2,473 matches
-
Nu mai sunt nebun, repetă Pablo. Acum știu ce am de făcut. — Te vor prinde și te vor băga la „peretele de aramă“! Așa-zisul perete de aramă consta În tratamentul cu șocuri electro-convulsive. Totuși, Pablo schiță o grimasă de nepăsare. — Trebuie să mă ajuți, trebuie să ajung la femeia aceea!... Tăcu brusc, ascultă. Apoi se Îndepărtă repede, pe vîrful picioarelor, și se sprijini de tocul ușii, așa cum stătea de obicei, fiindcă auzise pe hol pașii unui sanitar care se apropia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
le rostisem, mi-au revenit În memorie În ziua cînd am fost chemat la morgă, pentru identificarea cadavrului. O simplă formalitate, m-a asigurat procurorul la telefon, trebuie recunoscut de o rudă sau o cunoștință apropiată, așa se obișnuiește. Din nepăsarea cu care vorbea reieșea că el se obișnuise de multă vreme cu așa ceva. Și a mai adăugat, cu intenția de a mă liniști, că nu va dura mult. Lucrurile erau suficient de clare, cauza decesului fusese stabilită cu precizie de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Decât să-i simtă inima bărbată? Fiori i se strecoară prin spinare. E turnu-n flăcări și e zidul frânt. Mort e-Agamemnon... Poate să priceapă Ea, tremurând sub cruda zburătoare, Puterea strânsă-n penele veșmânt Când ea, din plisc, cu nepăsare-o scapă? — Asta a fost, am zis. Pauză. — De cine-i scrisă? Apoi, la mișto: — De tine? — E scrisă de William Butler Yeats, am răspuns eu și mi-am dat seama cât de lipsit de tact fusesem, cu câtă nesimțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un gest care se opri la jumătate. Știu că-i un tic al rasei lui, pe care se străduia să și-l reprime. Ea spuse cu blândețe: — Sunt o scroafă. Ai stat aicea toată noaptea. El ridică din umeri a nepăsare. Ar fi putut fi un cămătar ce subevaluează un ceas sau o vază. — De ce nu? N-am vrut să fii deranjată. Trebuia să-l văd pe conductor. Pot să intru? — Evident. Este compartimentul dumitale. El zâmbi și nu fu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ea. El spuse sfidător: — Nu la dumneata Îmi este gândul. Am alte lucruri la care să mă gândesc. Dacă nu vrei biletul, n-ai decât să-l arunci. Ea Îl văzu pândind-o, cu umerii ridicați iarăși a bravadă, a nepăsare, și Începu să plângă fără zgomot, Întorcându-se spre fereastră, spre râu și spre un pod care trecea și un fag desfrunzit străpuns de muguri timpurii. Așa mulțumesc eu pentru o noapte de somn lung și liniștit; așa reacționez eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Împinse blând afară din compartiment. — Jidani și străini. Ar trebui să-ți fie rușine! Dr. Czinner ridică valijoara și o lăsă pe culoar. Când se Întoarse la doamna Peters, Îi arătă nu fața hăituită și deprimată a profesorului exilat, ci nepăsarea și sarcasmul pe care le semnalaseră jurnaliștii când depusese mărturie În boxă Împotriva lui Kamnetz. — Și? Doamna Peters scoase bomboana de mentă din gură. Dr. Czinner Își Înfundă ambele mâini În buzunarele balonzaidului său și se legănă pe călcâie Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
receptor. A, sărut mîinile! Ce s-a-ntîmplat? Sînt cu un prieten la o cafea... Da, spuneți... Sigur, spuneți, nu deranjați... Mihai se ridică din fotoliu și merge spre bar, să nu stingherească discuția de la telefon, dar, în drumul său, îl neliniștește nepăsarea lui Săteanu la gestul lui de-a se retrage; în condiții similare, cel de la telefon face de obicei gest de liniștire cu palma, că nu trebuie să se deranjeze. Neliniștea provocată de tăcerea lui Săteanu se adaugă peste sufletul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce se întîmplă în jur, arborînd un zîmbet sfidător. Cînd chelnerița se așază pe scaunul de alături, Letiția se întoarce puțin, arătîndu-i spatele, ridicîndu-și piciorul drept peste genunchiul stîng, bătînd aerul cu laba într-un ritm lent, de o totală nepăsare. Dacă peste cinci minute nu te văd făcînd treabă, în bucătărie întîi, totul lună! -, apoi la bar, te iau de păr și spăl pe jos cu tine. Aici, eu comand! Să-l văd pe ăla care te apără... Sultana mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cerând și primind ajutor în Germania sau Brazilia pe baza credinței comune în Iisus Hristos. Iar la biserică mai merg regulat, de pildă în Europa - citadela creștinismului, unul din zece. Pe măsură ce sufletul omenesc se cufundă în vulgaritate, grosolănie, materialism ordinar, nepăsare, se intensifică nevoia de fațadă metafizică. Ca la marii mafioți, care, după ce-și dau la curățat costumele stropite de sânge, se duc la biserică și cară la cruci și pupături de icoane. Mă duc să văd filmul „în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ușă. Ia te uită, au chiar o bucătărie adevărată, cu sobă de gătit și cu tot dichisul! CÎnd locuiești Într-un astfel de apartament, urmă el Întorcîndu-se În salonaș, poți uita că nu ești la tine-acasă... Rowe Își pierduse, Însă, nepăsarea și calmul de acum cîteva minute. — Ai observat ceva? Îl Întrebă ea. — Ce anume? Un fost ziarist ar trebui să aibă mai mult spirit de observație. — De unde știi c-am fost ziarist? — Fratele meu a luat toate informațiile. — Toate? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace “, a dovedit că este la curent cu ceea ce se întâmplă de fapt la noi, spre deosebire de foarte mulți dintre compatrioții noștri, care n-au înțeles prea clar realitățile autohtone ori se complac fie în nepăsare, fie în sprijinirea directă sau indireactă a hoției, a jefuirii unei națiuni: ION ILIESCU. Președinte al României (1990-1996, 2000-2004). Fiu al unui membru al partidului comunist clandestin, și-a terminat studiile superioare la Universitatea din Moscova la începutul anilor `50
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lipsă a conștiinței civice. Românii au rămas aproape în totalitate simpli spectatori, pasivi și obosiți, asistând neputincioși, cu indiferență ori resemnare la degradarea continuă a vieții noastre sub toate aspectele ei, inclusiv materiale și spirituale. Exemplul cel mai grăitor este nepăsarea față de amploarea pe care o capătă fenomenul infracțional în România (uneori trecând mai departe deși am fost martori la un incident, vreun furt sau o altă infracțiune). În locul solidarității sociale observăm un individualism tot mai accentuat și degradant. Românii nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
om ahtiat după avere și putere, când acesta nu-și dorește înnobilarea spirituală decât pentru a epata în jurul său. E vanitos și-i place mult să vorbească despre el însuși. Oamenii care devin pragmatici sau individualiști peste măsură ajung la nepăsare morală și dispreț față de tot ce nu aparține lumii lor eterice, plină de lux orbitant. Pentru ei banul nemuncit e mai bun, pentru că „nu contează ce faci, bani să iasă”. Important în viziunea lor e să fii „descurcăreț”. Cred că
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lupte. Este ceva în gustul victoriei care ne ațâță atât de mult, încât nu putem trăi fără s-o urmărim.” Nu întâmplător, un român din exil - Eugen Ionescu, a detestat în viață cel mai mult indiferența, adică pur și simplu nepăsarea egoistă. Românii au nevoie pe viitor de mult spirit civic și combativ. Presa și justiția trebuie lăsate de politicieni să-și facă datoria cu profesionalism și să-și aleagă oamenii cei mai capabili. Ele sunt garanți ai adevăratei democrații. Dacă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
tine, cititorule, cât și pentru el, autorul; și cu cât mai cenușiu, comun, nedeterminat și oarecare este începutul acestui roman, cu atât mai mult tu și autorul simțiți o umbră de pericol crescând deasupra acelei fracțiuni de „eu“, investită cu nepăsare în „eul“ unui personaj, despre care nu știți ce poveste târăște cu el, la fel cu valiza de care ar vrea așa de mult să se dezbare. Să mă descotorosesc de valiză trebuia să fie prima condiție pentru a restabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
seară la cina ofițerilor, că Într-o zi o să fiu martor la o crimă și va trebui să o las nepedepsită... - Am făcut tot ce ne-a stat În putință, domnule, interveni secundul Garret. Nimeni nu ne poate Învinui de nepăsare. - Nu se pune problema nepăsării sau a vinovăției, răspunse sec căpitanul. E vorba despre mînie... MÎnie și neputință... Să vezi cum alerga acel ipochimen, să-ți dai seama că urmează să ucidă și să nu poți face nimic ca să eviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Într-o zi o să fiu martor la o crimă și va trebui să o las nepedepsită... - Am făcut tot ce ne-a stat În putință, domnule, interveni secundul Garret. Nimeni nu ne poate Învinui de nepăsare. - Nu se pune problema nepăsării sau a vinovăției, răspunse sec căpitanul. E vorba despre mînie... MÎnie și neputință... Să vezi cum alerga acel ipochimen, să-ți dai seama că urmează să ucidă și să nu poți face nimic ca să eviți așa ceva, asta mi-a distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sus. Aproape toți cei care au fost printre primii oameni care au privit pămîntul de sus s-au prăbușit, au intrat cu o forță înspăimîntătoare în țărâna care i-a primit cu totul și cu totul nepăsătoare. Poate cu o nepăsare mai mare decît aceea cu care primise pe toți ceilalți morți care nu se făcuseră vinovați de un asemenea hybris. Fiind un norocos, Șerban Pangratty privea cu mai multă indulgență agitația, fierberea celor care simțeau că s-a schimbat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-a schimbat și de aceea continuau să discute despre aceleași vechi subiecte. Din această cauză nu prea frecventa saloanele, nu mergea la club, nici la cafenea, asta putea fi considerată o sfidare, nu era o sfidare, ci doar o nepăsare, nu ieșea la Șosea. În schimb, mergea la Băneasa la Aeroclub, la Hipodrom, întîrzia seara la Casa Oștirii și mai ales nu scăpa nici un film. Era cunoscut, mai ceva decît un actor de la Cărăbuș, pentru că uneori (de fapt, destul de des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
drum, cu această metodă. Uniformele, patrulările, împărțirea, defilările caraghioase, bunul plac al unuia sau altuia, înlocuind regula și legea, erau cel mai potrivit peisaj în care Carol Caraiman putea ateriza. Vladia urma să devină vreascul aprins din prostie, ori din nepăsare, ori din cinism, de la care urma să fie incendiată pădurea cea mare. Știa că nu are altceva de făcut decît să fugă din Vladia, era o imagine cutremurătoare pentru bunul simț, dar nu exista altă cale. În seara cînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
decît își putea imagina, pentru că Basarab Cantacuzino nu era omul care să se lase călcat în casă pe degeaba. Va trebui să fie atent, prudent, reticent. Să descopere cît de mare și de real este aisbergul cufundat în lenea și nepăsarea pe care prințul o arăta cu ostentație lumii. Că mintea lui Basarab Cantacuzino era plină de planuri, de intrigi, de sforării politice și nepolitice nu exista îndoială. Nu era prima dată cînd Serviciul se întîlnea cu Excelența-sa. Ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a timpului, greșind cu zeci, cu sute de ani intrarea în scenă. Și ce ar putea să mai facă, o dată intrați sub reflectoare decît să-și joace singurul rol pe care îl știu, tragic în plini comedie ori comic în nepăsarea generală. Se strecură cu pași repezi și mai dorind un singur lucru, să ajungă cît mai repede în stradă, viu, Odată ce va fi ajuns acolo hotărîrea sa va fi luată. VII Vestea morții lui Leonard Bîlbîie, cel mai bun inspector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
librăriile și anticariatele, consumă îndârjită text după text, entuziasmându-se tot mai mult pe măsură ce aprofunda opera autorului. O frază, o idee scrisă de creatorul total îi provocau reacții emoționale intense. Își neglija somnul și orele de masă cu o superioară nepăsare de parcă s-ar fi aflat într-o competiție cu ea însăși. Orice intenție de a se abate de la noua ei îndeletnicire era cu desăvârșire suprimată. Mai apoi citi toate comentariile apărute în cursul ultimilor cinci ani, o interesa tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din viața lor de zi cu zi. Ori poate nu voia să stârnească mânia bărbatului, nu voia să provoace vorbe de ocară era și așa destulă încordare în casă, deși, cu siguranță, se indigna mut: cum de era posibilă atâta nepăsare: El, bărbatul scosese niște bani de la CEC și cu asta se considera achitat, absolvit de orice grijă, ca și cum Elena murise iar el o dusese la groapă, crezuse că și-a făcut omenește datoria și acum n-avea decât s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea atâta forță cât să poată ajunge la prietena ei Fana, căreia îi promisese că se vor revedea după un an de absență. Ca să o vadă pe Fana avea nevoie de un alt suflu, mai vioi, mai plin de acea nepăsare tinerească, trebuia să-și compună o figură surâzătoare, să fie gata să-și deșerte sacul cu noutăți, care mai de care mai frapante, asta aștepta de la ea Fana și era normal să i se înfățișeze, altfel trebuia să suporte figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]