465 matches
-
întrebare care era cu siguranță la fel de valabilă pentru Gosseyn ca și pentru vorbitor. Venise desigur timpul pentru o altă pauză cortico-talamică. Constată că de data asta era mai optimist. E adevărat că era tot liniște, și că întunericul rămăsese la fel de nepătruns. De asemenea, încă zăcea întins în cușeta sa: și-și simțea corpul gol, cu numeroasele lui legături, exact ca mai înainte. Dar când Gosseyn repetă în minte cuvintele pe care le auzise, implicația lor era că se afla sub stricta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Numărul Doi își revenea după o tentativă a unui grup de a "sări" în altă galaxie, din care (credeau ei) venise rasa umană cu zeci de mii sau un milion de ani mai înainte. Gosseyn Trei, stând în întunericul de nepătruns al unei încăperi din ceea ce el presupunea că este o navă spațială își întrerupse firul amintirilor despre istoria trecută a trupurilor lui Gilbert Gosseyn și, adresându-se telepatic alter-egoului său, spuse în gând: "Am înțeles corect, Gosseyn Doi?". Răspunsul - trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de codri deși Nu e pârtie să ieși, Nu-i cărare, nici răzor, Nici urmă de vânător. Vicolind, troienele Au umplut poienele, S-au lăsat pe crengi uscate, Peste frunze scuturate, 93 {EminescuOpVI 94} Peste ape, peste toate. În pădurea nepătrunsă, O căscioară e ascunsă, Nu-i aproape sat nici drum, Singurică, nu știi cum Doar din horn îi iese fum... Cine-n casă o să-mi șadă, De nu-i pasă de zăpadă, Care cade ș-o să cadă Tot grămadă pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
suri, Își ridică în senin Creștet de zăpadă plin. Și spre mal se - ndreaptă iară Luntrea mică și ușoară, Iar Mușatin se coboară, Calea muntelui apucă Până-n vârfuri să se ducă, Pân- ce noaptea l-au ajuns În cel codru nepătruns. Dar cu noaptea -n cap pornește, Se tot urcă voinicește, Doară culmea va sui-o Pe când s-o miji de ziuă. Și pe culmea înnălțată El ajunge de o dată Și făcîndu-și ochii roată Mistuiește lumea toată, Că departe se -ntind
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a geme rece și a scutura casa cea mică în toate încheieturile căpriorilor ei. Șerpi roșii rupeau trăsnind poala neagră a norilor, apele păreau că latră, numai tunetul cânta adânc ca un proroc al pierzării. Prin acel întuneric des și nepătruns, Făt-Frumos vedea albind o umbră de argint, cu păr de aur despletit, rătăcind, cu mînile ridicate și palidă. El se apropiă de ea și-o cuprinse cu brațele lui. Ea căzu ca moartă de groază pe pieptul lui, și mînile
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Omul era înnebunit de groază și limba i se tot învîrtea formulînd rugăminți de îndurare. O vreme asta n-o deranjă. Era doar firul poveștii sale despre Kershaw și Neelan și... Și Neelan! Oftă manifestîndu-și înțelegerea. Vai de ce zid de nepătruns al voinței și înverșunări se izbise ea! I se păru că relația aceea explică rezistența neașteptată pe care i-o opusese, deși tot nu era nici o explicație asupra felului cum localizase el nava. Oricare ar fi fost detaliile, realitatea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mare decât cel planificat - cu sânge rece. Oare să fi funcționat și la noi în anii Terorii aceste planificări? Posibil că da, deoarece conducerea comunistă de la noi s-a grăbit să lichideze elitele românești la Canal și în întunericul de nepătruns al închisorilor dejiste și ceaușiste. Întorcându-mă la cei ce vor reabilitarea lui Stalin cred că orice încercare de acest fel nu va izbuti, fiindcă omenirea întreagă și chiar popoarele componente din fosta U.R.S.S. nu pot uita oceanul de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Golden Gate Bridge? — E doar un pod, zise Desert Rose. Tot nu Înțelegi? A, ba da, am Înțeles. În ochii tăi, podul ăsta imens e o piticanie În comparație cu Charlie. Simbolul orașului San Francisco nu are nici o șansă În fața misterului de nepătruns al lui Charlie. — Exact! Uită-te puțin la cucuiul meu, mai e umflat? — Nu, e În regulă. O să treacă În câteva ore, zise Kitty dezamăgită. — Bine, hai să ne facem părul și manichiura, propuse Desert Rose veselă. Trebuie să arătăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Urmărind desenele lui Verulamius 85. Phileas Fogg. Un nume care e o marcă de garanție 86. Acestora li s-a adresat Eiffel 87. E o coincidență curioasă 88. Templierismul e Iezuitism 89. S-a format În sânul tenebrelor celor mai nepătrunse 90. Toate infamiile artibuite Templierilor 91. Cât de bine ați demascat sectele acelea infernale 92. Cu toată puterea și groaza lui Satan 93. În timp ce noi rămânem În spatele cortinei 94. En avoit-il le moindre soupçon? 95. Adică Evreii Cabaliști 96. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mă oglindesc Să pot zări marginea unui crâmpei de viață Cum se prăbușește în sine. O pată de culoare stinsă în palma ta Și un chibrit aprins pe-o lacrimă. Un cuvânt mut și o vorbă șoptită Îmi povestesc adevărul nepătruns. O umbră părăsită, un chip jucăuș Mă lasă-ntr-o lume concretă. În vise pietrificate. Liber În frâul libertății am învățat să scriu. Metafora luminii blând s-a zbătut cu ochi temători Și zboară acum ca fluturi prin lanuri largi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
plăcut și, în același timp, inteligent:„Când erai mic săpai gropi în nisip și apoi așteptai ca toată apa din mare să intre în groapa ta, acum încerci, cu mintea ta, să cuprinzi neștiutul, să înțelegi neînțelesul și să pătrunzi nepătrunsul? Ai vrea oare ca toată apa din mare să încapă într-o groapă atât de mică?”. L-am privit atent, până ce o adiere de vânt l-a făcut să dispară. M-am trezit și, uitându-mă pe fereastră, m-am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe vremea Ghiculeștilor ctitorindu-și ba mănăstire ba palat la țară, printre sălcii și dumbrăvi cu stârci și coțofene, vremea lui Anton Pann, a oboarelor de vite, a căruțelor, a bisericilor, a livezilor, acum iată-ne altundeva pe vremea codrilor nepătrunși, pe vremea goților, a sciților, într-un nor de praf, se aud urlete de lupi și țipătul sângelui, apoi tăcere, tăcere și mai mare, un munte se ridică, îi cresc aripi și zboară, zboară ca pițigoiul prin cer, aripile îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nici pe Alice - care era singură, în parc, cu copiii - și nici agenția. Hugo a mugit, s-a ridicat în picioare înțepenit și-a început din nou să se miște, în sus și-n jos, prin parcare. Întunericul ăla de nepătruns era îngrozitor. Pumnii îl dureau și sângerau de cât bătuse cu ei în ușa care dădea înspre scări. Picăturile care cădeau constant de pe acoperiș îl călcau pe nervi. Hugo și-a dat seama, temător, că putea să și moară acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lichefiată, intermediară, dintre tine și alt tine, chiar cu prețul golului acela În stomac, al golului care apare când te lași să aluneci pe panta spre o altă consistență a lumii ? De câte ori ai Închis cu spaimă sau cu timiditate ungherele nepătrunse ale tainei celei mai mari de pe lumea asta - sufletul tău ? oare unde ai fi acum dacă În loc să alegi anii de uitare pe care i-ai ales, ai fi trăit În curaj și forță ? Și acum, știind toate acestea, mergi Înainte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Înseamnă legea umană, până la urmă ? CĂci oriunde În lume legea umană devine insignifiantă În fața unor legi mai presus de Înțelegerea omenească, parte dintr-o logică supraumană, care Îi folosesc pe bieții nebuni ca instrumente pentru a-și duce la Îndeplinire nepătrunsele planuri. iar nebunul meu s-o mai fi plimbând nestingherit cu cuțitul În buzunar prin centrul Bucureștiului și azi. Însă eu sper că Într-o zi vom fi suficient de puternici și de drepți la suflet ca să-l oprim. 123
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
părea că multe lucruri Începeau să-și schimbe Înțelesul. Știam că acestă nouă Înțelegere e tem- porară, că În zilele următoare și aceasta se va schimba. lumea devenise deodată polifonică și toate Înțelesurile revelate se deschideau În noi Înțelesuri, Încă nepătrunse, ca niște reverbe- rații, ca tonurile de albastru ale munților din depărtare. Toate Încercările mele de a găsi o formulă magică a lumii, o ecuație unică, Îmi păreau acum un joc copilăresc. Îmi venea mai ușor decât Danei, care locuia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lichefiată, intermediară, dintre tine și alt tine, chiar cu prețul golului acela în stomac, al golului care apare când te lași să aluneci pe panta spre o altă consistență a lumii ? De câte ori ai închis cu spaimă sau cu timiditate ungherele nepătrunse ale tainei celei mai mari de pe lumea asta - sufletul tău ? oare unde ai fi acum dacă în loc să alegi anii de uitare pe care i-ai ales, ai fi trăit în curaj și forță ? Și acum, știind toate acestea, mergi înainte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
înseamnă legea umană, până la urmă ? Căci oriunde în lume legea umană devine insignifiantă în fața unor legi mai presus de înțelegerea omenească, parte dintr-o logică supraumană, care îi folosesc pe bieții nebuni ca instrumente pentru a-și duce la îndeplinire nepătrunsele planuri. Iar nebunul meu s-o mai fi plimbând nestingherit cu cuțitul în buzunar prin centrul Bucureștiului și azi. Însă eu sper că într-o zi vom fi suficient de puternici și de drepți la suflet ca să-l oprim. Igalaq
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se părea că multe lucruri începeau să-și schimbe înțelesul. Știam că acestă nouă înțelegere e temporară, că în zilele următoare și aceasta se va schimba. Lumea devenise deodată polifonică și toate înțelesurile revelate se deschideau în noi înțelesuri, încă nepătrunse, ca niște reverbe rații, ca tonurile de albastru ale munților din depărtare. Toate încercările mele de a găsi o formulă magică a lumii, o ecuație unică, îmi păreau acum un joc copilăresc. Îmi venea mai ușor decât Danei, care locuia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care fu rugat să rămână și Pascalopol. Părintele făcu elogiul bătrânului, declarând că e liniștit în privința destinului său duhovnicesc, de vreme ce l-a văzut așa de bine dispus, înainte de a muri, spre cele bisericești. Cât despre moarte, ea e în voința nepătrunsă a Celui-de-sus și nu se cade să-l supărăm, arătând o durere afară din cale, dovedind nepătrunderea rosturilor lumii. Căci Dumnezeu a dat ca trupul să se risipească întru cele dintru care s-a alcătuit, iar sufletul să se mute
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
infirmierul nebocciu și subțirel, care-și dăduse întîlnire cu ei la conacul lui Iacovachi, să-i scoată din Mociornița, cu spumiera mântuirii lui Dumnezeu, să-și facă din dânșii gașcă nouă, să-i călăuzească și să-i cărăbănească prin ascunzișurile nepătrunse ale muntelui, până năpăstuiții or să se întremeze și or să se degaje de brațul lipicios al Securității, azvârlit după ei. După ce, la sfârșitul lui ianuarie '88, se îndurase, probabil, Dumnezeu și de tinerețile lui, ale Ierbii Fiarelor și iscusitul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
proaspătă a zilei, de mirosul câmpiilor, de gurele înmiite ale naturei, încît pare că-mi vine să spun și eu naturei ceea ce gândesc, ce simt, ce trăiește în mine. Lumea mea este o vale, încunjurată din toate părțile de stânci nepătrunse cari stau ca un zid dinspre mare, astfel încît suflet de om nu poate ști acest rai pământesc unde, trăiesc eu. Un singur loc de intrare este - o stâncă mișcătoare ce acoperă măiestru gura unei peștere care duce pîn-înlăuntrul insulei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și sunt atât de plin de mirosul câmpiilor, de gurele înmiite ale naturei, încît pare că-mi vine să spun și eu naturei ceea ce gândesc, ce trăiește în mine. Lumea mea este o vale, incunjurată din toate părțile de stânci nepătrunse cari stau ca un zid dinspre mare, astfel încît suflet de om nu poate ști acest rai pământesc unde trăiesc. Un singur loc de intrare este - o stâncă mișcătoare ce acoperă măiestru gura unei peștere care duce pîn-înlăuntrul insulei. Altfel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
proaspătă a zilei, de mirosul câmpiilor, de gurele înmiite ale naturei, încît pare că-mi vine să spun și eu naturei ceea ce gândesc, ce simt, ce trăiește în mine. Lumea mea este o vale, încunjurată din toate părțile de stânci nepătrunse cari stau ca un zid dinspre mare, astfel încît suflet de om nu poate ști acest rai pământesc unde trăiesc eu. Un singur loc de intrare este - o stâncă mișcătoare ce acopere măiestru gura unei peștere care duce pîn-înlăuntrul insulei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de stâlpul unui fel de șură, s-apropie de casă și merse-n față-i cu pași lini și abia auziți. Era liniște ca-n mormânt. El se uita pin fereștile de jos, dar își fixa ochii într-un întuneric nepătruns și nu putu cunoaște nimica. După un scurt monolog merse la poartă, de-a cărei ușcior era atârnat, de-un lanț, un ciocan greu. El îl ridică, se răzgândi, apoi bătu o dată tare. Toată vizuina răsună a deșert, apoi iar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]