388 matches
-
e posibil, locotenente, dar nu trebuie să ne grăbim cu concluziile... - Tocmai de asta, tovarășe colonel! - Știi bine, dacă greșim, putem avea mari probleme cu întreaga etnie rromă. Țiganii sunt în stare să iște o revoltă, să-i avem musafiri nepoftiți în fața sediului nostru zi de zi, și atunci ce ne facem? N-ar fi o notă bună pentru noi. Trebuie să procedăm cu mult tact. Ai găsit ceva dovezi, acte, care să ateste vârsta copilului? - Se pare că dețin câteva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mal fugind și strigând cât o ținea gura, scuturându-și picioarele cu rochia ridicată deasupra brâului de se vedea trupul de la brâu în jos în toată goliciunea. - Văleu, văleu, mi-o intrat chișcaru-n chi...dă! Și femeia speriată, că musafirul nepoftit intrase prin lăstărișul părului de jos și-și băgase capul acolo unde nu trebuia, striga și fugea când într-o parte, când în alta. Eu cu fratele ieșim din apă, ne luăm după ea ca so ajutăm sau să înțelegem
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sufletul către cel pe care îl omenea, și acesta, fariseic, îi promitea rezolvarea problemelor, îl căina, se făcea că suferă și el alături de gazdă, iar la ieșire, când dădea ochii și cu vecinul, care mâine putea să-i fie musafir - nepoftit, «îl mângâia» și pe el, ca un fel de arvună, cu aceeași zicere - «Ghetu’ om săracu’!». Numai că, la un moment dat, lumea a sesizat nefirescul. De la un timp, discret, pe la miez de noapte câinii lătrau cu mai multă insistență
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
profesori și oratori în general. Fu nevoie de un efort mintal conștient din partea lui Gosseyn pentru a alunga aceste asociații automate din memoria sa. Nu pentru că aceste amintiri stereotipe l-ar fi făcut mai puțin conștient, dar veneau așa, pe nepoftite și se amestecau îndeajuns pentru a-i distrage atenția de la ceea ce, la alt nivel al conștiinței, socotea a fi momentul hotărâtor. Vocea Patru făcuse pasul cel mare. Astfel, dintr-o singură mișcare, individul scăpase de responsabilitate față de ceea ce avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ideală cu care să-i convină cuiva, să fie confruntat. În ce-l privește pe Gosseyn, reacția intelectului său era complicată de o aparentă contradicție. Dan Lyttle dându-i lui Enin o lecție despre Semantica Generală, de față cu niște nepoftiți înarmați. Cealaltă complicație era că, felul în care se arătase interesat și dăduse replicile, băiatul se comportase de parcă el și instructorul său ar fi fost singuri în cameră; și, la sfârșit, când se arătase amenințător față de Lyttle, nu păruse impresionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
timp. Chiar în momentul acela, Enin veni în fugă la el și-l apucă de mână. - Mă bucur că ai apărut, în sfârșit, domnule Gosseyn. Părea să fi uitat de amenințarea proferată la adresa gazdei lor, și îi ignoră total pe nepoftiți. Ochii lui strălucitori priviră în sus spre Gosseyn: - Întotdeauna dormi așa de mult? - Ei! Gosseyn reuși să zâmbească, și. din moment ce era primul lui somn normal - o realitate la care se gândise deja - reuși să-și ascundă sentimentele și spuse: - Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
joc pe video pentru tânărul tău prieten. Când m-am întors, acești bărbați se aflau aici unde îi vezi. Chiar atunci când Dan Lyttle dădea aceste explicații, unul dintre cei doi bărbați în haine civile făcu prima miscare venită din partea musafirilor nepoftiți: se ridică în picioare. Era un individ de înălțime potrivită și cam rotofei. Avea pe fața rotundă un zâmbet strâmb, în timp ce aștepta politicos ca Dan Lyttle să termine ce avea de spus. După care rosti pe un ton dulceag: - Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Iar intrușii fuseseră înșelați de banalitatea imaginii unui om care mănâncă. Lyttle se aplecă din nou spre el, și, de data asta, șopti: - Acela este Mașina Jocurilor! Identitatea lui! - Hei! Era un strigăt venit dinspre purtătorul de cuvânt al musafirilor nepoftiți. Gosseyn și Lyttle reacționară imediat. Gosseyn spuse: - Dacă mai vreau ou, zici? Apoi se șterse iarăși la gură, ca și cum șoapta ar fi avut vreo legătură cu întreținerea curățeniei. Așeză apoi prosopul peste cartela perforată. Se ridică. Și se întoarse. Spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
prezidențiale. Dar realitatea arăta că avea să fie luată o hotărâre. Așadar, cea mai mare amenințare era prezența în această încăpere a unui tip foarte special de ființe umane de tip vechi; asta însemnând că. aproape toți indivizii care intraseră nepoftiți în casa lui Dan Lyttle nu aveau să facă nimic rău până ce nu primeau un ordin direct. Gosseyn, care pusese deja, mai înainte, prevederea de a-i fotografia mental pe cei patru indivizi înarmați, cu ajutorul super-creierului său, hotărî că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
în case. Mai multe apartamente au fost evacuate. Pentru distrugerea invadatoarelor au fost folosite jeturi puternice de apă, aspiratoare gigant etc. Se speră că în curând toate frunzele copacilor vor fi devorate de omizi, ceea ce va determina și moartea oaspetelor nepoftite. 13. Atunci a venit bondarul. și, cum zbura înveșmântat în minunatele lui dungi galbene cafenii, s-a năpustit deodată, zbârnâind, în geamul peretelui dinspre apus al verandei. Se căznea disperat să treacă prin el. Se agăța cu ghearele, se învârtea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
viitorul Planetei. O Stațiune mai mare. Ce Magistrat ai fi putut să fii!... Castelanul încă nu s-a arătat la față. Între el și restul lumii stă mereu Intendentul, zărit numai de la distanță. Din donjon, veghează, ia măsuri, se adresează nepoftiților printr-un tub acustic ce duce până la poarta Domeniului, îndemnându-i să plece. Uneori, folosește o portavoce: în câteva rânduri, chiar și o pușcă de vânătoare, a descărcat-o în aer... Nici Magistratul nu a izbutit încă să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de ani, am pășit pe urmele Tale mâlite de cer înnourat. În dimineața aceasta, cu ochii închiși vei desface noduri, pe când eu, cu ochii închiși, în nevederea ta, Miopule, voi pune masă aici, în fața Ușilor Împărătești și voi chema toți nepoftiții la ospăț. Hai, curaj, dezleagă ce-ai înnodat de catargul acesta rupt! Nu-ți fă griji, nu-ți fie milă de o funie putredă, știm pe de rost, deopotrivă, mersul cu spatele. Confuz, absent, puțin, tot mai puțin, dâră lascivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cum dorm unii-n parlament. Ăia cât or fi luat la bac? Acu` e cu școala vieții, bacalaureatul e doar așa, un moft, pentru părinții fraieri... Și se mai mută atenția de pe Cotroceni, că stătea ca ploaia asta, ca musafiru` nepoftit. Plouă, plouă, plouă, vreme de prostie... 05.07.2011 Constituția mamii lor! Constituția mamii lor! Sandu Șpriț aterizează pe terasă cu viteza unui Boeing 747 scăpat de sub control, se trântește pe scaunul care protestează prin troznete Înspăimântătoare, răsuflă adânc, apoi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
minute până când, în sfârșit, apăru nu șeful căutat, ci un subșef. Lui Cipriano Algor nu-i plăcea să-și spună povestea unuia care n-avea, în general, altă utilitate în organigramă și în practică decât de a-l feri de nepoftiți pe cel care ierarhic era deasupra lui. Noroc că, pe la mijlocul explicației, chiar subșeful și-a dat seama că, dacă se ocupa el de problemă, s-ar fi legat la cap fără să-l doară, și că, într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
născut tu și cu mine, Isfahan-ul aparținea unei dinastii persane și șiite, care-și impunea legea asupra Califului din Bagdad. Astăzi, persanii nu mai sunt decât slugile turcilor, iar prietenul tău Nizam al-Mulk este cea mai josnică slugă a acestor nepoftiți. Cum poți spune că adevărul de mai ieri e de neconceput pentru mâine? — Timpurile s-au schimbat, Hasan, turcii au luat puterea, persanii sunt Înfrânți. Unii caută, asemeni lui Nizam, o Înțelegere cu Învingătorii, alții, ca mine, se refugiază În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu ochii la bulele care se aglutinau în sticla de bere. După câteva ore de la ieșirea din hipersomn, i se făcuse lehamite. Sala mașinilor torcea neostenită, își vedea de manevrele ei fără să-l facă să se simtă ca un nepoftit, ca un corp străin în acest mecanism pus la punct. Aici, în pântecele navei, Parker n-avea cu cine să stea de vorbă, în afară de Brett... și cum să pornești p dezbatere pasionantă cu un om care se exprimă monosilabic, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Reacțiile lui Tolea sunt copilărești și imprevizibile, mimează bine vitalitatea și chiar radiază un fel de terapeutică iritare. Ar putea începe să urle sau să înjure sau să dea foc revistei sau să-l dea, pur și simplu, afară pe nepoftit. Nepoftit? Greu de spus cine e nepoftitul. Tolea era, în definitiv, chiriașul, nu el. Așa că... da, ar fi bună o vizită la Tolea, mai ales că vizitele sunt rare, n-ar avea de ce să se plângă chiriașul. Rare, dar uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lui Tolea sunt copilărești și imprevizibile, mimează bine vitalitatea și chiar radiază un fel de terapeutică iritare. Ar putea începe să urle sau să înjure sau să dea foc revistei sau să-l dea, pur și simplu, afară pe nepoftit. Nepoftit? Greu de spus cine e nepoftitul. Tolea era, în definitiv, chiriașul, nu el. Așa că... da, ar fi bună o vizită la Tolea, mai ales că vizitele sunt rare, n-ar avea de ce să se plângă chiriașul. Rare, dar uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mimează bine vitalitatea și chiar radiază un fel de terapeutică iritare. Ar putea începe să urle sau să înjure sau să dea foc revistei sau să-l dea, pur și simplu, afară pe nepoftit. Nepoftit? Greu de spus cine e nepoftitul. Tolea era, în definitiv, chiriașul, nu el. Așa că... da, ar fi bună o vizită la Tolea, mai ales că vizitele sunt rare, n-ar avea de ce să se plângă chiriașul. Rare, dar uite că ultima a fost chiar ieri. Bătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
handicapat, mut, surd, surdomut? — Ce liniște aici! Câinii ăștia ca niște sfinți sunt muți? — Nuuu... moleșiți. Medicamentele. Slăbiți. Suferă. Avem ziduri groase. Nu se aude lătratul. Altfel arfi... Există și câini muți? Savanta își îndreptă ochelarii. O scrută, suspicioasă, pe nepoftita care avea chef de palavre. — De ce vă interesează? Irina se fâstâci, întârzie să răspundă și tocmai această ezitare produse minunea. Doamna doctor deveni grijulie, gata să vină în ajutor, dacă... — Spuneți, spuneți... spuneți ce s-a întâmplat. — Păi, lucrez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Țigara îi ardea degetele. Și se prăbușise iarăși, prostit, epuizat. Se încâlciseră iarăși umbrele încăperii și gândurile și orele, venise iarăși amurgul. S-ar fi întins pentru câteva clipe pe canapea, nu, pe canapea nu e bine, acolo îl găsise nepoftitul Toma, iscoada. Mai bine aici, așa, în picioare, la fereastra întunecată a nopții. Sau pe scaun, fie și pe scaun. Te strângi bine de scaun, legi centura, te apuci zdravăn de spătar, nu mai poți fi smuls. Da, da, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nepăsare, nesimțire... — Cu ce te ocupi? Cu ce? Reveni, autoritară, vocea de bas. — Păi... se auzi răspunsul. — Bine, bine, am înțeles. Eu sunt Tizian, continuă vocea, stânga dreapta oriunde. Totul se tulbură, se limpezi: nimic. Nu era nimic, nimic, doar nepoftitul care aiura. Îl văzu, în sfârșit, așezat, alături, pe bancă. — Păi... se auzi uluirea uluitului. Bătrânul foarte bătrân chiar semăna cu... — Păi... n-am înțeles ce ați spus. — Ai auzit, dar n-ai înțeles. Bine... eu sunt Tizian. Tizian, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bufanți, cum ar lipsi de pe străzi pentru că bibliotecile ar deveni neîncăpătoare. Ar fi ideal cu proștii ideali! i-am zis eu. În mare secret, pot să-ți spun, Mitică, acest Autor mă calcă pe nervi, pentru că vine în mintea mea nepoftit. M-am făcut că nu observ cititul pe furiș al jurnalului, faptul că el însuși ia notițe în timp ce eu gândesc, dar acum pot spune că prezența lui mă înduioșează și îmi dă încredere. Poate exist pentru că mă raportez la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Deasupra lor auzi un vâjâit. Și chiar pe lângă el o altă lance cu încă zece trântori se înfipse zbârnâind în pământ. Gnomii dănțuiau de bucurie sfârtecându-le hulpavi trupurile tărcate. Moș Eveniment gândi: Ăștia au fost slabii, infirmii, bătrânii și nepoftiții. Au trebuit să moară! Regina Penelopa se ridică în zbor deasupra spațiului străbătut de păsări de parcă i-ar fi spus: Vino, nimeni nu trebuie să ne tulbure dragostea! Dar în clipa aceea Soarele ieșind din ghemul norilor Cirus se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
In prag și-a făcut apariția consoarta domnului Guguștiuc. E.Jebeleanu a descris-o:” In părul tău de aur o copcă de argint.../ Azi copca e de aur și părul de argint”. Femeia impozantă i-a privit crunt pe musafirii nepoftiți și l-a interpelat pe sideratul consort: -Tu,nu mai ai casă? Nu mai ai familie?... Treci imediat acasă,domnule! Las’ că vorbim noi!... „Tăcerea este unul dintre lucrurile cel mai greu de contrazis”.(Billing). „Când te duci în lume
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]