910 matches
-
vieții mele, în seara cea divină. Neiertătoarea nea... s-a furișat în plete. Unda tristeții se zbate-n sufletul nomad... Te aștept Iubite în serile inerte, Să-mi apari în visu-mi de om întristat. Iubirea ne-mplinită plânge în tăcere. Cuvinte nerostite se-nalță în... ecou. Le-auzi oare Iubite? simți a lor plăcere? Ele-ți spun, pe seară, te aștept din nou. © D. Theiss Referință Bibliografică: Iubire ne-mplinită... Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1097, Anul IV, 01 ianuarie
IUBIRE NE-MPLINITĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365714_a_367043]
-
și sigur de ceruri - precum stânca muntelui - dar mai ales - fermecător - infinit diferențiind - dezvăluind Cântecul Frumuseții - precum valurile mării oasele mă dor de toate durerile stelelor - ochii mi se deschid de toate tainele izvoarelor: abia acum și așa - psalmodiez de nerostit Numele PIROMANII i-am căutat - azi dimineață - pe toți piromanii - care au dat - astă-noapte - foc cerului: voiam să-i găsesc și să-i rog - ca - la noapte - să se tempereze - altfel eram ferm hotărât să-i defer justiției nici așa
PIROMANII (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366120_a_367449]
-
ascunzi în gândurile tale Redesenând cărări la margine de noapte Și-o lume de-ntrebări pierdută printre șoapte Întreabă-mă tăcut... cu șoapta ta mă sperii Iți vor răspunde mut... clipiri din ochi ferice Sub degete-ai s-auzi cuvinte nerostite Pierdute-n mângâieri în care sunt sortite Să spună-n locul meu ce sufletu-mi nu poate Tăcerea din iubiri și gândurile-mi toate Și marele meu dor... de-a fi mereu aice Referință Bibliografică: Întreabă-mă tăcut... Marin Bunget
ÎNTREABĂ-MĂ TĂCUT... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366248_a_367577]
-
cu tot mai slabe puteri, Vom duce ziua de azi, catre ziua de ieri - Ca niște fluturi, cu arse aripi de lumină, Rodindu-vă zborul, redevenind rădăcina - Ca niște pași care n-au existat niciodată - Ca niște nume neînțelese și nerostite Ca ploaia târzie peste pădurea uscată - Ca niște gaze întoarse pe spate, grăbite ... 1 ianuarie 2012 GRĂBIȚI Vom duce și astăzi, cu tot mai slabe puteri, Vom duce ziua de azi, catre ziua de ieri - Ca niște fluturi, cu arse
GRĂBIŢI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361708_a_363037]
-
cu tot mai slabe puteri, Vom duce ziua de azi, catre ziua de ieri - Ca niște fluturi, cu arse aripi de lumină, Rodindu-va zborul, redevenind rădăcina - Ca niște pași care n-au existat niciodată - Ca niște nume neînțelese și nerostite Ca ploaia târzie peste pădurea uscată - Ca niște gaze întoarse pe spate, grăbite ... 1 ianuarie 2012 Referință Bibliografica: GRĂBIȚI / Jianu Liviu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 366, Anul ÎI, 01 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Jianu Liviu
GRĂBIŢI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361708_a_363037]
-
de ce să fie liniștea hulită de apele care lovesc cerul când se ating voia sa mă întrebe el dar atuncea începea să plângă inima lui din care se nășteau ploi incandescente și tăcea curgând pe aripa albă a unei păsări nerostite Referință Bibliografică: Sânziene / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 915, Anul III, 03 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Adrian Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SÂNZIENE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351946_a_353275]
-
Săracul te dorește adăpost. De-ar îndura și milă și durere, Ar face-orice ca tu să ai un rost. Ești țara lui... Neprețuita casă din străbuni. Te apăra de-aici și de departe, Cu lacrimi învelite-n rugăciuni, Și gânduri nerostite despre moarte. Ei, cei plecați... Ce hrana ți-o aduc, muncind afară. Conducătorii tăi... doar pentru bani Te-ar ciopârți-n bucăți că pe o fiară, Să ia pe tine câțiva gologani. Referință Bibliografică: E pentru tine țară... / Marin Bunget
E PENTRU TINE ŢARĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352533_a_353862]
-
tradus Eneida (epopee comentată îndelung, țin minte, de profesor, în neuitate după-amieze, în sala de seminar, cu grupa de studenți din care eu însumi făceam parte. - Infandum, regina, jubes renovare dolorem...). 3. Ființa, sinele, secretul inexprimabil al eului, lumea lui nerostită, dialogul lui cu sine și cu Cel Ascuns ne oferă, cred, unele surprize. Lectura și interpretarea semnelor plastice, din acest unghi, anunță o fractură, o discontinuitate în raport cu palierele perceptibil și inteligibil (asemănarea și chipul), punând în lumină polisemia referentului și
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În trecut, în glasul putregăit de Tăcere, amorțit de cuvinte nerostite. Acesta este orașul în care am fost Călător, soț și amant, poet Și însoțitor spre Lumină, Vânzător de dileme și prinț În suburbiile visului liber. Acesta este orașul în care am Adormit ostenit tot așteptând Să se însănătoșească îngerii. Referință
ACESTA ESTE ORAŞUL...(COLOANA A ŞAPTEA) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351248_a_352577]
-
romantic, prezența la vreo masă dosită a vreunui pământean de prin satele megieșe hanului, care ar aduce cât de cât la chip și port cu vreun răzeș de demult. Și asta mă ajută să aud de la acest străbun încropit vorbe nerostite, dar închipuite după dorința mea ascunsă... *** Oameni buni, ia ridicați oleacă ochii din ulcelele burduhoase și ascultați povestea hanului ista, care nu-i han de rând. I-adevarat însă că, dacă nu se năștea nepotul lui Gheorghe și-a’ Anghelinei
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
trimit scrisori/ pe care nu le-am scris vreodată,/ în literele lor să te cobori/ ca într-o rană vindecată.// Va trebui să mă întorc la mine,/ cel răstignit întru cuvânt,/ cel care se ascunde în retine/ ca într-un nerostit veșmânt. („Retine”) „Un prieten adevărat te prinde de mână și îți atinge inima.” (Gabriel Garcia Marquez) „Alături de un prieten adevărat este cu neputință să ajungi la deznădejde.” (Honore de Balzac) „Nici tu nu esti femeia ideală,/ nici tu nu știi
VISURI CU ZĂPEZI ŞI FLUTURI- CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351382_a_352711]
-
povestesc, să nu te pună Michiduță să fii mincinos. Îmi spui clar dacă te mai interesez ori ba. E clar? - Cât se poate de clar deși, nu este obligatoriu să-mi destăinui secretele tale..., am răspuns eu, contrar dorinței intime, nerostite, de a cunoaște cât mai multe despre ea. Pe scurt, a fost un copil normal, crescută modest de mama ei, muncitoare necalificată intr-o fabrică din localitatea de domiciliu. Nu-și cunoștea tatăl, un "bețiv stricat și ordinar", care a
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
rău, vii pe jos. Logic, lumea se uită lung. Ajungi în clasă, iei loc cuminte în băncuță, îți învârți irisurile sus-jos, stânga-dreapta, apoi ți le cocoți pe mutra dirigintei care te privește întrebător. „Sunt mama lui Goe!”, răspunzi la întrebarea nerostită. Cei de față se holbează la tine, fiecare așteptându-se în sinea lui să te vadă înconjurată de blănuri, diamante și să miroși a parfum scump, în timp ce tu ai venit îmbrăcată cu o fustă creață, un pulover pe gât, o
PĂRINŢI DE ÎNCHIRIAT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351639_a_352968]
-
Acasa > Cultural > Artistic > “GREUTATEA GÂNDULUI NEROSTIT” Autor: Olimpia Berca Publicat în: Ediția nr. 703 din 03 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Olimpia Berca “ Greutatea gândului nerostit” Poet, eseist, prozator, Constantin Stancu este, în viața cultural-artistică a arealului hunedorean, o prezență dintre cele mai importante, atât prin
“GREUTATEA GÂNDULUI NEROSTIT” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351663_a_352992]
-
Acasa > Cultural > Artistic > “GREUTATEA GÂNDULUI NEROSTIT” Autor: Olimpia Berca Publicat în: Ediția nr. 703 din 03 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Olimpia Berca “ Greutatea gândului nerostit” Poet, eseist, prozator, Constantin Stancu este, în viața cultural-artistică a arealului hunedorean, o prezență dintre cele mai importante, atât prin frecvența aparițiilor editoriale, cât și prin autoritatea comentariilor sale critice. După debutul în poezie, în volumul colectiv Argonauții, Facla, 1988
“GREUTATEA GÂNDULUI NEROSTIT” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351663_a_352992]
-
Hațeg, Petroșani, Vulcan - și unde își scrie poemele ori numeroasele articole dedicate unor confrați: Dumitru Hurubă, Radu Igna, Ioan Evu, Ioan Barb etc. De curând, Constantin Stancu a oferit spre lectură cititorilor săi o nouă carte de stihuri - Greutatea gândului nerostit, Editura Realitatea Românească, Vulcan, 2012 -, cuprinzând 45 de poezii, distribuite în trei secțiuni: Intrarea în psalm, Poemul și Călătoria. Se reține, de îndată, legătura foarte limpede dintre titlu și enunț, ceea ce arată o activă conștiință artistică, aplecarea spre asumarea reflexivă
“GREUTATEA GÂNDULUI NEROSTIT” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351663_a_352992]
-
paralel, la fel de productiv în planul retorici poetice, apare, cu o mare recurență, termenul tăcere, ce înglobează sensuri multiple. Mai întâi, cum s-a văzut, concretizat, înseamnă locul unde se ascunde geamănul, apoi, în accepțiune abstractă, reluat și prin sinonimul “cuvânt nerostit”, stare de așteptare a declicului poetic ori formă de comunicare cu sacrul (“ Intru în psalm/ cum intră îngerul între aripi,/ apoi tac,/ așteptând minunea”), sau: Am tăcut,/apoi am realizat că eram /flacăra unui cuvânt...” și “e mai comod, e
“GREUTATEA GÂNDULUI NEROSTIT” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351663_a_352992]
-
comunicare cu sacrul (“ Intru în psalm/ cum intră îngerul între aripi,/ apoi tac,/ așteptând minunea”), sau: Am tăcut,/apoi am realizat că eram /flacăra unui cuvânt...” și “e mai comod, e mai frumos,/ își spune scribul și/ intră în cuvântul nerostit...”. Poet de factură spiritual-metafizică, ce trăiește acut realitatea permanentei treceri și drama omului care și-a pierdut, prin cădere, eternitatea, sensibil la jocul contrariilor, în care sunt prinși muritorii, și la tristețea funciară a celui ce știe că este mereu
“GREUTATEA GÂNDULUI NEROSTIT” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351663_a_352992]
-
din trupul tău,/ așa a fost ziua de ieri,/ acum captivă în ochiul martorului”), Constantic Stancu este unul dintre cei care cred “că dealul poate fi mutat/ și cetatea poate fi alta...”. Timișoara, 1 Decembrie 2012 Referință Bibliografică: “Greutatea gândului nerostit” / Olimpia Berca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 703, Anul II, 03 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Olimpia Berca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
“GREUTATEA GÂNDULUI NEROSTIT” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351663_a_352992]
-
În noi, sentimentele pier...” (Frig). Stările afective, situate în porțile sinelui și ale lumii, sunt împovărate de „deslușiri ontice”, care provoacă analizele concrete ale „căderii”. „Căderea”, mai înainte de fuga din fața sinelui, în „Lacrima iubirii”, emană regretul locuirii în sine ,ca „nerostit” ce face posibilă fuga ființei spre sine, un alt „sine”, eliberat: „O, istovitele mele cuvinte/ Cum vă uscați ca niste ierburi care mor [...]/ Nu v-am crezut/ și nu v-am vrut/ spre cerul vieții mele înălțate/ V-am vrut
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
duru-n lumină-ntregul/ iubirii noastre decadente”. „Tainele templului”: „de ochii mei se răstignesc tăcerile stelare [...]/ Pe gura mea a înflorit amărăciunea unui surâs”. „Spargerea templului”: „iar templu se sparge/ în cărămizi și regrete/ în vise frânte/ și în poeme nerostite”. „Intrarea in templu”: „Cuvântul meu se strecoară timid/ împotriva unui război fraticid”. Templu semnifică „Centrul lumii”, dar și locul de fugă a omului în lume. O individualizare a ființei ca solus ipse, un „solipsism existențial” din care „punem careuri întregului
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
februarie 2012 Toate Articolele Autorului Portret În depărtări arunci a ta privire, Ce-mi pare că îmbracă unui înger chipul, Din care izvorăsc adânci și reci lumine, A cărei strălucire cuprinde infinitul. Și ochi-ți verzi sprânceana-ncet ridică, Când nerostite întrebări te cheamă, Lacrimă și iubire prinse-ntr-o panglică, Ți-ascunde sufletul ca într-o ramă. Iar glasul tău semeț străbate zarea, Când luneci pe al vieții val, Miresme de flori pui în cugetarea Ta, prin vene-ți curge
PORTRET de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346701_a_348030]
-
de lumină, o rumoare, ca o silabă, acolo, între ape. Cădea, dinspre timpan, în spațiul a ceea ce e de nespus, al indicibilului poate, cădea, scurtă rumoare salină, în tăcere. O ascultai născându-se spre-a fi rostită din ceea ce rămâne nerostit. . * Și puțin câte puțin soarele, în teritoriul său, luă în stăpânire apele, și dădu umbră spumei, făuri scobitura valurilor. Prăbușite, valurile repezi salutau soarele, și renunțau. Înalte flăcări dansau în marea estivală. Surâdeau zeii în apele intens sclipitoare. O, să
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
gingășii prin care ne-am apropiat. A redeșteptat în mine ceva, înțelegerea începuturilor. Când tu crezi sau, mai bine zis, simți apropierea de cineva, clipe în care se clădesc mii de culori și sunete, mii de cuvinte care devin poeme nerostite și pe care le înveți desluși mai târziu, uneori cu nostalgie. Când fragilitatea ființei umane în care suntem se poate prăbuși în neant, între cei doi. Darul iubirii necondiționate care izvorăște din noi în asemenea clipe este tulburător. Îl trăim
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
mi-e rece, mereu mi-l încalzește Când mă topesc de dor, mereu mă răcorește Sunt fericit când știu că ea la mine se gândește PRIVESC Privesc la stele privesc la cer la noapte La necuvântătoare la ape limpezi la nerostite șoapte Și mă-nfior la gândul că nimeni-n viața mea Nu mi-a mai dat căldura și dăruirea ta ÎMPREUNĂ Vom trece peste toate, timp, zile, ani, distanța Te voi iubi mereu, sub soare sau sub lună Căci tu ești
DESPICÂND FIRUL DRAGOSTEI ÎN 4, 5, 6... (NANOPOEME) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346719_a_348048]