3,633 matches
-
care să promoveze cărțile nu există. Mai toți editorii trimit cărțile pe la biblioteci sau le țin prin tipografii. Librarii și distribuitorii nu îl caută pe autor. Cititorii interesați întreabă pe ici și colo de cartea lui, apoi dau din umeri, neputincioși, și o uită sau, dacă au norocul să-l întâlnească pe autor, îi cer acestuia un exemplar. Criticii semnalează prezența cărții în câte un articol singular. Apoi se așterne tăcerea. Cartea este uitată. Nu știm să ne bucurăm de apariția
Mai este nevoie de ficțiune? by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/6986_a_8311]
-
cu Acela care acum 2000 de ani a cutreierat drumurile „țării sfinte“, cu Cel ce a vindecat orbii, muții; cu Cel ce a mântuit pe cei demonizați și a înviat morții. Iisus este acesta, și nu mort, ci viu; nu neputincios, ci cu omenescul, cu dumnezeirea, cu atotputernicia Lui. Dacă s-ar arăta în toată mărirea Lui, nu am îndrăzni să-L privim, să ne apropiem de El; dar El se arată, ni se oferă sub forma pâinii și a vinului
Agenda2006-17-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284940_a_286269]
-
asociabil, închis în cochilia mea". în realitate, cel puțin în relațiile cu colegii, nu era deloc așa. Sigur, nu comunica frământările lui interioare ce aparțineau introvertitului, o altă față sufletească ce putea fi doar întrezărită. Ieșit din închisoare se arăta neputincios în a-și descrie starea de spirit. Parcă anticipa o frază din scrisoarea adresată cam tot pe atunci (vara lui 1964) lui G. Călinescu: "Ce să-ți mai spun despre mine? Ar trebui să fie Dostoievski pentru asemenea analize și
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
o viață, ca să se considere un om citit? Raportate la biblioteca uriașă din visul lui Borges, un număr infim. Această atitudine, de renunțare, a scriitorului care nu poate sparge plafonul de literatură care i-a premers, dar și a cititorului neputincios în fața unui univers de cărți, seamănă cu aceea a atletului copleșit de palmaresul celorlalți competitori. Aleargă, dar cu plumb în picioare. Și pierde. Dar dacă preotul nu ar mai crede în utilitatea și viața unei religii, cum s-ar mai
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
întru ființă. Din acest motiv, chiar o lucrare aparent polemică cum e aceasta, care începe cu o replică ironică pe care Noica o dă lamentației cu care intelectualii din Occident își deplîng sfîrșeala unui spirit la a cărui degradare asistă neputincioși („«Mai putem fi salvați?», vă întrebați voi și se lamentează unii deținători de premii Nobel din rîndul vostru. Nu vă înțelegem. Întrebarea aceasta ne sună ca venind dintr-o Europă bolnavă, aproape isterică.“- p. 7), chiar și o astfel de
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
meargă alături de Corto. Sorții schimbători ai vieții vor face însă ca marinarul să meargă la ea. Stea fixă a unui univers incert, Pandora e destinată să fie ultima femeie alături de care Corto Maltese își va găsi un fel de stranie, neputincioasă liniște. Dar tot ea fusese cea care - cel puțin în biografia vizibilă, narată de Hugo Pratt - ni-l înfățișase plin de dorință și gata să-și sacrifice destinul de rătăcitor singuratic. Dacă marinarul e, inevitabil, și o întrupare a lui
Iubitele lui Corto Maltese (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4241_a_5566]
-
o miști...” „Așa voi face”, zise copilul. Și iată că veni și momentul execuției. Falsul profet fu scos din cușcă și urcat pe eșafod. Înainte de a fi decapitat, poetul îi vorbi astfel regelui: „Ai crezut, Atotputernice, că metaforele mele sînt neputincioase și că ele nu relevă viitorul. De aceea, înainte de-a muri, îți cer o favoare. Am să-i spun aceste sfere să se miște din loc și ea se va mișca. Cuvîntul meu a încă puternic.” Regele îi dădu
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
Eu îmi iubesc partidul și nu mi-e rușine cu el! Din 2005, PDL s-a umflat ca o gogoașă! Toți au venit fugind în partidul ăsta, că era la putere, toți neica-nimeni, toți incompetenții, care n-aveau loc, toți neputincioșii care nu puteau să facă nimic decât susținuți de partid s-au înfipt în PDL! Acum au fugit ca păsările, nu mai e nici unul pe aici, sunt curțile goale, au plecat pentru că nu mai e la putere. Nu-i nimic
Cezar Preda, despre inițiativa lui Ungureanu: O bulversare a PDL, care nu limpezește () [Corola-journal/Journalistic/44608_a_45933]
-
sorții îi erau favorabili, fie mînia răzbunătoare atunci cînd dispunea de puterea legislației. Așa se explică terorismul arabilor față de opresorul apropiat (Israelul) și față de opresorul îndepărtat (SUA), tactica evreilor de a respinge orice critică invocînd antisemitismul, la fel ca blazarea neputincioasă a creștinilor care se resemnează cu Biserica lor și-a pierdut forța misionară. Dintre cele trei monoteisme, cel atins de oboseală cronică e cel care se închină lui Hristos, de aceea e uimitor că, sub unghi istoric, toată lumea a îmbrățișat
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
privi pe toți insistent, neajutorat, trecând de la unul la altul. Se uită chiar și la copii, cu aceeași privire ce cerșea ajutor sau îndurare. Dorea, parcă, să-i confirme cineva că feciorul cel mare glumește, așa cum o mai face el... Neputincioasă, se așeză încet; apoi își făcu cruce. Cum nu mai există?! Am înnebunit sau m-am prostit la bătrânețe?! Eu, dragii mei, aici v-am născut, casa asta am ridicat-o eu și tatăl vostru, via, copacii, noi i-am
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Spune, de ce taci?! Crezi că nu am aflat de porcăriile tale, mă crezi chiar atât de prost?! Femeia doar își acoperi fața, îndurând loviturile fără să plângă, fără să spună nimic... O bătu gospodărește, până obosi, după care se așeză neputincios pe marginea patului și începu să plângă. Ilona, răvășită, deja vânătă la ochi, oricât și-i apărase, se lipi de el și începu să-l mângâie. Ia și te culcă, dragă... nu a fost nimic... mămica te are numai pe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
reuși să îngaime ditamai bărbatul. Înlemni Gheorghe, la fel și cele trei femei. Se șterse la ochi, de parcă ar fi văzut o nălucă. În fața lui, la doi pași, primarul comunei, prietenul lui din copilărie, Dumbrăveanu, se târa în genunchi. Oftă neputincios Gheorghe, își aprinse o țigară și ieși iarăși în curte. Mai erau câteva ceasuri bune până la ziuă. În sat, mai bine spus în cele trei case care mai rămăseseră, era o liniște deplină. Azorică se apropie de bărbat, aproape târându
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
plăcea să ne considerăm așa... În fine, mă bucur să te văd, tu ce faci, încotro ai luat-o? Eu... nicăieri. Mă întreb câte o dată dacă mai exist, dacă am existat vreodată și, dacă da, pentru ce? Mă simt străin, neputincios și constat doar că, pe zi ce trece, îmi place tot mai mult băutura. Dar ce stai? Ia și bea sau poate este prea de dimineață pentru tine? Ori îți este silă să te afișezi cu un oarecare, cu un
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
încuiat poarta. M-am dus, fără să știu pentru ce, în biroul meu. Am început să golesc dulapurile, să caut parcă ceva. Nu știam ce anume, dar, totuși, căutam cu disperare... După aproape o oră am renunțat. M-am așezat neputincios în fotoliu, cu o sticlă de vodcă în față. Am început să beau de unul singur, până când mi-am adus aminte de Elvira. Am chemat-o și ea a venit. S-a așezat lângă mine și nu a refuzat paharul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de parcă ele i-ar fi făcut, de parcă lor li s-ar fi cuvenit totul și li s-ar fi îngăduit totul! Cu farmecele și ademenirile lor! Să-i îndepărteze, să-i smulgă de la inima ei! Ticăloasele! Ușernicele! Egoistele! În răzbunarea neputincioasă pe cealaltă, care i-a luat băiatul în Germania să-l nenorocească sau să se salveze prin el, pentru că se știa că-i evreică și el român curat, din moment ce n-a găsit nici un prost de neamț s-o ia, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a întâmplat, cam pe la ora 1. Dormeam, când deodată am simțit o durere cumplită în cap, între cele două emisfere cerebrale, ceva asemănător cu cuplarea a doi electrozi. Am chemat medicul care a stat cu mine până dimineața și dădea neputincios din umeri, pentru că tensiunea tot creștea și nu mai avea ce să-mi facă; din punct de vedere medical făcuse totul. În momentul acela de șoc am chemat-o pe Maica Domnului și i-am încredințat viața mea, pentru că aveam
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
își trimite ambasadorii plini de fast și strălucire către poet pentru ca acesta să îi pună pe fugă, cu fulgere și tunete contrafăcute, nici poetului nu îi mai rămâne nimic de făcut pentru a-l convinge pe actor. El se vede neputincios, cu mâinile goale în această luptă inegală. Competențele sunt limitate, succesul este o iluzie. Orice ai încerca și orice ai face, succesul este o iluzie în oglindă și victoria nu poate fi decât insuportabil de rușinoasă. Victorie asu-pra cui? Cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
salon, că Platon este mișcarea spiritului înlăuntrul eternității. Când gândim, toți suntem platonicieni. Dacă eu încerc să gândesc universul, trebuie să mut Biblia în universul înghețat al ideilor platonice. Asta înseamnă meditația. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios în fața esențelor. Față de măreția lui Cristos, Platon e un personaj mărunțel și cuviincios. Pe Platon poți să-l scuturi și să constați că arhetipurile lui sunt filozofice, dar dacă muți arhetipurile acestea în religia lui Cristos, devin modurile în care
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
o știau de mici. Cum apa este cea mai Înșelătoare cale, la un moment dat fetele au Început să strige ajutor către tatăl lor, prinse Într-un vîrtej puternic și trase către mijlocul apei. Disperarea omului nu mai cunoștea margini. Neputincios În a-și salva copiii, agitându-se În toate părțile, chemând la rândul lui ajutoare. Totul a fost zadarnic. Copilele au fost găsite abia după trei zile, undeva În aval. Grea durere pentru cei rămași. O mamă Încă tânără ce-
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
trec tot călări sub fereastră, coboară din pădurile de sus, fără nume sunt caii de lună, înspumați de ninsoare coama le-a înghețat pe zare. Azi, începe postul cel mare, ține șapte săptămâni, prin zilele lui subțiri cu soarele încă neputincios în priviri. Oare cât o să mai dezleg acum, izgonirea lui Adam pe pământ? Albastru veșmânt învăluie rugăciunea înghețurilor cuprinse în balans în razele vechilor voivozi fără merinde, și-au pierdut chipul peste fața mea s-a așternut demult soarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
rămâneam bolnavă în pat, aș fi citit mai mult, trecutul îmi era mai apropiat, nu ar fi atât de anemiat, stors fără rost și fără adăpost. M-am trezit într-un haos și într-o risipire, cu întrebări și răspunsuri neputincioase cu idei mincinoase... Cine știe adevărul imaculat, proaspăt ca mărul rupt din copac? Mirosul e un balsam, o ploaie ce spală semnele de pe fruntea rămasă arsă: de soare, de lună, de stele și de nebănuitele iele, care au țesut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de cer, nici umbră nu mai face; tace, acoperit cu dopuri de cer, cu soare și cu lună închis într-o carapace. Dar el există acolo și pe-n serate, îl aud scârțiind din brațele spânzurate de trup, slabe și neputincioase. Ca o cetate stă mărturie a unor vremi ce n-or să mai vie. * * * Au trecut ani mulți de când bucuriile s-au desprins de undeva de sus, de undeva de jos, până mi-a venit ideea să mă întreb: de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
nu plâng. Sărbătorile trezesc largi melancolii, revelionul o face să-și caute familia, familia ei care o durea. Imaginea lui Christ este axa centrală a sărbătorilor, dar viziunea nu este nicidecum una religioasă. Manuela vede Mântuitorul plângând, suferind ca un “neputincios sublim”, o adevărată erezie, poate El fi coborât, la un comportament plin de slăbiciuni umane, asemeni unei femei plângăcioase?! Manuela are orgoliul nemăsurat al sinelui despre care crede că are dreptul să-l înalțe la ipostaze divine. Căutarea de peste zi
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
asta însă, Bărzăunul n-a mai fugit, cum se așteptase Ilinca, ci rămase neclintit la locul lui, cu cazmaua în mînă, aidoma unui dîrz apărător al meterezelor din timpurile străvechi. Și, pentru prima oară în existența ei, Ilinca se opri neputincioasă și temătoare în fața acelui monument al dîrzeniei. Însemna că Bărzăunul devenise altul! Nu mai era cel de altădată, pe care să-l poți trînti și mototoli cum vrei. Nu te-astîmperi? rînji îndărătnic Bărzăunul. Mă, începu Ilinca privindu-l cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
haită de lupi... ori de niște mistreți înrăiți... ori... ce mai, Tomiță se răci de-a binelea. Ce-l poate fugări, bre, fricosule? se năpusti spre el Virgil. Dacă știi, spune! Tomiță nu mai deschise gura. Se mulțumi să ridice neputincios din umeri. Ia, ia tăceți, să ascultăm puțin, propuse Vlad. Țah, țah, țah, se auzi iar glasul lui Napoleon tot mai îndîrjit. Și, cu fiecare clipă, răsuna tot mai aproape. Hai să ne urcăm pe creasta zidului! dădu ideea salvatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]