331 matches
-
strat... ajungi pînă la urmă să-ți falsifici întreaga existență. Ea a fost victima a numeroase sentimente contradictorii și a avut motivenumeroase și diverse pentru a merge mai departe cu minciuna: Nu puteam suporta sentimentul vinovăției, la gîndul că eram nesinceră. Așa că am început să-mi spun: "Ei bine, dacă măcar n-ar fi fost așa un ticălos. Dacă măcar n-ar fi strigat la mine tot timpul". Am continuat să mă justific față de mine însămi pentru atitudinea mea. La început
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Îi era teamă oare că (1) soțul ei o înșela, sau (2) că se înșela singură refuzînd să accepte infidelitatea bărbatului? Poate ambele variante îi provocau temeri. În orice caz, nu credea că alți oameni vor fi de partea segmentului nesincer al personalității ei și că vor pretinde la rîndul lor că soțul ei nu o înșela. În această privință situația lui R2 era complet diferită de cea a emigrantului libanez, menționată în capitolul 6, ale cărui rude i s-au
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lui R2 era complet diferită de cea a emigrantului libanez, menționată în capitolul 6, ale cărui rude i s-au alăturat, pretinzînd că soția nu-l înșelase în absența lui. Lipsa unor prieteni sau rude care ar fi susținut atitudinea nesinceră a lui R2 explică sentimentele ei de neputință: Mă simțeam total incapabilă de a ține situația sub control... Ceea ce avea să se întîmple depindea numai de el... Simțeam permanent teamă, revoltă și tristețe... Mă simțeam de parcă aș fi fost supusă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acestui acord tacit, nu avea senzația că rivala ei o mințea: ... Nu mă simțeam mințită, sau cel puțin nu simțeam impactul emoțional al celui care se descoperă păcălit... (Ibid.) R2 nu avea nici senzația că ar fi fost ea însăși nesinceră: Și o păcăleam, însă nu în mod conștient... La vremea aceea nu consideram că aș minți-o. (Ibid.:302) Din păcate, nu dispunem decît de punctul de vedere al lui R2 cu privire la relația ei cu bărbatul și cu cealaltă femeie
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că am o rivală"; chiar dacă "în preajma lui nu simțeam că aș avea o valoare prea mare și nici respect pentru propriul meu eu" (Ibid.:301). Asemenea date i-au îndemnat pe Werth și Flaherty să lanseze anumite teorii cu privire la relațiile nesincere. Am menționat deja părerea lor că persoanele păcălite care descoperă înșelătoria au inițial tendința de a nega existența acesteia. În a doua fază, minciuna este acceptată, drept urmare se trece la acțiune. În relația dintre două persoane minciuna se poate ramifica
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
În a doua fază, minciuna este acceptată, drept urmare se trece la acțiune. În relația dintre două persoane minciuna se poate ramifica, incluzînd și alți protagoniști, fie pe post de colaboratori la înșelătorie sau inițiatori ai unor noi minciuni. O relație nesinceră se poate extinde și în alt sens, influențînd întreaga existență a celui păcălit; "era o minciună care ținea douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru", a spus R2 (Ibid.:302). Sentimentele generate de minciună sînt uneori foarte intense și pot intra chiar
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
189) notează că în rîndul clasei muncitoare din Anglia anului 1960, un număr mic de mame nu aveau încredere în "imaginația care, după părerea lor, poate să îl determine mai tîrziu pe copil să-și ia obiceiul de a fi nesincer". O femeie din această categorie, care aproape sigur nu știa de atitudinea lui Platon (1966, Cărțile 2 și 10) care condamna scriitorii plini de imaginație, spunea că încercase să-și împiedice copilul de patru ani să mai povestească lucruri inventate
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a păcăli decît semenii lor. Rămîne de verificat eficiența diverselor rețete pedagogice cu privire la sinceritate. De exemplu, puțin mai devreme, în acest capitol am menționat faptul că anumite mame din Nottingham considerau că tolerarea fanteziei copilului are ca rezultat o atitudine nesinceră a acestuia la maturitate. Ar fi util de aflat dacă aceasta presupunere este adevărată. LIMBAJUL Succesul în a spune minciuni depinde în mare parte de exploatarea posibilităților oferite de limbaj. Refuzul de a numi un hîrleț nu este neapărat o
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se mișcă de la locul lor. Din păcate, majoritatea cercetărilor psihologice asupra capacității copiilor de a depista minciunile s-au bazat pe observații de laborator și nu pe studii asupra vieții reale. În aceste experimente, abilitatea de a discerne o atitudine nesinceră de una sinceră (precizia în depistarea minciunii) se distinge de capacitatea de a identifica adevăratele gînduri ale mincinosului (precizia în sesizarea adevărului). Asemenea adulților, copiii încearcă să găsească o compatibilitate între ceea ce se spune și modul în care se spune
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care țin de tonalitatea vocii decît să interpreteze expresiile feței. De asemenea, îi ajută mai mult și anumite indicii care țin de context, cînd există într-adevăr un mesaj înșelător, cînd au deja experiență în depistarea minciunilor și cînd persoanele nesincere sînt cunoscuți și nu străini. DePaulo și Jordan (1982:169) observă că aceste condiții favorabile sînt prezente în numeroase jocuri și sporturi. La vîrsta pubertății, capacitatea de a depista minciunile poate avea consecințe nefaste, atît pentru băieți, cît și pentru
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
exemplificată de aparatele de detectat minciuni (Gale 1988) și aparatele care analizează tonalitatea vocii, se bazează pe presupunerea că anumite procese fiziologice, inclusiv conductibilitatea electrică a pielii, nu pot fi controlate conștient, însă prezintă modificări atunci cînd o persoană este nesinceră. Această presupunere rămîne de studiat în amănunt, mai ales datorită faptului că există un număr mare de erori (persoane inocente considerate vinovate) ale aparatelor de testat minciuni. După cum s-a exprimat un ziarist, "singurele persoane care pot fi sigure că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Swift a încercat să-și păcălească cititorii. Însă, deși considerăm afirmațiile ce preced textul ca fiind false, ele sînt totuși credibile și au fost prezentate publicului fără un avertisment contrar, deci putem spune, la prima vedere, că Swift a fost nesincer. De exemplu, Richard Sympson este un presupus văr al lui Gulliver și editor al manuscrisului acestuia. Sympson spune că a omis, din versiunea publicată, cel puțin jumătate din manuscris, din care "Nenumărate pagini se refereau la Brize și Maree, Longitudini
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
seral. O deosebire mai evidentă, de alt gen, este scoasă la iveală de un studiu asupra atitudinii efectuat de medici americani și menționat în capitolul 6. Potrivit acestuia, 74% dintre persoanele chestionate s-au arătat de părere că medicii erau nesinceri "ocazional" sau "deseori", însă numai 19% au admis că ei înșiși aveau un comportament similar (Novack et al. 1989:2984). Această perspectivă intermediară asupra minciunii, prin care unele minciuni sînt grave, iar altele acceptabile sau chiar benefice, este atitudinea pe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
avînd o atitudine responsabilă, cooperantă, lăsînd impresia că sînt dispuși să îndeplinească cerințele altora apoi, odată ce discuția s-a încheiat, fiecare face exact ce vrea, adeseori chiar opusul a ceea ce a promis. Acest comportament, deși occiddentalilor le-ar putea părea nesincer, nu este, după părerea lui Phillips, dovada unei intenții de a înșela; este mai degrabă o manifestare a convingerii că "oamenii sînt mult mai fericiți atunci cînd ești de acord cu ei și le spui ce vor să audă", combinată
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
indiene din zonele deluroase: membrii acestora "sînt atît de proști încît spun adevărul fără să-i oblige nimic la asta". Pe baza datelor respective, care, conform standardelor din prezent, nu ar mai corespunde cerințelor, Spencer susține că popoarele invadatoare sînt nesincere, după cum sînt și "membrii societăților consolidate prin cuceriri, sub regimul unor conducători despotici". Grecii antici nu puneau prea mult preț pe veridicitate, în timp ce poporul evreu a devenit mai sincer atunci cînd a adoptat un mod de viață stabil. Spencer afirmă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu sînt un fapt neobișnuit. James Sully (1895:258), un pionier în psihologie, relata cazul unui copil care mințea la vîrsta de 17 luni și jumătate. Mai recent, Judy Dunn (1988:160, 163) scrie despre accentuarea "plăcerii de a fi nesincer și a denatura faptele" la copiii de doi ani și consideră acest lucru "încă o dovadă a înțelegerii de către copii a regulilor jocului și a modului în care să-i pe cei din jur". Unii cercetători susțin că pentru copiii
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
celor din jur. În ambele cazuri avem la dispoziție și o altă variantă. Putem adopta un comportament sincer, încît interlocutorii noștri să tragă concluzii corecte cu privire la intenția noastră. Alternativ, indiferent dacă vrem să provocăm cooperare sau conflict, ne putem purta nesincer, înșelîndu-i cu bună știință pe ceilalți în privința intențiilor noastre. Orice cale am alege, succesul depinde cel puțin în parte de abilitatea noastră de a anticipa reacțiile celorlalți. Astfel, pentru a rezuma cele spuse pînă acum, putem afirma că inteligența machiavelică
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
eficiente, mai inofensive și mai puține la număr, nu includ în aceeași categorie minciunile rău-voitoare, poate doar cu excepția contextului unui război. Dacă admitem faptul că minciunile nu sînt universal condamnabile și că pînă și prietenii noștri cei mai buni sînt nesinceri, ar trebui să înțelegem mai bine răspîndirea minciunii, iar încrederea necondiționată ar trebui să se diminueze. Astfel, succesul minciunilor rău-voitoare ar întîmpina mai multe dificultăți. Nivelul la care minciuna devine neproductivă ar trebui să devină mai scăzut, nu mai ridicat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
excesive, rău-voitoare, ar conduce la propria negare. Poate cel mai important ar fi dacă s-ar schimba definiția minciunii, deoarece atunci oamenilor le-ar veni mai ușor să admită că și ei, ca toată lumea, se arată din cînd în cînd nesinceri. Dacă cel mai ușor de păcălit este propria persoană, atunci pentru a evita acest lucru am avea nevoie de toate abilitățile machiavelice posibile. Abilitatea machiavelică este cu siguranță un avantaj care contribuie la propria prosperitate. Însă capacitatea de a înșela
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
chiar în timp, printr-o tendință automată spre echilibru social. În extrasul din lucrarea sa "Evoluția altruismului reciproc", scrisă pe cînd era încă student, Trivers (1971:35) afirmă: Fiecare individ aparținînd speciei umane este văzut ca avînd tendințe altruiste și nesincere, a căror exprimare depinde de variabile ale dezvoltării, care au fost selectate pentru a echilibra aceste tendințe, în funcție de mediul social și ecologic local. Cred că este semnificativ faptul că, 14 ani mai tîrziu, Trives a publicat o carte Evoluția socială
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nici un caz comunicată. Mărturisirea seducției nu scade tensiunea acesteia, deoarece se bazează pe o dialectică a secretului și a vizibilului, în timp ce comunicarea intenționalității manipulatoare o anulează pe aceasta din urmă; d) seducția nu este performanțială, iar seducătorul nu este un nesincer, din moment ce seducția exercită un proces de desubiectivizare. Parret adoptă perspectiva baudrillardiană conform căreia seducția este în afara oricăror argumentări, dar sub incidența unei așa-zise raționalități de ordin estetic. Dacă am încerca să plasăm seducția în grila austiniană, aceasta nu ar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de neautenticitate (de altfel, Parret a intenționat să arate că nici manipularea nu este interpretată satisfăcător în interiorul teoriei actelor de limbaj), astfel încât H. Parret se distanțează de concepția lui Austin, incapabilă de a surprinde în totalitate seducția. "Seducătorul nu este nesincer, tot așa cum nu este nici sincer"551, concluzionează Parret, accentuând încă o dată dimensiunea esențială a seducției: ambivalența. 6.3.4. Logica seducției Herman Parret insistă asupra a trei aspecte considerate esențiale pentru înțelegerea seducției, prin intermediul cărora dă un răspuns consistent
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
efectul unei mișcări arhetipale care nu poate da greș. Astfel, seducătorul nu posedă argumente, el reprezintă prototipul estetului care se ghidează după logica enthousiasmos-ului. Tocmai de aceea seducătorul nu poate fi nici mincinos, nici întruchiparea figurii manipulatorului și nici măcar un nesincer. În concluzie, problematica seducției la Jean Baudrillard trebuie înțeleasă ținând cont de cele patru etape pe care acesta le teoretizează. Astfel, etapele rituală și estetică ale seducției îi oferă acesteia o imagine idealizată, ce poate fi corect abordată din perspectiva
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
În teatrele noastre tendința unor actori care improvizează. (Ă). Formalismul În arta actorului e caracterizat tocmai prin folosirea a prea multe gesturi pentru rostirea unei singure propozițiuni, printr-o mimică exagerată, prin umflarea grandilocventă a vorbelor, prin rostirea lor pompoasă, nesinceră, prin vorbirea, În genere, artificială. (Ă). Maeștrii artei sovietice au luptat și luptă continuu pentru o aleasă vorbire scenică, pentru expresivitate În vorbire, pentru muzicalitatea, claritatea și puterea cuvântului, plin de idei, de acțiune. Pe scenele sovietice actorii vorbesc limba
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fie văzut! Doar să retrăiască bucuria chemării la rampă, fiorul aplauzelor, falsa aceea apreciere. Falsă zice el, falsă zice și Cehov într-una din scrisorile pe care i le trimite lui Suvorin: ... iar publicul (nu i-am spus ticălos) e nesincer față de noi: niciodată n-o să auzi din gura lui adevărul și de aceea n-o să-ți poți da seama dacă-i ești sau nu de folos. Încă nu mi-a venit timpul să mă plâng, dar niciodată nu e prea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]