579 matches
-
soția și, din acest motiv, era mai tot timpul obosit. Ești obosit, ai? Unde v-ați întîlnit? A lipsit și ea de acasă, ce, crezi că-s proastă? Exasperat, Aquiles a luat decizia să divorțeze. Dimineața, după o noapte de nesomn, a spus: Aurora, azi mă duc la notar să divorțez de tine. Femeia i-a răspuns cu un calm înfricoșător. Știu. Aquiles a făcut actele și a respirat ușurat. Nu știa ce s-a întîmplat acasă și a venit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
parcă șoptită, mi se părea ca o făptură deosebită, iar bătrânii din strane, cărunți, cu plete lungi ca a tatei, cu figurile evlavioase, cu ochii aplecați, semănau cu sfinții de pe icoane. Toată lumea mi se părea emoționată, iar eu, obosit de nesomn, moțăiam prin colțurile bisericii. Câteodată mergeam, întovărășindu-l pe fratele Ionică, la horă (gioc) sau la clacă, iar de Sf. Dumitru (hramul bisericii) la strânsură, unde se aduna tineretul satului și din satele vecine îmbrăcați în haine de sărbătoare. Flăcăii
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
noroc. * Se făcu dimineață, mi-am primit mașina, care pornea în sfârșit, și, condus de motanul umanizat, dându-i destul pentru a rămâne încă o zi în stare antropologică, am ambalat. Dar a trebuit să iau doi lăutari, chiori de nesomn, care mergeau la Ploiești. Așa am aflat și altele: "cine cu cine, că baba e într-adevăr vrăjitoare, că șeful poliției provine de la secu" și am "degustat" bancuri fără perdea. Unul din cei doi era experimentat; umblase noapte de noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că, tocmai de aceea, Augustus înfuriat l-a exilat la Tomis? Baliverne, spune Mincu, numai baliverne. Nu-s decât pretexte îmbârligate pentru proști, scornite de către Ovidiu în persoană, între altele. Acesta, vlăguit, extenuat de plăcerile cărnii, îngrețoșat de nopțile de nesomn, printre cupe cu vin date peste cap și matracuce cu experiență veche, s-ar fi exilat de bunăvoie, ca să regăsească în singurătate „ițele obscure ale propriului său destin, chintesența vieții umane”. Sufletul său în schimbul unei răscumpărări pe jumătate mistică, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu o teamă paralizantă, ci mai degrabă una resemnată. În Ceremoniile (1978), ultima carte antumă, presentimentul morții este atât de pregnant, încât totul pare un legat. De data aceasta, frecvența unor sintagme precum somnul, singurătatea, prea multa noapte, alăturate de nesomn, neodihnă, dincolo de o posibilă apropiere de Lucian Blaga sau Nichita Stănescu, nu semnifică atât o influență livrescă, cât o trăire trecută în cuvânt, în ultimele cuvinte înainte de „ceremonia ceremoniilor”: „să mori / așa cum numai vulturii / își îngroapă singurătatea în aripi.” Antologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287355_a_288684]
-
mobi lată În oraș și drept de vizită medicală nu la dispensarul comun celorlalte consore pe care le vedeai, În fiecare săptămână, parcurgând În convoi străzile, Înghesuite buluc În birji, de unde zâmbeau prostește la trecători cu fețele lor subte de nesomn și excese, ci la un medic indicat de serviciul sanitar. și erau frec ventate acum de abonați În toată regula, cam cum erau prin acel timp abonații, cu luna sau cu „cartela“, ai birturilor și ai frizeriilor - oricum, clienți serioși
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu pași șovăitori... Pare a fi un oștean; nu prea mare de stat, cu tunica udă, cu capul gol, peste frunte, peste pletele blonde e legat cu o fașă murdară, pătrunsă de sânge, bărbos, cu ochi sticloși, arși, mijiți de nesomn și oboseală... Străinul pășește încet, șchiopătând, târșind ușor laba piciorului stâng înfășurată în cârpe legate cu sfoară; la cingătoare atârnă o spadă mare cu garda în cruce. Se oprește la mijloc, cu picioarele depărtate... Îi... îi fi oștean... îngână bătrânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Iisus. Și... și n-a băut, a vrut să sufere durerea toată... Bea! Zău-așa! se îndârjește Daniil. Îți ostoiește durerea... Îți aduce uitarea... pacea... Barem să dormi... Să te hodinești... Ești... ești ostenit, ostenit... Ștefan, cu ochii mijiți de nesomn și oboseală: Să mă hodinesc? Să dorm? Ahh! Ce fericire să dormi! Dumnezeule! Când m-oi duce la culcare la Putna o să mă satur de somn... O mie de ani... până la Judecata de Apoi, o să mă tot odihnesc. Și cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
i se prelinge pe șira spinării. Se zbârlește înfiorat: Mă... Măria ta, se bâlbâie el ploconindu-se. Nu-și poate stăpâni un tremur mărunt... Se lipește cu spatele ud de ușă. Ștefan înalță capul, își freacă ochii cârpiți, roșii de nesomn și oboseală, clipește des; îl usturau de parcă ar avea nisip sub pleoape. Ai auzit Negrilă? Unii mai cred în Vodă Ștefan... Tu... tu mai crezi?... Cred!! strigă el. Să trăiți! Cred! Îl trec nădușelile, le șterge cu palma. Ștefan picotește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
grădina, fericirea lor, totul dis păruse. Deasupra atârnau pânze de păianjen și zidurile vechi miroseau a mucegai. Adelheid plânse Îndelung. Se ridică Într-un târziu cu pași șovăitori și se apropie de masă. Era atât de slăbită de nemâncare și nesomn, Încât i se păru că depărtarea e uriașă și că nu va ajunge niciodată. Cu greutate, rupse o bucățică de pâine, mestecând-o anevoie, și Înghiți cu buzele arse câțiva stropi de apă. Dacă trupul Îi era cu totul slăbit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aveam înainte de a veni musafirii care abia au plecat. Taică-tu vorbește mai greu acum ca mai înainte. Nu are cum să-ți spună toate gândurile noastre. ți le voi spune eu. Noi am discutat în mai multe nopți de nesomn, de veghe, tot ce se petrece în familia noastră. Dumitru este un băiat plin de energie. A început să aibă gânduri proprii despre viața lui. Nu prea se-nțelege cu taică-tu. Chiar a fost plecat de acasă vreo trei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Maiu. O scenă între Maria și Voinea în care el îi arată iubirea lui, și ea îi răspunde că a renunțat, că are o datorie de jertfă... La țară. Gospodăria bătrânului. Seara Maria stă de vorbă cu pribeagul. Noapte de nesomn și gânduri... Voinea află dela târg, de la maior, că Maria a plecat la țară și vine s-o vadă... Când pleacă Voinea cu Maria și cu bătrânul spre Plopeni, începe a vorbi (în glumă) cu mustrări felurite (cu M îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
literar Mihai Gafița, veniți în seara fatală în vizită la familia Petroveanu, regizorul Alexandru Bocăneț, pianistul Tudor Dumitrescu, poeta Daniela Caurea, care-și serba nunta. Cînd a prins să se destrame întunericul, am reușit, în sfîrșit, să urc. Palide de nesomn, resemnate, Zuța și soacra ei, Maia, stătuseră întreaga noapte ca sub asediu, aproape fără să se miște prin camere. N-aveau cum să știe - mi-au spus - dacă la etajul lor, șapte, zdruncinăturile fuseseră mai mari sau mai mici decît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că „mai mult nu se poate”. „Vedeți, după ce terminați cu înmormîntarea, să treceți cu toții la treabă!”, îi subliniază primarul, ca și cum i-ar fi făcut nu știu ce hatîr. După plecarea femeii, în birou a pătruns un bărbat înalt, cu fața lustruită de nesomn (acea peliculă de sudoare de după o noapte nedormită), cu ochii înroșiți. „Mă numesc Ciuraru”, a zis. Și, fără să fie întrebat, a început să înșire că a dat la Stat atîta brînză, atîta lînă etc., dar n-a primit nici un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spune: „previziunea trecutului” e o mare iluzie. De pildă, de unde i se trage boala lui cutare? Ce simplu e de răspuns că de la o răceală, de la băutură, de la fumat, de la mîncare multă sau prea puțină, de la statul pe loc, de la nesomn etc. *„Simt că mă encanaillez!,” a exclamat C. mușcîndu-și o gheruță. „Nu pot să cred una ca asta: tu doar ești puternică”, i-am răspuns. „O, dacă ai ști ce tristă-i această putere...” Apoi a trecut la „subiect”, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
1977; Mâhnitul meu centaur, București, 1981; Amatorul de sâmburi, Cluj-Napoca, 1983; Jumbo-jet și alte proze, București, 1984; Orbita planetei EPS, București, 1987; Afacerea „Beautiful College” (în colaborare cu Ion Bucheru), București, 1992; Imperiul (în colaborare cu Ion Bucheru) București, 1998; Nesomn, stare de grație, București, 2001; Desaga jucătorului de scrabble, postfață Dan Grigorescu, București, 2002. Traduceri: San Antonio, O cruntă spargere de nuntă, București , 1994. Repere bibliografice: Doina Uricariu, „Alt container pentru Osaka”, RL, 1975, 12; Dumitru Micu, Roman în cinci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
mult de zece ori, fapt ce ne-a propulsat și ne-a ridicat prestigiul în fața colegilor. Acest fapt extraordinar pentru noi, pe lângă partea bună și frumoasă a lucrurilor, ne aduce griji și neliniști sporite, cu noi agitații și ore de nesomn, cu o presantă întrebare: unde și cum vom locui la Bârlad, când se știa ce mare era lipsa de locuințe? După confortul creat la Căuești, acum ne puneam problema unei locuințe oricât de modeste, care să ne asigure măcar un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pus receptorul jos. Am sărit imediat în pantaloni și am îmbrăcat un pulover pe gât și pantaloni din bumbac. M-am ras rapid, mi-am dat cu apă pe față, m-am pieptănat. M-am uitat în oglindă. De atâta nesomn, arătam ca o plăcintă cu brânză turtită. Voiam și eu să dorm suficient, să mă simt bine, să duc o viață cât de cât normală. De ce nu mă lasă lumea-n pace? Ba unicorni... ba Întunegri... Ce legătură am eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
repartizat la Regimentrul 35 Infanteri din Cetatea Albă. Acolo am stat fără nici un rost zece zile, după care am fost trimis la Școala de Ofițeri de Rezervă din Bacău. Fiind mic de statură, slab și obosit de călătorie, și de nesomn, îmbrăcat foarte sărăcăcios, pentru că fără știrea părinților, lăsasem hainele cele bune și getele cele noi, unui coleg reformat, bolnav, mult mai sărac decât mine, . . un coleg de armată, venit de la Brăila, odată cu mine, Constantin Bădeliță, m-a luat în râs
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
țăranii oropsiți în care vedeam părinții, frații și surorile mele deznădăjduiți. Atunci mi-am zis:”de ce n-aș încerca?. Și așa tot în mâinile lor rămân”. Pentru a rămâne preot și tată la copii, în condițiile unei dărâmări totale prin nesomn și prin ținerea cu farul de lumină în ochi, am semnat un angajament de loialitate cu securitatea. M-am prefăcut a fi frate cu dracu. Mi s-a spus că acest angajament este necesar pentru a dovedi că merit să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
aceștia au obligații deosebite, fizica putând fi considerată drept disciplină de avangardă în cadrul științelor naturii.“ (Contemporanul, 22 noiembrie 1974) BĂDESCU Horia „Patria, poporul, istoria! Pentru ele L-a chemat dintr-o casă de țară memoria acestui pământ încercat, pentru ele nesomnul ochii Lui i-a spălat, pentru ele ușa Lui e deschisă oricând, pentru ele stă Omul cu oamenii-n rând, ele sunt casa Lui, viața Lui, gloria: patria, poporul, istoria.“ („De-a pururi gloria“, în vol. omagial Cinstind un om
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de fericire la câtă tensiune poate trece prin inimă primului nostru bărbat politic? Dacă nu ridicați-vă mâna la tâmplă și veți simți șiroind grijile patriei. A fi la cârma țării înseamnă a avea gravate pe chip nopțile ei de nesomn în așa fel încât în funcție de rotația vieții noastre să fie văzute și din trecut, și din viitor, a fi la cârma țării înseamnă a te roti odată cu țara.“ („Pâine împletită“, Luceafărul, 30 decembrie 1982) LUPU Ion, prof. univ. dr. „Programul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
la îndemînă e să facă același lucru. Dar cum s-o acuz?! Și acuzînd-o, oare, ce mi-ar mai fi rămas din noaptea aceea? Trebuia să-mi păstrez noaptea, să mă gîndesc la ea, așa cum în studenție, în ceasurile de nesomn din nopțile dinaintea examenelor, mă gîndeam la cîmpiile verzi ale copilăriei, pe care mă întorceam cu gîndul și alergam odată cu turma de miei, ori goneam în trapul cailor alături de Gică, Costică și Ion..., și numai rar de tot mă întorceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care, oricum, nu folosesc nimănui (cel puțin, nu foloseau până acum) și a căror greutate îmi atârnă ca un balast incontrolabil în coșul pieptului. — Ce bine că ai și tu o prietenă! zâmbește mama, cu privirea ei albastră încercănată de nesomn. Fată bună, Georgiana! Zâmbesc și eu, forțat, și-mi scot ochelarii, aburiți. N-are rost să-i spun mamei care-i noțiunea mea despre prietenie. Ce mult îmi doresc alături pe cineva cu care să pot discuta liber ceea ce gândesc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
joc de văicărelile mele - le acorda toată atenția, fără să pară iritată. Pretindea că vacanțele Încep adeseori cu senzații din acestea apăsătoare și dezagreabile. Îmi mângâia fața cu afecțiune și Îmi spunea că trebuie să dorm, să recuperez orele de nesomn. Am ascultat‑o, dar nu m‑am simțit mai bine. Mai târziu, aveam să aflu că toxinele provenite din pește erau rezistente la căldură și nu puteau fi neutralizate prin fiert sau copt. Cum mi s‑a explicat mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]