846 matches
-
Vara anului 1886 o petrece în Bretania, la Pont-Aven, unde trăiesc mai cu seamă pictorii independenți sosiți din Anglia și America. Acum are, în sfârșit, ocazia să creeze departe de influențele pariziene. Din cauza problemelor materiale dar și datorită setei sale nestăvilite de independență, primăvara anului 1887 îl găsește pe puntea unui vas care se îndreaptă spre Panama. Lucrează câteva săptămâni la construcția canalului, se îmbolnăvește însă de malarie și se întoarce în Franța, din nou la Pont-Aven. Împreună cu pictorul Émile Bernard
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
decolare abruptă, surprinzătoare, și o aterizare lentă, istovitoare. Un zbor defectiv de orice centrism tono-modal, serial sau spectral, derulat pe parcursul a cinci secțiuni (zone de altitudine a densităților sonore). Lângă mine, o domnișoară își umezește gâtlejul cu puțină apă. Muzica, nestăvilită, curge insipită, innodoră, incoloră..., în așteptarea celui de-al doilea invitat - Antoine Herve - generos în a ne oferi să degustăm din jazz-ul său cu unt și pâine. Un jazz rafinat, cu oarece fason și mult ștaif, în spiritul marilor
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
ele se întrevăd mugurii unor speranțe. Sunt ultimile zbuciumări ale iernii care, chiar de se împotrivește cu îndărătnicie, trebuie să plece. Deși noul anotimp pare firav și timid, îndrăzneții lui prinți, ghioceii, îi sporesc pașii, îl fac curajos, spre bucuria nestăvilită a tuturor ființelor: gâze, fluturi, păsări, flori, pomi și nu în ultimul rând, spre bucuria oamenilor. Și primăvara trecu și ea ca toate lucrurile bune și frumoase și veni vara. Vara înseamnă pentru oamenii școlii, elevi și dascăli, vacanța mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cunoscut scriitor, intuind mâhnirea unor copii pentru trecerea neașteptat de repede a acestui al cincilea anotimp al anului, și-a intitulat o carte dedicată puștimii cu un titlu incitant: ,,Mică e vacanța mare!" Și iar venea toamna... Timpul își torcea nestăvilit din nesfârșitul său ghem anotimpurile și o dată cu ele număra și zilelele trăitorilor de pe aceste meleaguri... 3 P rofesoara Simona Deleanu trecea în această urbe drept o figură ștearsă, cunoscută doar de elevii săi și de părinții acestora, în perimetrul restrâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ramurile copacilor și prin ierburile crude, așezându-se cu toți fluturii ei albi pe corolele florilor și dând glas melodios, plin de farmec, păsărelelor lipsite de grijile pământenilor de rând. Primăvara părea că râde în hohote, întocmai unui copil în nestăvilitele lui jocuri. Când cele două prietene se despărțiră, o pasăre tocmai se așeza pe ramura unui copac aflat în drumul lor și le cerceta curioasă prezența. Stătură amândouă o clipă în loc, privind cum un mic căpușor de pasăre se rotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vicleni. Căută ieșirea. Ajuns afară, privi cerul. I se păru că o stea, sus pe boltă, chiar deasupra spitalului, strălucea nefiresc de luminoasă. Se prea putea ca acel astru să se fi aprins pentru Mona, ca un semn al împlinirii nestăvilitei ei dorințe de dragoste. Strălucirea acelei stele el o percepea însă ca având darul de a spori întunericul din jurul său. În seara aceea Simona intrase triumfătoare într-un rai imaginar; pentru doctorul Teodoru însă aveau să se deschidă larg porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
2 C ând Simona păși peste prag, în față îi apărură părinții ei care tocmai luau masa de seară. Tatăl, cum o văzu, îi veni cu brațele deschise în întâmpinare, o îmbrățișă cu toată căldura unui părinte iubitor, arătându-și nestăvilita bucurie privind vizita neașteptată a fiicei sale. O dată ce intră în bucătărie, Simonei parcă i se puse un nod în gât. Abia reuși să spună un sărut-mâna. Nu-și imaginase că întâlnirea cu părinții putea să-i producă un asemenea șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Floarea o primi cu brațele deschise. Știa întreaga poveste, așa că Simona n-a fost nevoită să redeschidă o rană care și așa sângera. Au stat de vorbă până târziu, către miezul nopții, despre câte se întâmplaseră în lipsa ei, despre dorința nestăvilită a mamei ei de a o revedea și despre mânia cătrănită a tatălui care nu găsea în sufletul lui loc să deschidă o poartă spre iertarea de care Simona avea atîta nevoie. A doua zi porni spre gară. Se urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de neînchipuit gata, gata să rupă încleștările celor patru bărbați. Veniră în sprijinul lor și câțiva lucrători de miliție, care reușiră să o imobilizeze, ținând-o de ambele brațe cu strășnicie. Ea însă se zbuciuma în continuare cu aceeași forță nestăvilită, plângând, urlând ca o fiară, strigând fără încetare numele copilului ei: Răducule, dragul mamei, puiul mamei, ce ți-au făcut? Vino la mama ta, nu ți-e milă de lacrimile ei? Când înțelese că băiețelul ei este mort, începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lui Eschil o poziție secundară, Electra lui Sofocle este un personaj complex, poate unic din acest punct de vedere în teatrul său, după părerea unor critici literari. Caracter puternic, ea constituie nucleul dinamic al tragediei. Ura fără margini și dorința nestăvilită de răzbunare sunt sentimente pe care le trăiește cu maximă încordare și care mențin pulsația piesei la o așa mare tensiune. Însă aceste simțăminte își au izvorul într-un substrat mai adânc: ea urăște peste măsură pentru că s-a comis
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
1918, a avut loc întâlnirea delegaților basarabeni cu oameni de cultură, profesori universitari aflați la Iași, unde s-a exprimat nădejdea unirii tuturor celor de un neam și-un sânge. În Basarabia curentul care cerea unirea cu România era de nestăvilit. Tot mai multe organizații, comitete, adunări și delegații se pronunțau pentru unire cu Țara mamă. Prin Nota din 16 martie 1918, Sfatul Țării și guvernul Republicii Moldovenești respingeau cu hotărâre, încă o dată, pretențiile ucrainene, combătând orice tentativă de încălcare a
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
știind că el poate da peste cap orice forță. Încet, Însă, aripile ienicerilor se Închideau În jurul acelei mici armate de nebuni care Își imaginau că ar putea ajunge la sultan. Apărătorii izbiră flancul stâng al ienicerilor cu o putere de nestăvilit. Caii călcau În copite trupuri, săbiile retezau capete. Vârful de lance condus de Oană pătrundea adânc În dispozitivul turcesc, căutând celălalt vârf de atac, condus de Ștefănel. Între ei se aflau aproape o mie de pași și peste douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
seama că Ștefan a atacat doar cu 8.000 de oameni. Autorul Cronicii moldo-germane credea că, dacă vornicul ar fi participat la luptă, n-ar mai fi rămas picior de ungur. Pannonius ne prezintă sfârșitul bătăliei ca un iureș de nestăvilit al călăreților unguri conduși de un rege care era sănătos și arăta foarte bine. Așa că i-a urmărit pe români până la Siret, stingându-i până la unul. În realitate, regele n-a mai putut călări, el a fost scos pe targă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
păreau, uneori, niște urlete... peste noapte, pe neașteptate, unii dintre locuitorii atât de pașnici și cuminți deveniseră, de bunăvoie ori, mai degrabă, de nevoie, comuniști. Imperiul roșu se extindea și-i cuprindea, în noaptea care venea, ca o mare de nestăvilit, învolburată și înspumată...!" Ținând-o într-o goană continuă, frânt de oboseală două zile și două nopți a zorit spre malul Prutului, s-a amestecat cu unele șiruri de ostași și civili, care se retrăgeau ca și el, negri ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mori, fie că vorba de Luceafărul sau de prozele pe tema metempsihozei", apelând la structurile acvatice bachelardiene. Altundeva emite ipoteza că somnia marelui poet este "o ipostază a naturii" spre deosebire de alți romantici visarea fiind "cu precădere produs al unei imaginații nestăvilite". După cum de-a dreptul fascinantă este interferența propusă între Luceafărul eminescian și celebrii eroi al lui Cervantes și Flaubert: "Hyperion este Don Quijote al nostru. Idealul său de cavaler rătăcitor se concentrează în iubirea pentru noua Dulcinee Cătălina. Izbucnirea dorinței metafizice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al "românismului", al ființei naționale, contestând rădăcinile în numele "democrației" și al unui "europenism" umilitor. Rostul poeților e acela de "păzitori ai ființei" (Heidegger) și Cezar Ivănescu face parte dintre cei mai străluciți "păzitori ai ființei neamului". Argumentația eseistului pare de nestăvilit. Intră în ecuație forța regeneratoare a arheului românesc, profetismul eliadesc, "profetul lui Eminescu" într-o formulare sintetică: direcția națională (nu naționalistă!), amenințată mereu ba de hoardele cotropitoare, ba de internaționalismul proletar, ba de europenismul transnațional: "Anemierea conștiinței arheale (singură în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fumul, cu blana lui alb-azurie! Ieri am cumpărat o sticlă de cognac Courvoisier, 40 de grade, culoare de aramă, blană de tigru cu dungi negre și gol alb luminat de vidul sticlei care se golește pe măsură ce inspirația mea e de nestăvilit. Mă îmbrac pe dinăuntru și pe dinafară cu Panthera tigris și mă simt la fel de bine ca și în mantaua de nori a fumului. Alb-azuriu de nimic schimbat cu arămiu de foc! Cineva mă privește din patriile acelei Panthera tigris (originară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
jur abătut. - Dar cum se face că orașul vostru a ajuns În această stare Întristătoare? Dante arătă mânios spre grupul de ticăloși care Încă se mai Încleștau unii cu alții. - Gloata asta nemernică s-a dezlănțuit ca un puhoi de nestăvilit Între zidurile noastre. A venit din cele patru zări ale Toscanei, atrasă de câștigurile lesnicioase pe care decăderea obiceiurilor, nepăsarea guvernanților, simonia preoților, corupția magistraților și ignoranța triumfală a Învățaților le promiteau. S-au stabilit pe străzile noastre după ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
măcar la al doilea meci.“ De vreme ce un bărbat trebuia să aibă, și el, plăcerile lui, doamna Renling spunea „Sigur, duceți-vă“. Renling nu striga și nici nu se înfierbânta în timpul rundelor, însă le mânca din ochi. Tot ce presupunea energie nestăvilită îl fascina - cursele cicliste care durau șase zile, maratoanele de dans, de mers, de stat nemișcat, cocoțat pe un stâlp de steag, zboruri neîntrerupte în jurul lumii, greve ale foamei îndelungate făcute de Gandhi sau de prizonieri care protestau, zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
creion subțire spre frunte în sus, de parcă erau codițele euglenei verzi, săltând din conturul lor natural către urechiușele ei mici și blonde care trebuiau căutate cu atenție printre zulufi, cu o gură mare, care denota un suflet cu pofte imense, nestăvilit; spunea tot ce avea chef, nepunându-și nici un moment problema că i-ar putea sta ceva în cale. Avea șolduri prelungi și înguste, bustul generos, și purta fuste pe corp și pulovere și tocuri înalte care confereau un arc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
magazine; poate că miroseau hoțul din mine. Oricum, m-au privit cu atâta atenție, că îmi puteam și eu da seama cum arăt în ochii lor, cât de cât măcar, un tânăr cu cap mare și zâmbet neîncrezător, cu păr nestăvilit și anti-disciplinar. În loc să se întrebe „Cine-or fi ăștia?“, referindu-se la mine și la Simon, se întrebau desigur, „Cine-o mai fi și ăsta?“ Într-adevăr, cine mai eram și eu, să mă înfrupt din supa lor aurie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
implicase, pe acela l-am jucat din plin, ieșind la cluburi de noapte, la dansuri studențești, la spectacole și la meciuri de fotbal nocturne în vâltoarea cărora și eu și Lucy ne-am aruncat cu mare ardoare. Era o femeie nestăvilită, căreia îi plăcea să exploreze totul, mai puțin ultimul lucru; și unde se oprea ea, mă opream și eu. N-ai niciodată de unde ști ce forme îmbracă respectul de sine, mai ales la oamenii care au puține reguli de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Dacă te-ai fi apropiat de el, pun pariu că ai fi putut să-i simți alcoolul în respirație, dar era posibil ca acest miros să fie datorat furiei care-l stăpânea și nu whisky-ului. Avea o josnicie de nestăvilit și părea capabil să facă tot atâta rău pe cât promitea. Și puteam dovedi acest lucru cu răbufnirile de sânge de pe șervetul de la nas și de pe cămașă, pe care nu le puteam opri, în timp ce ochiul care mă ustura mi se umfla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Țara Pustie“ de cealaltă. Simțământul de iubire universală, care-i năpădise inima pe parcusul reuniunii, stăruia. Simțea, în timp ce privea la orașul adormit, ardoarea și tăria făpturii lui tinere, care se prefăcuseră, parcă, într-un soi de înțelepciune. Un elan de nestăvilit, care lua forma bucuriei, i se propaga prin întregul trup, făcându-l să vibreze. Își aminti de cuvintele lui Emma: „Dacă aș avea un frate ca George, aș face ceva pentru el“. Tom uni draperiile, obturând rămășițele de lumină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
hipiotului celui înalt. Așa să fie...! rostește hipiotul. Ca electrocutat la zeci de mii de volți, letargicul de Sile pleacă de la prima cheie. Fibrilează, se încoardă, se dezdoaie, sare, strigă, țipă și se scutură, ca un boxer în ring! Nestăpânit, nestăvilit, năpraznic, îndepărtându-i care-ncotro, ca pe păduchi, pe alde Vierme și pe Dan, care-l ținuseră! Apoi, insul se redresează remarcabil: Pentru întâiași dată conștient, aievea, în ultimele trei-patru săptămâni, Silică este resetat, este alert și e capabil ca să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]