546 matches
-
sângeroase care se țes în jurul tronului, începe să simtă o atracție amoroasă pentru ea și își neglijează sarcina spirituală. Anamneza, „trezirea”, intervine la capătul unui exercițiu mistic de biruire a trupului prin concentrare intelectuală, post și rugăciuni. Reușind o unire nepieritoare, în spirit, cu Maria, ultimul Deceneu se întoarce acasă spre a propovădui noua religie. Romanul reconstituie lumea bizantină și pasiunile ei politice cu o pastă coloristică flaubertiană. În același timp, o muzică de înalte purități traversează textul, imprimându-i o
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Vipera”, fiind redactor-șef și elementul catalizator al acesteia. A mai colaborat la „Teleormanul liber”, „Steagul roșu”, „Gazeta literară” ș.a. Poeziile scrise de P. exploatează stângaci un așa-zis sentiment patriotic, fiind versificări facile, în spirit agitatoric: „Cu această dragoste nepieritoare/ Eu, țară, te iubesc clocotitor/ Și-am mers la braț cu tine totdeauna/ În văzul și-n auzul tuturor” (E o iubire). Dinastia regală este blamată stupid („țara lui rege Hopânțol”) și îndemnul de a pune capăt unei rânduieli politice
PAUN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288724_a_290053]
-
minții, curățirea inimii, priveghere și slujirea aproapelui. Trăiesc, ascunși vederii, duhovnici îmbunătățiți care iubesc mai mult decât orice sărăcia chiliei și solitudinea contemplației. Sunt monahíi în felul Martei sau al Mariei care, acolo unde le este dat, râvnesc după virtuțile nepieritoare. Există numeroase familii darnice, în care se poartă iubirea de străini. Nu ne lipsesc tinerii voluntari în asistența socială. La fel, studenți care fac gazetărie evanghelică fără să fie plătiți, entuziaști ai înnoirii picturii sacre și pionieri ai muzicii bizantine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
veșmântul de lumină al începuturilor, când toată făptura cânta bucuria odihnei întru pacea Domnului. Monahii și monahiile participă la liturghia cosmică a îngerilor. Hrana lor permanentă este Cuvântul lui Dumnezeu. Desfătarea în rostirea numelui lui Iisus se prelungește în bucuria nepieritoare de a mulțumi pentru darul necuprins al vieții. Aflat în starea de contemplație naturală, monahul face experiența „eternei reîntoarceri” a doxologiei. Când rugăciunea euharistică arde în inima monahului ca rugul nemistuit de flăcări al lui Moise, atunci viața sa nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și tatuajele. Dar, pe măsură ce carnea i se topea, iar umerii obrajilor îi ieșeau în afară, ochii lui păreau să se mărească, dobîndind o strălucire ciudat de blîndă; te privea galeș, din adîncul suferinței lui - mărturie grăitoare a unei robusteți lăuntrice nepieritoare, ce nu putea nici să slăbească, nici să se stingă. Aidoma cercurilor ce se întind pe apă, din ce în ce mai largi pe măsură ce se subțiază, ochii lui păreau să devină tot mai rotunzi, ca niște cercuri ale Veșniciei. O spaimă de negrăit te
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-te de mine ca de piciorul pierdut, calcă pe mine, domnule căpitan, asta e tot ce-mi doresc, să rămîn o parte din dumneata. Ă A, în ciuda a milioane de ticăloși, băiețașul ăsta mă face să cred cu tărie în nepieritoarea lealitate a oamenilor! Și-i doar un negru! Și, pe deasupra, de-a dreptul nebun! Dar am impresia că principiul „cui pe cui se scoate“ se aplică și în cazul lui: nu mai vorbește în dodii! Ă Mi s-a spus
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
capital moral foarte apreciat și un capital material însemnat, ea continuă a urca calea activității sale într-un ritm foarte vioi, spre culmi, spre apogeu. În anul 1925, se retrage din prezidenție doamna Elena Horvat, fiind aleasă - în urma meritelor sale nepieritoare - de prezidentă de onoare, iar în locul ei ajunge în fruntea Reuniunii o energică româncă, bihoreană: doamna Veturia Candrea. Activitatea de până acum a Reuniunii se intensifică, un dinamism nou pune în mișcare forțele gospodărești ale femeii române și noi precepte
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
al treilea cântec de iubire al poetului, De va fi să fim vreodată: Despărțiți în calea grea/ Steagul luptei ne-nfricată/ Să-l urmezi, iubita mea./ Să nu uiți izbânda floare/ Ce ți-am prins-o-n păr dintâi:/ Roșiei flori nepieritoare/ Credincioasă să-i rămâi./ Să păstrezi în amintire/ Tot ce tainic ne-a legat/ Tot ce adânc și cu uimire/ Am visat, și-am cutezat.../ Fi-vor poate ceasuri grele,/ Poate vânturi ne pândesc/ Însă țelul vieții mele/ Știu că
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
-Arta literară a lui Karl Marx. Idem, nr.13 (338), 27 mart.: „De aceea în opera genială a lui Karl Marx, ca în operele tuturor marilor învățători ai omenirii muncitoare, ca în operele lui Lenin și Stalin, întâlnim adesea exemple nepieritoare de exprimare a celor mai profunde idei sub forma unor strălucite imagini artistice. Capitalul, de pildă, este analiza științifică genială a economiei capitaliste. Dar el e totodată și o admirabilă operă literară. Cum observa Lenin, rar e un tratat științific
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de fericit ce sunt. De va fi De va fi să fim vreodată Despărțiți în calea grea, Steagul luptei, ne-nfricată Să-l urmezi, iubita mea. Să nu uiți arzânda floare Ce ți-am prins-o-n păr dintâi: Roșiei flori nepieritoare Credincioasă să-i rămâi (...) Fi-vor poate ceasuri grele, Poate vânturi ne pândesc, Însă țelul vieții mele Știu că n-am să-l pângăresc. Nici lumina ce-am sorbit-o Cu poporu-mi renăscut, Nici iubirea ta, iubito, Ce spre țel
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Timișoara) ș.a. Al doilea volum de versuri, Cioplitorul de vedenii (1944), apare la Odesa. Abia la sfârșitul deceniului al șaptelea B. reintră în viața culturală arădeană. Publică versuri în culegerea colectivă Cariatide, în ziarul „Flacăra roșie” și în „Orizont”. Plachetele Nepieritoarele efemeride (1984), Sonatele tăcerii (1985) și Intransigența pietrelor (1987) apar pe speze proprii, la Editura Litera. Conștiința acută a trecerii, angoasa morții, sentimentul înfrângerii și maculării „lutului”, precum și căutarea unei consolări sunt trăirile ce dau substanță volumului Potire de mătrăgună
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
și în ciclul Fluierul din cer, în care se filtrează însă trăirile colective (Cântec de moț, Apleacă-ți auzul). O sensibilă elegie a Clujului înstrăinat în urma Dictatului de la Viena se alătură câtorva poeme ce reflectă experiența tragică a războiului. Volumul Nepieritoarele efemeride, scris patru decenii mai târziu, marchează o altă etapă în aspirația de a conjura neființa. Descoperirea perenității „efemeridelor” consolează întrucâtva, dar ca fundal rămâne o vagă melancolie. Semnele neantului irump din când în când (Norii, Ușile de taină), menținând
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
Descoperirea perenității „efemeridelor” consolează întrucâtva, dar ca fundal rămâne o vagă melancolie. Semnele neantului irump din când în când (Norii, Ușile de taină), menținând tensiunea. Nici motivul creației nu este abandonat, cântul - din fluier sau orfic - fiind și el o „nepieritoare efemeridă”, a cărei condiție e harul venit din cer. Prospețimea percepțiilor, interpretarea inedită dau o anume relevanță imaginilor. În Sonatele tăcerii, motivele revin într-un registru mai dramatic. E cercetat tot mai mult spațiul amintirii, iar poezia devine acum rodul
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
mult spațiul amintirii, iar poezia devine acum rodul „tăcerii unui gând”. Și placheta Intransigența pietrelor cuprinde aceleași teme, păstrând plasticitatea viziunii, dar năzuind tot mai vădit la concizia aforismului. SCRIERI: Potire de mătrăgună, Cluj, 1935; Cioplitorul de vedenii, Odesa, 1944; Nepieritoarele efemeride, București, 1984; Sonatele tăcerii, București, 1985; Intransigența pietrelor, București, 1987. Repere bibliografice: Al. T., Petru Bortoș, „Potire de mătrăgună”, CRE, 1936, 2943; M.N., „Potire de mătrăgună”, GT, 1936, 46; Eugen Dorcescu, Petru Bortoș, „Nepieritoarele efemeride”, O, 1984, 38; Florin
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
Cioplitorul de vedenii, Odesa, 1944; Nepieritoarele efemeride, București, 1984; Sonatele tăcerii, București, 1985; Intransigența pietrelor, București, 1987. Repere bibliografice: Al. T., Petru Bortoș, „Potire de mătrăgună”, CRE, 1936, 2943; M.N., „Potire de mătrăgună”, GT, 1936, 46; Eugen Dorcescu, Petru Bortoș, „Nepieritoarele efemeride”, O, 1984, 38; Florin Bănescu, Cărțile arădenilor, CNT, 1986, 13. V.D.
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
în 1971 într-un volum colectiv ce cuprinde cuvântările mai multor poeți europeni la un congres internațional de poezie, A. își explicitează crezul poetic: „Poetul-omul-artist se regăsește astfel slujitor al Cuvântului, și în această vocație a lui a dat opere nepieritoare; el este scoica în care se aud vuietele cele mai de taină ale cosmosului, este transparență între vizibil și cele nevăzute, punte-catapeteasmă ce tăinuie și revelează între sacru și profan, mijlocind ca diacon dialogul mereu triadic.” Volumul de debut, Cum
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
în blocul de beton de la baza digului portului, cuprindea un text comemorativ incluzând următoarea mențiune: "Înmulțind căile de comunicație și rețeaua căilor ferate, unind cele două țărmuri ale Dunării prin podul de la Fetești-Cernavodă, luat-am hotărârea ca aceste temeinice și nepieritoare lucrări să fie desăvârșite prin întemeierea unui port la țărmurile vechiului Pont Euxin, unde din veacurile cele mai depărtate comerțul a găsit un loc de adăpost, unde atâtea monumente istorice ne aduc aminte vechea dominațiune a strămoșilor noștri romani și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, și toți copacii din cîmpie vor bate din palme. 13. În locul spinului se va înălța chiparosul, în locul mărăcinilor va crește mirtul. Și lucrul acesta va fi o slavă pentru Domnul, un semn veșnic, nepieritor." $56 1. Așa vorbește Domnul: "Păziți ce este drept, și faceți ce este bine; căci mîntuirea Mea este aproape să vină, și neprihănirea Mea este aproape să se arate. 2. Ferice de omul care face lucrul acesta, și de fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
moare de foame niciodată, când e cu copilul lui. Asta e legea noastră. Și a dumneavoastră, după câte știu. Uitându-mă la el, îmi spuneam: „Iată poporul Tablelor Legii!” Îi priveam fața pe care abia se deslușeau urmele rasei lui nepieritoare, care născuse pe Moise și pe Iisus. Urma să plece, în adevăr, în Țara Sfântă dar neliniștea lui veselă era traversată de o prevestire a tristeții ce-avea să-l macine mai târziu: lăsa în urmă mormântul soției, locurile copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Petroșanu CATEDRA DE GEOGRAFIE Profesor, Marnela Hadarag Necoară Profesor, Constantin Grădinaru Motto: Natura este cel mai desăvârșit maestru ce de nenumărate secole lucrează pentru a îmbrăca pământul cu formele cele mai artistice, a-l înfrumuseța cu ornamente neînchipuite, tăind monumente nepieritoare”. (Gh Munteanu-Murgoci) Așa cum se sugearează aceste cuvinte, se lasă pătrunși de spiritul naturii și al creațiilor sale și elevii liceului nostru sub îndrumarea unui colectiv de cadre didactice format din prof. Constantin Grădinaru, prof. Marnela Hadarag-Necoară, prof. Claudia Dumitrașcu, cărora
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
despre nunta ei și Îi cerea să o uite fusese o Înșelăciune. Avea să-i dezvăluie că el Însuși, Jorge Aldaya, Își obligase sora să Înșire toate acele minciuni În timp ce ea plîngea cu disperare, proclamîndu-și În cele patru zări dragostea nepieritoare pentru Julián. Avea să-i spună că ea Îl așteptase, de atunci, cu sufletul zdrobit și cu inima Însîngerată, topindu-se din pricina părăsirii. Asta avea să fie de-ajuns. De-ajuns pentru ca Julián să apese pe trăgaci și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din acte de jertfire, Noi, încercăm adesea ca să îmbălsămăm Clipita care moare, spre-o altă împlinire... Din miile de praguri ai anilor trecuți, Lumina ce se-aprinde, inundă ca o apă, Prin care năruirea stejarilor căzuți În albia de vremuri, nepieritoare, sapă... Cad măștile uimirii carnavalești, pe rând, Istoria se-ncheagă din jertfe anonime Rămase în tăcere, ascunse, până când, Se dezvelesc strămoșii de straie-n întregime... Apoi, ca niște umbre, la un ospăț spontan, Rămânem să petrecem covoarele de stele, Scoborâtori
COVOARE DE STELE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83766_a_85091]
-
tu, scrisori către... Nu știu, nimic deosebit. —Ei, eu Întotdeauna am fost de părere că ești foarte drăguță. Am simțit imediat că roșesc. Nu știu de ce, dar asta m-a bucurat mai mult decât dacă și-ar fi proclamat iubirea nepieritoare pentru mine, dar n-am avut timp să savurez, pentru că mobilul Începu să bâzâie cu un mesaj urgent: Păpușă, unD ești? Am nevoie de Cristal URGENT. De ce nu putea Philip să ceară unuia dintre cei treizeci de manechini/chelneri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoție. 15. Lucrul acesta se face și mai luminos cînd vedem ridicîndu-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot, 16. pus nu prin legea unei porunci pămîntești, ci prin puterea unei vieți nepieritoare. 17. Fiindcă iată ce se mărturisește despre El: "Tu ești preot în veac după rînduiala lui Melhisedec." 18. Astfel, pe deoparte, se desființează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinței și zădărniciei ei, 19. căci Legea n-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
de trai: curat și în temere. 3. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, 4. ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blînd și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. 5. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, și erau supuse bărbaților lor; 6. ca Sara, care asculta pe Avraam și-l numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]