389 matches
-
că ar fi implicat... - Sunt întrebări de rutină pe care trebuie să le pun, spuse pe un ton neconvingător Sachs. Kara părea mai degrabă amuzată decât supărată de această insinuare: - Uite, știu că pare morocănos și că are o latură neprietenoasă a personalității. Dar nu a făcut niciodată rău nimănui. - Și totuși, știi pe unde era în dimineața asta pe la orele 8? întrebă Sachs pe un ton blând. - Da, încuviință Kara. Era la magazin de la primele ore ale dimineții pentru că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de Recuperare după Accidente Traumatice, spuse Thom. - Mie îmi place să-i spun „Clubul Schilozilor”, adăugă Rhyme. - Dar el este tendențios dinadins acum, interveni din nou Thom. - Am lucrat cu pacienți cu probleme la coloană. Întotdeauna mi-au plăcut cei neprietenoși. Cei liniștiți și de treabă mă speriau. Asta pentru că ei erau cei care aveau câte un prieten plin de solicitudine care le amestecau 100 de mililitri de Seconal în băutură sau care, dacă își mai puteau folosi vreuna din mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o lumină ce făcea ca umbrele să iasă și mai mult În evidență. Pe lîngă barul dotat cu scaune Înalte, se mai găseau trei mese. Îți lăsa impresia unei atmosfere În care nu interesează decît scopul practic imediat, dar atitudinea neprietenoasă a barmanului, ce-și scutura un picior În spatele barului, trecea oarecum dincolo de granițele practicului. Lăsîndu-mă pe un scaun de la bar, total neconfortabil, Tashiro o luă pe ușa din dos În căutarea lui Saeko. Era mult prea stăpîn pe mișcările lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
săptămâni, Arta Fugii într-o excelentă și tensionată variantă orchestrală sub bagheta maestrului Cristian Mandeal. Bach cu Mandeal, o seară-noapte de neuitat. reSourcing. Platformă critică Artiștii recuperează istoria culturală recentă R. Chiruță Trecutul cultural al României din perioada regimului comunist, „neprietenoasă“ cu artiștii și intelectualii veritabili, dar și din primii ani ’90 va fi recuperat de un grup independent de artiști și teoreticieni, într-un proiect („reSourcing. Platformă critică“) organizat de Asociația Ecumest din București și susținut de Fundația Erste din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Shortcut“, cercetare realizată de Lia Perjovschi, își propune „recuperarea specialiștilor vizibili sau mai puțin din diferite domenii - experiența, strategia și felul în care au creat oportunități pentru a-și exercita profesia și a-și trăi viața într-un mediu mereu neprietenos“. „De fapt, vreau să creez scurtături spre aceste informații, vreau să recuperez lucruri care au fost, la vedere sau nu. Acum, pe anumite zone, există un exces de informații, dar asta nu ajută neapărat pentru că mulți se rătăcesc. Aici intervin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
să intre în "ierarhiile morale", într-o lume ca o caricatură -, romanul Doinei Popa e, în fapt, unul de familie, un roman despre cuplul ai cărui membri trăiesc în universuri paralele, fiecare refugiindu-se în "ficțiunile creierului", într-o atmosferă neprietenoasă între părinți și copii; iată în familia Trofin, unul dintre spațiile epice de referință ale romanului: "Cît despre fetița Sidoniei, ei, bine, Fana a fost de la bun început o mediocră liniștită, nu-i auzeai nici gura. Era muncitoare în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dintre spațiile epice de referință ale romanului: "Cît despre fetița Sidoniei, ei, bine, Fana a fost de la bun început o mediocră liniștită, nu-i auzeai nici gura. Era muncitoare în felul ei, singuratică, suportînd cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire și atîta tot, fără să mai audă chemările, Fana, du-te după borș, Fana, dă o fugă și adu pîine, Fana, cumpără-mi ziarul, stai la rînd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
putut imagina chinurile interioare ce-l măcinau. Cât despre fetița Sidoniei, ei, bine, Fana a fost de la bun început o mediocră liniștită, nu-i auzeai nici gura. Era muncitoare în felul ei, singuratică, suportând cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire, să respire și atâta tot, fără să mai audă chemările, Fana, du-te după borș, Fana, dă o fugă și adu pâine, Fana, cumpără-mi ziarul, stai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că războiul schimba totul - căci lui Jim Îi plăceau schimbările -, ci de faptul că lăsa lucrurile așa cum erau, dar Într-un mod ciudat și neliniștitor. Chiar și casa părea sumbră, de parcă s-ar fi Îndepărtat de el prin mici gesturi neprietenoase. Încercînd să se mai Înveselească, Jim se hotărî să viziteze casele celor mai buni prieteni ai săi, Patrick Maxted și gemenii Raymond. După ce se spălă cu apă gazoasă, se duse În grădină să-și ia bicicleta. Peste noapte, piscina secase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
colț și se uită urât. Cu asta-și dă drumul În pantaloni. Până să se facă ora nouă, Cameron Anderson era deja de aproape o oră Într-o cameră de anchetă Încinsă ca un cuptor cu un polițist cu aspect neprietenos, și, așa cum intuise Insch, fierbea În suc propriu. — Domnule Anderson, spuse Insch fără nici o urmă de căldură când se așezară În cele din urmă pentru interviu. Ce drăguț din partea dumneavoastră să ne faceți loc În programul dumneavoastră cel foarte, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
găunoase. L-aș putea determina pe vreun sărman capitalist inofensiv să aibă o legătură vulgară cu vreo bombă sau pe vreun amărât de bolșevic inocent să prindă din zbor un glonț de mitralieră... Tom Își pierdea răbdarea sub acest tir neprietenos Împotriva conexiunii dintre el și The New Democracy. - Dar ce legătură au toate astea cu plictiseala ta? Amory a decis că aveau o legătură destul de strânsă. - Eu unde mă potrivesc? a Întrebat el. Ce rol am? Să perpetuez specia? Romanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
îndeplineau cu toții un ordin dinainte stabilit. Din toată mănăstirea nimeni în afară de noi nu dădea semne să se fi trezit și de fapt nimeni nu băgase de seamă ce se întâmplase. Moartea îi adusese în sfârșit liniștea. Înfățișarea aceea trufașă și neprietenoasă pe care ne-o arătase adesea în timpul călătoriei dispăruse, chipul îi era mai degrabă împăcat, ca și cum prin moarte s-ar fi eliberat de toate suferințele. Aproape că mi s-a părut că moartea, mai mult chiar decât Dumnezeu, îi adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era prin 1984...! Tu plecai, tocmai, la autobuz, făceai o navetă dificilă, într-un sat parcă, departe de București. Apoi, seara, ai venit la cenaclul lui Mircea Martin, "Universitas", unde eu am citit și am intrat în ghearele critice cam neprietenoase ale unor lupi tineri. Ai luat cuvântul și ai fost un bun avocat al poeziei din provincie, pe care o reprezentam. Cum ți-a rămas în memorie acel București, asediat dinăuntru după părerea mea...? Cum s-a adaptat bucovineanul care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
al lui Ceaușescu. M-am dus să văd ce fac Eneștii, sperând că voi coborî cu ei, am bătut în ușa lor, strigându-le jovial și aiurea: „Am ajuns, tovarășe Enescu! Ce facem?”. El nu deschise, articulând clar și brusc neprietenos: „Noi mai rămânem! Ne întâlnim la Ambasadă!”. Totul mi se spulberă în gara Kievskaia: nu mă aștepta nimeni pe peronul imens, abundent populat peste care se revărsa din nu știu câte difuzoare: Tomnaia noci cântată indiscutabil de Mark Bernes, prima romanță sovietică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
translatoarelor și mașinilor de scris automate. DUPĂ O CLIPĂ, NECESARĂ DESFĂȘURĂRII ACESTOR OPERAȚII COMPLICATE, ECRANUL DE PE PERETE SE LUMINĂ ȘI APĂRU PE EL CHIPUL UNUI BĂRBAT. \ A, TU EȘTI, TRASK, VORBI ARRALO DIN ECRAN. DEȘI ENERGICĂ, ÎNFĂȚIȘAREA LUI ERA MOHORÂTĂ, NEPRIETENOASĂ: SPRÂNCENELE COBORÂTE, BUZELE STRÂNSE ȘI OCHII ÎNTUNECAȚI. ARĂTA CA UN OM COPLEȘIT DE NECAZURI. \ RIVA MI-A SPUS CĂ VREI SĂ STĂM DE VORBĂ, SPUSE MARIN PE UN TON NEVINOVAT. ARALLO APROBĂ CU UN SEMN AL CAPULUI. \ VREAU SĂ ÎȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
om cumsecade, dar cabana lui reprezenta o problemă. În sălbăticie n-ar trebui să existe saltele sau persoane care să-ți spună să ai grijă la o vâltoare de care Cap Guleke a trecut atunci când locul era încă și mai neprietenos. Nu trebuie să întindem cozile, i-a răspuns el. Mă descurc să trecem. Jina s-a uitat la el, apoi a întors ochii către Salmon Falls. Și-a împins piciorul în față, aproape de marginea cascadei. Existau mai multe șanse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
proa pe un an nu avusese mai deloc de-a face cu alți copii. Îi Întâlnise În oraș, când mergea cu Karl la cumpărături, dar nu stătea niciodată să-i observe. Se lipea de Karl și ocolea privirile lor reci, neprietenoase. Când treceau În mașină, Îi vedea chirciți pe vine la marginea drumului, ferindu-se să nu le intre praful În ochi. Al teori, pe plajă, Îi zărea cum se stropeau unii pe alții În apa de lângă mal, de-a lungul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ajutorul? Cum de ai Încredere tocmai În mine? Din a dat din umeri zâmbind. Pentru că, În sfârșit, să zicem că din cauza felului În care arăți. Când o să intri, ai să vezi tu. Acolo sunt unii care păzesc intrarea, niște tipi neprietenoși. Pe unul ca mine nu l-ar lăsa nicio dată să intre. Dar tu, uită-te la tine, cămașă frumoasă, pantaloni, tunsoare. Îndată ce te-am văzut mi-am dat seama că ai fi perfect pentru treaba asta. Arăți ca un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
școlii care mi se părea imensă, deși într-o vizită, după mulți ani am privit zidurile acelea albe care acum îmi păreau prea joase, iar lumina pătrundea șovăind prin geamurile mici. Aceleași șanțuri și același teren mâlos, cu iarbă sălbatică, neprietenoasă care ne tăia genunchii prin asprimea ei. Mă mir că am învățat carte din primul an. Tovarășul (Dumnezeu să-l odihnească în pace!) nu era un om rău dar căzuse în patima băuturii, iar noi eram o altă generație sacrificată
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nopți și zile în șir, strecurându-ne printre tancuri, motorizate, blindate, chesoane, afeturi, camioane, trupe românești și nemțești în retragere, care nu se sfiau să clameze Kaput Hitler, șirul de rădvane ale celor plecați în pribegie înainta, sub un cer neprietenos, ca o reptilă fără de sfârșit, cu viteza melcului, către interiorul Țării. Frumos spus ziaristule! Și aproape impresionant... Dar eu te-am întrebat de ce ați fugit din Nord... Nu mă interesează poveștile tale de posibil ziarist ce-și arată talentele! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
așteptă. Celălalt tresări și-și ridică nasul din carte. Îl privi fioros, apoi se ridică în picioare și se duse și se așeză în capătul celălalt al încăperii. Din sistemul nervos al prezicătorului emana un flux regulat de descărcare nervoasă neprietenoasă amestecat cu impulsuri spasmodice. Gosseyn îl observă, convins că nu se putea aștepta la ceva mai bun. Aceasta putea fi un efort pentru a-l înșela. Fiecare din gesturile sale putuse să fie prevăzut și autorizat, dar nu credea. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ceruse raportul. De ajuns să facă o criză. Dar prânzul se desfășură într-o tăcere aproape totală. Se debarasă masa, iar Enro rămase așezat, reținând pe toată lumea. Pentru prima oară dictatorul îl privi direct pe Gosseyn-Ashargin cu ochi reci și neprietenoși. - Secoh, zise el, fără să se întoarcă. - Da? răspunse celălalt cu promptitudine. - Adu un detector de minciuni. Ochiul de oțel rămase ațintit pe Gosseyn. - Prințul a cerut o anchetă și sunt fericit să-l îndatorez. Având în vedere împrejurările, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
uite că a fost cu putință. Iar eu am redescoperit cât de dragă, de adânc încastrată în afectele și celulele mele îmi este marea. Oceanul ca mare pare un pic diferit: mai nesfârșit, cu ape mai prietenoase sau radical mai neprietenoase, mai generos. Mai plin de vapoare uriașe despre care mai să crezi că sunt SF. Pe ceruri defilau avioane cu reclame despre cină la malul gârlei sau în croazieră. Existau și locuri tip Eforie Nord și Techirghiol pline de buticuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
văzut ieri, la vânzarea de mostre? Ai găsit vreun chilipir? Dar, în loc să‑mi răspundă, îmi întoarce spatele și iese grăbită din magazin, ciocnindu‑se de cineva și murmurând „scuze“. Și, spre marea mea mirare, aud că are accent britanic. Ce neprietenos, nu‑i așa? Să‑ți ignori un compatriot pe tărâm străin. Dumnezeule, nu‑i de mirare că lumea zice că englezii sunt cu nasul pe sus. Așa. Acum chiar mă duc la Guggenheim. Dar în clipa în care ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nebun al noutăților despre Suze și Tarquin, am cam uitat de toate celelalte. Însă acum starea de veselie care m‑a cuprins începe să se evapore treptat. În clipa în care Suze îmi aduce un teanc de plicuri cu înfățișare neprietenoasă, simt un junghi în stomac și îmi doresc să nu fi venit niciodată acasă. Cel puțin, cât eram plecată, nu trebuia să știu despre toate astea. — Așa, zic, încercând un ton nonșalant și stăpân pe situație. Răsfoiesc plicurile, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]