4,922 matches
-
alt sistem inerțial S' (satisfăcând Δt' = 0). Doar dacă aceste evenimente sunt colocale în sistemul S (satisfăcând Δx = 0), atunci ele vor fi simultane și în S'. Abdomenul: peritoneul lucios, umed, transparent; cavitatea peritoneală fără conținut patologic; mezenterul este mobil, neted, elastic; stomacul cu mucoasă roz cenușie, cu plicătura parțial ștearsă, prezentând în zona fundică o zona hemoragică de cca 4/3 cm, conținând cca 100ml lichid tulbure; intestinele sunt destinse de gaze, cu conținutul corespunzător segmentelor anatomice; ficatul cca 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
roz cenușie, cu plicătura parțial ștearsă, prezentând în zona fundică o zona hemoragică de cca 4/3 cm, conținând cca 100ml lichid tulbure; intestinele sunt destinse de gaze, cu conținutul corespunzător segmentelor anatomice; ficatul cca 3.000 g, cu capsula netedă, lucioasă, întinsă și marginea inferioară ascuțită, de culoare brună roșiatică; pe secțiuni de culoare brună-roșiatică, de consistență scăzută, cu desen lobular șters; pe suprafața de secțiune se scurge sânge lichid închis la culoare; pancreasul cenușiu-gălbui, sclera-edematos; splina cca 300g, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi fost o mare nedreptate. Hîrrșșșt, hîrrșșșt, nu putea să simtă niciodată plăcere dînd în răspăr, dar făcea de fiecare dată compromisul ăsta pentru că rezultatul era excelent. Nu folosea aceeași lamă de două ori, numai așa pielea îi rămînea perfect netedă. Asta îl face să fie încă dezinvolt chiar dacă hîrrșșșt, hîrrrșșșșt, ies la iveală și micile semne care-i trădează vîrsta, riduri, brăzdături, negi, și totuși nu poate fi decît o iluzie, își zice, lobul exagerat de mare al urechii drepte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Adevărat este că Viorița era dăruită de la Dumnezeu cu o mare frumusețe fizică; ochi negri admirabil umbriți de genele lungi și curbate artistic părul negru, lung și lucios, care scăpăra În lumină, coafat ca al divelor din anii ’30, tenul neted și curat, siluetă bine proporționată și zveltă, ca a unei viitoare miss din deceniul opt, buze arcuite letal, ca ale unei actrițe la modă, la toate acestea adăugându-se aportul de loc neglijabil, nou și șocant pentru oamenii acelor locuri
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sperii de copăceii din livadă și de plopii Înalți, ai uitat cât sunt de frumoși?! Copilul a Înghițit greu dojana și a adormit cu marea părere de rău că și-a supărat tăticuțul. Când s-a trezit, drumul era mai neted, geana apăruse de mult, tatăl său Îi arăta și copilul privea bucuros pata de semi-lumină care Înnobila cerul de pe care stelele dispăruseră, de o parte și de alta a căruței. Va, tot schimbându-și poziția și ieșit pe jumătate din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nimic. S-a întors spre cel care bîrnîia exasperant și a început să-l studieze de pe o poziție neutră. Un firicel de salivă curgea din colțul gurii deformată de pernă, chelia era jilavă și un neg imens contrasta cu pielea netedă a nasului. Cu tot bănetul lui, cred că n-aș opta pentru o viață cu individul ăsta, comenta malițios. Femeia îl dezvelește puțin și-i remarcă structura scheletică, prin lipsa unui înveliș muscular mai acătării. Mă copleșești tu cu banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
curcubeu 17 nuanțe, parfumat, copertat, reliefat.) Femei parcă dintr-o altă dimensiune, imponderabile femei, comete rupte din coasta lui Jupiter, pe când Venus era doar o intenție în mintea bătrânului obsedat de singurătate! Femei parcă din altă civilizație, vase de lut netede, încrustate, împodobite, modelate de îngeri în oglindă după chipul și asemănarea luminii. Femei... Le cunoștea cu de-amănuntul. Cea roșcată avea 18 alunițe pe piept, pe umeri constelație de semne. Dumnezeu în prima zi a desenat o hartă, apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fi nurori!" Neliniște, ispitire, nesomn. Visele încuiate se deosebeau între ele prin ordinea evadărilor: vise roșcate, vise blonde, vise brunete... Se trezea de câteva ori pe noapte: transpirat, epuizat, dezamăgit. Semne printre cearșafuri. Vise colorate, vise lucioase, vise slobode, vise netede, vise umede, vise inerte, vise dumnezeiești... "Anatema de o mie de ori vă zic vouă" strigătul lui Moise în pustie. Patima avea gust, avea miros, patima avea cântec și descântec, formă, culoare, patima putea fi dusă de mână: Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de nisip tremurând, sărutul tău, Mamă. Și avea palme alungite și subțiri, i se vedeau venele suprapuse ca o rețea electrică, și gâtul la fel, alb, alungit, drept, parcă pentru a privi peste creștetul meu, și umerii, și genunchii la fel de netezi, netezi umeri avea mama, acoperiți cu cerculețe violacee acolo se așeza îngerul. Eva nu putea fi femeia tatălui său: Mama nu a fost niciodată femeia lui tata, așa cum a poruncit Dumnezeu. Dumnezeu, suferind de singurătate, nu are voie să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nisip tremurând, sărutul tău, Mamă. Și avea palme alungite și subțiri, i se vedeau venele suprapuse ca o rețea electrică, și gâtul la fel, alb, alungit, drept, parcă pentru a privi peste creștetul meu, și umerii, și genunchii la fel de netezi, netezi umeri avea mama, acoperiți cu cerculețe violacee acolo se așeza îngerul. Eva nu putea fi femeia tatălui său: Mama nu a fost niciodată femeia lui tata, așa cum a poruncit Dumnezeu. Dumnezeu, suferind de singurătate, nu are voie să-și pozeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ai slobozit printre incertitudini? Suferim de claustrofobia cimitirelor suprapuse. Dumnezeule, sufletul tău, pământ înțelenit și nicio sămânță de rod! Viața, o vegetare ambalată în staniol. Între o coajă de portocală și un ambalaj de ciocolată, ochiul alege suprafața lucioasă și netedă, vara are gust dulce-amărui, tiparul scuipă culoare peste fâșia de celuloză. Suflete, întinde mâna... exiști atât cât eclipsezi licuricii ziua-n amiaza mare. Vine înserarea, suflete! Primăvara a împletit cămăși de nuntă pentru sâmburi de piersică, tu de pe ce ramură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
venea în tingirea de cozonac), Paștele înroșea cerul (o pasăre uriașă și-a făcut cuib deasupra norilor, Dumnezeu vopsea ouă), ciocolata topită imprima ambalajele (gustul de cacao ieftină, zahărul și romul ispiteau intențiile), portocalele le mângâiam prin pânză aveau pielea netedă. Tata vine, semnează și mă ia acasă. Uite femeie, ai primit colet, am semnat în vreo 6 registre pentru el. Dumnezeii mamei lui de golan! În șopron cu el, legat de grindă! Să nu-l văd prin casă, că îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gîrlă după Vilmoș. Mai zdravăn decît oricare din trupa noastră, pe țigan Îl simțeam În stare de orice Îndrăzneală. Zbura cu sania, pilotînd-o printre pivnițele celor trei etaje, cu ușurința cu care se scărpina În cap. Odată ajunși pe platoul neted de jos, cu toate că mai era mult pînă la gîrlă, țipa la noi să frînăm 2ca nu cumva să lunece el În apă. Zbiera atunci că nimic nu e pe lume mai primejdios ca apa, că focul e o joacă față de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lui Weisz cu o carte mare deasupra, cu ochelarii lui lîngă ea, cu file lucitoare și cu cele mai colorate poze pe care le putea vedea cineva pe hîrtie. Nici hîrtie nu știu dacă era, ci un fel de piele netedă, lunecoasă. Nu foșnea cînd o mîngîiai cu mîna. La drept vorbind, cartea avea o strălucire a ei și ți abătea privirea Într-acolo oriunde te-ai fi aflat În Încăpere. Mă mir cum de nu o văzuse taică-meu. O
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
binevenită mînă de ajutor la muncile cîmpului. Gospodăria și pămînturile familiei se aflau la Pișcari, un sat În care, alături de români, se mai stabiliseră două familii de evrei și, la margine, un pîlc de țigani. Era o așezare de cîmpie netedă ca tabla mesei, cu ulițe largi, nisipoase, trasate geometric ca două cruci cu brațele orizontale unite. Din aceste drumuri, se mai desprindeau cîteva ulicioare lăturalnice. Ploile lăsau În urmă un noroi atît de cleios, că oamenii găsiseră cu cale să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
plutind În jos pe Dunăre „lădoaiele din Ulm“, după numele portului de Îmbarcare. Purtau asupra lor o Biblie masivă, legată În scoarțe de lemn, cu o cruce de fier pe coperta din față și cu interiorul ambelor scoarțe potrivit de neted, ca stăpînul familiei să poată Încrusta În scris cele mai Însemnate evenimente. Duceau totodată cu ei fidelitatea nestrămutată față de Biserica Romei și Încrederea În patenta de colonizare a magnaților maghiari prin care li se garantau Împroprietărirea cu destule iugăre de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Tocmai de aceea oamenii Își duraseră poteci de scîndură prin mijlocul trotuarelor ca să se știe deasupra nămolului, iar sub soarele aprig, deasupra pulberii. Cărările astea de lemn, precum și ulițele erau drepte, trase cu ața, o Însușire Îngăduită pesemne de cîmpia netedă ca tabla mesei. Ieșind din sat În lunca Crasnei, simțeai că privirea nu se mai sprijină pe nimic, nici un obstacol s-o odihnească o clipă. Nu vedeai la propriu pînă În Ungaria, dar nimic nu oprea un ochi mai năzdrăvan
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Îl Îndemnau să meargă cu ei spre soare răsare: „Tot pămîntul e al nostru!“ - proclamau ei, trăgînd cu pistoalele În aer. Numai că așa fusese la Sibir pămîntul de cînd lumea, al cui voia și al cui nu-l răbda, neted, gras, nesfîrșit, sorbindu-te În Întinderea lui, mai mult depărtare decît geană de zare. Iar Pomean, ajungînd acasă În SÎmbăta de Rusalii a anului 1921, a adus În sat o tulburare mare: le-a predicat oamenilor că pămîntul era ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Și când te gândești că asta trebuiau să facă zile de-a rândul! Să stea într-un loc și să fie mute... ca pietrele. Omenii veneau, se uitau, uneori puneau mâna pe ele, le admirau sunt colorate, sau ascuțite, sau netede, sau... ce formă frumoasă au... Întrebau de preț și plecau. Atunci răsuflau ușurate! Erau toate aici, împreună! Chiar și pietrele acelea de 1 franc, pe care cădea apa (și era cam obositor pentru bietele de ele să le sune mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că va împlini orice dorință a celor care au trudit la ceva bun, în folosul tuturor în anul care trecuse. Și cine putea să ducă mai bine dorințele decât îngerul fiecăruia ? Așa că drumul a cerut Domnului să fie ceva mai neted, ca oamenii să nu se împiedice când trec noaptea, pe el și îngerul a dus dorința, iar drumul s-a făcut drept, neted (așa cam cum vedeți voi asfaltul la oraș sau mai bine nu); apa a cerut să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să ducă mai bine dorințele decât îngerul fiecăruia ? Așa că drumul a cerut Domnului să fie ceva mai neted, ca oamenii să nu se împiedice când trec noaptea, pe el și îngerul a dus dorința, iar drumul s-a făcut drept, neted (așa cam cum vedeți voi asfaltul la oraș sau mai bine nu); apa a cerut să fie întotdeauna bună și dulce și bogată, ca să fie îndestulați cei care trăiesc acolo și îngerul apei, cu aripile lui strălucind în culorile curcubeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
căruia era săpat ba un copac, ba o scară, ba o floare, ba un chip de om... La poarta bisericii însă, acel cerc era gol... iar mijlocul, acolo unde ar fi trebuit să fie săpat ceva, strălucea în lumina soarelui, neted, auriu lemnul galben... ca oglinda. De la un timp, oamenii au prins a se uita acolo, în rotundul acela gol, când intrau și când ieșeau din biserică. Și unii plecau plini de bucurie și chipul lor strălucea ca aurul în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se simte), în mod cert, el. În clipa următoare scenei de iubire era liniște. Și un fior de frică. Mângâierile noastre se întâlneau jucându-se de-a fiorii. Eram ghemuită pe canapea, pusei pe mine un cearșaf ce-l simțeam neted și rece. El îngenuncheat pe podea, mă privea pierdut pe conturul pielii mele curate, în același timp voit conștient și atent la mine. Tot timpul ar fi atent la mine. Și eu mă pierdeam și în același timp eram stăpână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dă drumul și mă conduce în interiorul sălii. Îngenunchez într-un colț de canapea și îmi pun capul jos: Voiam să te văd. Iar acum îți pot spune și că nu vreau să mor. Știu, îmi răspunde. Vocea îi este plăcută, netedă, scumpă. Tăcere. El își vede de treabă. Eu încep să plâng. Vine și mă mângâie ușurel. Hei, hei potolește-te. Trece. Nu-i mai țin mite chipul. Și el s-a acoperit iar. Vreau să te văd. Nu, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se poate, Maria!, o întrerupse bărbatul înfocat. Orice se poate, atunci când ai argumente pentru asta, însă eu chiar nu mai vreau să continuăm discuția aceasta, bine? Nu-mi place. Deja am săpat prea adânc în locul care era destinat să rămână neted. Chiar dacă îmi ești iubită și foarte apropiată sufletului meu, nimic din ceea ce mă privește pe mine nu este obligatoriu pentru ceilalți, tot la fel cum nimic din ceea ce îi privește pe ceilalți nu este, și nici nu trebuie să fie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]