Pe de altă parte, era totuși ceva de mahala În comportamentul ei, o anume agresivitate În pronunțarea consoanelor, insolența adresării În fața unei persoane Înzestrate cu autoritate, gestul nervos și nepăsător cu care Își dădea pe spate părul negru, lucios, toate astea laolaltă Îi sugerau ținuta unei persoane care ar aparține noii orientări a mișcării socialiste. Vrei să spui că Din a fost dat afară? Așa, pur și simplu? O Înfuriase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de sub ochi îi erau vineții. De acolo zăriră cârdul de muntence, traversând parcela de porumb, dezolant de goală acum, de-a latul. Mergeau în șir indian, cu traiste mari, roșu cu negru, țesute în casă, agățate pe umăr. Înaintau încet, nepăsătoare, spre șosea era ceva tulburător în acea despărțire, șirul lung de fete, aceste păsări călătoare, ce se întorceau în cuiburile lor de munte și traversau grav câmpia, centimetru cu centimetru, pas cu pas, fără să mai privească în urmă. Plecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că nu mai avea fantezii. Simțise că în casa familiei Alexe cochetăria și feminitatea nu-și au rostul, decât în fraze, înșiruiri amabile, ei nu prețuiau decât bogăția circumvoluțiilor din creier, vestimentația sau rujul de buze îi lăsau cu totul nepăsători, dacă aveau ei chef să facă complimente unei persoane puteau ei s-o orneze după bunul plac, s-o urce până la ceruri, ce importanță avea adevărul acelui moment când mintea lor reușea să suplinească orice lipsă? În ultima clipă, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]