7,995 matches
-
Iertarea Ta divină,cu toții au avut! Sunt prins de patimi Doamne, iar asta ne divide Tu, răstignire pentru mine,Ai vrut ca să primești Iar când eu bat și ușa se deschide Tu , răutatea, cu iubire-mi răsplătești! Mi-e mare neputința și o mărturisesc Dar ce folos,ca-n noapte, în beznă, rătăcesc Să-mi dai lumina Sfântă, ca să o am, mereu Lumina ce-a primit-o și orbul Bartimeu! Necredincios sunt Doamne,și asta-i suferință Ce mântuirea-mi , poate-
ÎN MAREA-MI NEPUTINȚĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380736_a_382065]
-
Necredincios sunt Doamne,și asta-i suferință Ce mântuirea-mi , poate- ndepărta Vreau să mă schimb, dă-mi Sfântă pocăință Și cât trăiesc, să fac doar voia Ta! Scrisă cu voia Domnului de Costel Ursu. Referință Bibliografică: În marea-mi neputință! / Constantin Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2007, Anul VI, 29 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Constantin Ursu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎN MAREA-MI NEPUTINȚĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380736_a_382065]
-
ce ne greșesc,să îi iubim, Căci,doar la Tine, Doamne,toate-s cu putință! Învață-mă să rabd,tot ce primesc, Să-Ți mulțumesc,în clipele mai grele, Tu mă iubești,chiar și atunci,când Îți greșesc, Ajută Doamne,neputinței mele! Eu Te ridic,de câte ori tu cazi Ne spune Domnul Slavă,cu iubire, Și început bun ,vrea să punem chiar de azi, Să viețuim,strângând comori,spre mântuire! În tot ce fac,alături să îmi stai, Tu Domnul și Stăpânul
SFATURI,MÂNTUITOARE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380737_a_382066]
-
fără răspunsuri, cu rătăciri prin tot felul de labirinturi spațiale, temporale și de conștiință, pe o simbolistică greu de descifrat: „La facerea lumii/ rana din care s-a desprins viața/ a rămas deschisă pentru întoarcere” („Adevăr”, pag. 23), pe fondul neputinței omului de a înțelege misterele „facerii lumii”: „împreună cu tristeți acceptate/ și cu bucurii amestecate/ în toxinele spaimei”, totul eșuat într-o „filosofie” a neputinței și a neantului: „Adevărul fiecăruia, spart din întreg,/ sporește deșertul care ne acoperă lent/ amintirile) (Ibidem
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
din care s-a desprins viața/ a rămas deschisă pentru întoarcere” („Adevăr”, pag. 23), pe fondul neputinței omului de a înțelege misterele „facerii lumii”: „împreună cu tristeți acceptate/ și cu bucurii amestecate/ în toxinele spaimei”, totul eșuat într-o „filosofie” a neputinței și a neantului: „Adevărul fiecăruia, spart din întreg,/ sporește deșertul care ne acoperă lent/ amintirile) (Ibidem). Pe ritualica unui sindrom al spaimei venită din necunoaștere, din imposibila explicație a inexplicabilului: „Cred că până în ultima clipă/ voi respira la subțioara fricii
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
Ca să aflăm la suflet,Calea spre Lumină! Din patimile multe,ne ridică, Nu ne lăsa,că diavolul răcnește, Umblând în lung și-n lat,ca să înghită, Pe cei,ce cu viclene curse,amăgește! Tu,Cel ce știi,ce mare-i neputința firii, Ce vindecare își găsește doar prin moarte, Aprinde-n lume,flacăra iubirii, Ca să topească ale noastre reci păcate! Lacrimi de pocăință,să ne-mbogățească plânsul, Trimite-ne din slava Ta ,de sus, De multe ori,prin plâns,aflăm răspunsul
GLASUL MEU AUZI-L,DOAMNE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380767_a_382096]
-
infecteze cu boala de care suferă el. Sunt unii oameni care nu-și găsesc reazim în propriile lor coordonate de viață și, bătuți de vânturi în toate direcțiile, trebuie să găsească ceva pe care să se poată răzbuna. Roși de neputință și sufocați de invidie, luptă din răsputeri să se scuture de asemenea năpăstuiri și atunci, debusolați cum le este plămada, sar în extrema cealaltă, pun pe ei vopselele stridente ale teribilismului, umflu-și pielea ca un balon gata să plezneacă
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
până acolo, până în acel moment de schimbare majoră a vieții mele iar mă lovesc de RĂBDARE.... În fiecare moment, mă loveam de răbdare, în fiecare moment când mă vedeam cât de neputincioasă sunt... mă loveam de răbdare... mă loveam... de neputința mea și atunci apelam din nou, iar și iar... la RĂBDARE și CREDINȚĂ... Știu cu toată ființa mea că acest lucru mă va ajuta, se va întâmpla... să-mi fie din ce în ce mai bine și atunci... asta mă ajută să am și
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
La școală se predă numai în limba rusă. Și acasă, insist eu, nu vorbesc și românește? Văd că dumneavoastră vă puteți adresa într-o limbă curată, românească... Pe față i s-a instalat tristețea...apoi a dat din umeri, a neputință... Departe bătea o toacă, pentru slujba de seară, vestind spre toaca altei biserici vremelnicia omului dar și veșnicia credinței. Se auzea un inedit concert de toacă - simfonie ireală, din care, întotdeauna se deslușesc sunetele lemnului sfânt cu ritmicități misterioase...În
DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380813_a_382142]
-
ca un șarpe, înțelept ca o carte veche cu copci și bun, bun ca un miel cărunt." Un loc al întîlnirilor sînt, de bună seamă, Bucureștii (pluralul îl impune Arghezi, cu insistență), tîrg pestriț, unde varietatea încîntă și face cu neputință plictisul marilor metropole. Departe de a fi aseptic și disciplinat, zvăpăiatul copil al unei turme de oi și-al unei mănăstiri, zvîrlit pe malul unei ape, "rîul cel mai murdar de pe continent" (și cît s-a mai murdărit de-atunci
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
inertă a cuvintelor abandonate. Iată motivul pentru care un om, deschizînd cartea lui Zeletin, va încerca o dublă surpriză. Cea dintîi este că, în materie de istorie românească, Burghezia română își păstrează o valabilitate intactă: începutul României moderne este cu neputință de despărțit de apariția burgheziei, ceea ce înseamnă că burghezia nu numai că a fost ceva bun, dar chiar a jucat un rol salutar în formarea statului modern român. Cu alte cuvinte, burtă-verzimea europeană este întemeietoarea de facto a Principatelor Române
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
lor grijă e să perpetueze, asemeni unor sepii îmbătrânite în rele, mediul tulbure-cenușiu în care s-au învățat să plutească nestingheriți. În timp ce valori certe sunt literalmente hărțuite, astfel de personaje își ronțăie în liniște micile burse de cumințenie, perpetuându-și neputințele și submediocritatea în capitale unde se iau decizii importante care ne privesc. Pentru a nu rămâne în vagul unor divagații fără obiect, am să mă refer la un caz precis. Și nu întâmplător îl am în vedere, ci pentru că se
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
care pune pe hârtie asemenea enormități este să deplaseze, mereu, centrii și logica discuției și să transfere, așa-zicând, responsabilitățile. Mai toți scriitorii afirmați înainte de 1989, dimpreună cu criticii lor, au un fel de vinovăție abstractă, adusă la concret prin neputința sau neplăcerea lui C. Rogozanu de a-i parcurge. Literatura lor este de necitit din simplul motiv că nu o poate citi el. Sunt inadaptații la noua lume, smulși din contingent, fără contact cu realitățile de azi. Pe de altă
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
pot face lui Ion Vartic o mărturisire. Importantă în ceea ce mă privește. Deși am stat ceva de vorbă în ultimii ani, deși, nu de mult, am vorovit despre pivnițe și despre mansarde, despre vis și zbor, despre putințe și despre neputințe. Deși am vorbit despre Margareta și despre Maestrul. Nici atunci nu am reușit să-i șoptesc ce impact spiritual a avut asupra mea cercetarea domniei sale în jurul lui Mihail Afanasievici Bulgakov. Am citit de două ori cartea lui Ion Vartic, "Bulgakov
Sadovaia 302 bis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10279_a_11604]
-
lor, nu voi putea niciodată să le înțeleg drama. Nu vor fi niciodată cuvinte care să poată cuprinde asemenea dureri înăbușite, purtate viața întreagă de-a lungul fiecărei clipe, al fiecărei zile, ca o povară de neostoite doruri și cumplite neputințe. Cunoșteam toate aceste și din dorul mamei mele de satul ei din ținuturile Lăpușnei. Plecase izgonită în 1944 și nu mai primise drept să se întoarcă... Mi-a mai arătat acel bătrânel, ascunsă sub staturi de fân în grajd, o
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
lor, nu voi putea niciodată să le înțeleg drama. Nu vor fi niciodată cuvinte care să poată cuprinde asemenea dureri înăbușite, purtate viața întreagă de-a lungul fiecărei clipe, al fiecărei zile, ca o povară de neostoite doruri și cumplite neputințe. Cunoșteam toate aceste și din dorul mamei mele de satul ei din ținuturile Lăpușnei. Plecase izgonită în 1944 și nu mai primise drept să se întoarcă... Mi-a mai arătat acel bătrânel, ascunsă sub staturi de fân în grajd, o
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
pipăire sau mirosire a unei lumi pe care lipsa trăirii proprii ți-a preschimbat-o într-un tărîm inaccesibil. În schimb, fără nici un dram de empatie, riști să cazi în impostură. Și aici lucrurile se complică în chip nefiresc, căci neputința empatică nu numai că te silește la impostură, dar chiar te obligă să o ascunzi prin mimarea a două stări care nu numai că nu pot înlocui empatia, dar nici măcar nu o pot suplini: simpatia pe paradă sau antipatia de
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
domnului Nicolae Manolescu de prin 2003 În care vede În Securitate salvatoarea României din punct de vedere economic și din toate celelalte puncte de vedere după Revoluție, este un elogiu pe față al Securității și de fapt o recunoaștere a neputinței de a mai schimba ceva. Constatarea sa este că Securitatea a salvat din toate punctele de vedere de la Revoluție Încoace România și că este atât de puternică pe poziții, În primul rând economice, sociale, politice, media ș.a.m.d. Încât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
oricum sunt pe un grad mai jos de vinovăție față de cei care i-au constrâns, că nu se consideră vinovăție decât vinovăția liberă, nu vinovăția obținută prin constrângere, teroare și alte metode, acolo putem pune totul pe seama slăbiciunii omului, pe seama neputinței sale de a se apăra În fața sistemului și a unei cedări dacă vreți vinovate, dar nu o vinovăție integrală, este o vinovăție dacă vreți obținută așa cum la Pitești cei din banda lui Țurcanu ca să Îi implice și să Îi maculeze
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
a scăpat totul pe când era șeful suprem al țării: turnători, securiști, comuniști, membri CNSAS, Traian Băsescu. Justițiar de ceasul al treisprezecelea, amestecând argumentele și resentimentele într-un ghiveci jenant, Emil Constantinescu a pornit vânătoarea de țapi ispășitori. De vină pentru neputințele sale din vremea mandatului prezidențial sunt alții. Mereu și mereu alții. O singură continuitate există în ura sa viscerală: Traian Băsescu. Și acum, când a pus piciorul în prag și a ordonat accesul nelimitat la arhive, și atunci, când încerca
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
pentru blocarea accesului instituției pe care o conducerea la dosare, și ca partener privilegiat al lui Timofte la "secretizări", Onișoru își ronțăie liniștit grăunțele agonisite în anii de supușenie, complicitate și cinism. Atacând furibund, Emil Constantinescu speră să facă uitate neputințele și lașitățile propriei activități politice. Ca șef de stat, nu e suficient să spui că Securitatea a fost o instuție criminală, și apoi să te închizi în spatele zidurilor înalte ale Cotrocenilor, cu cheile de la arhive la șold. Declarativismele găunoase nu
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
cuvintele noastre de realitatea lumii în care trăim. Farmecul vine din dispoziția lăuntrică cu care îți poți petrece toată viața despicînd nuanțe și trasînd distincții verbale, cu o migală de ceasornicar și cu o răbdare de anahoret. Blestemul vine din neputința de a te mai rupe vreodată de aceste distincții, ajungînd să trăiești cu încredințarea că realitatea are tiparul cuvintelor pe care le folosești. Și astfel, farmecul filozofiei va căpăta tenta nefastă a unui deformări profesionale, devenind un blestem psihologic din
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
o colecție de realități individuale, așa cum este de exemplu specia femeilor? Sau Fiul nu are același rang ca femeia? Iar dacă Fiul nu poate fi decît unul, unul singur și nepereche, înseamnă că el e singularul prin excelență, ceva cu neputință de gîndit prin intermediul unei specii de indivizi. Dar atunci ce mai e specia? O colecție de lucruri sau o vorbă în vînt? Un cuvînt din capul meu sau ceva care există cu adevărat în realitate? Variațiuni pe tema aceasta cititorul
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
denunțarea calomnioasă - art. 259 - mărturia mincinoasă - art. 260, încercarea de a determina mărturia mincinoasă - art. 261, arestarea nelegală și cercetarea abuzivă - art. 266, supunerea la rele tratamente - art. 267, represiunea nedreaptă - art. 268, punerea în primejdie a unei persoane în neputință de a se îngriji - art. 314." După cum se vede, deși este folosit sobrul limbaj juridic, se realizează un foarte expresiv și imediat recognoscibil portret-robot al regimului comunist. Autorii Plângerii au surprins esența sistemului totalitar care a distrus civilizația românească în
Ierarhizarea răului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10303_a_11628]
-
cuceri singurătatea") și singurătatea economiei existențiale, ca o cerință concretă a ființei în cotidian. Ultima e "mai simplă", neconstituind neapărat premisa celei de-a doua, dar e, în ordinea ireductibilă a vieții, mai imperioasă. Dostoievski socotea, în Casa morților, că neputința de a fi singur în răstimp de ani reprezintă suferința cea mai greu de îndurat în condițiile deportării. Dacă solitudinea abstractă a creatorului alcătuiește o față a demoniei sale, impenitentă aidoma unei desfășurări stihiale, solitudinea ființei umane răspunde într-un
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]