693 matches
-
În Lahore. În absența regelui, Dhian Singh le-a dat În judecată pe asasine, tăindu-le nasul, urechile și mâinile 223 În fața obștii adunate Înaintea biroului de poliție (kotoali), după care le alungă din oraș. Dar cum limbile le rămaseră nevătămate, femeile au susținut că nu făcuseră altceva decât să Împlinească voia lui Sher Singh, care le-a promis drept recompensă un jaghir (ceva pământ), și ca urmare au fost duse pe malul opus al râului Ravi224. De atunci nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
distanță de tabăra noastră, În timp ce el Însuși Își petrecu Întreaga noapte patrulând pe la diferitele avanposturi. Din fericire, sikhșii nu și-au dus la Îndeplinire nici una dintre mișcările pe care intenționau să le facă și astfel, a doua zi, am sosit nevătămați În tabăra engleză din vecinătatea Kussurului. Ghulab Singh și suita sa nu au fost primiți cu prea multă cordialitate, dar când totul se clarifică și englezii obținură ceea ce voiseră, lucrurile se schimbară cu totul. Tânărul Dalip Singh a fost adus
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se străduia, Însă În van, să facă audibilă pocnitura oaselor Într-o parte sau alta, dar sudarea fracturii era deja făcută de callus și câteva zile mai târziu a născut cu mare ușurință un băiat foarte sănătos. Un fachir 253 nevătămat de mușcătura șerpilor veninoșitc "Un fachir 253 nevătămat de mușcătura șerpilor veninoși" Cam În același timp, sub administrația lui Sher Singh, un fachir m-a lovit din spate cu o piatră În timp ce treceam prin bazarul din Lahore; mi s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pocnitura oaselor Într-o parte sau alta, dar sudarea fracturii era deja făcută de callus și câteva zile mai târziu a născut cu mare ușurință un băiat foarte sănătos. Un fachir 253 nevătămat de mușcătura șerpilor veninoșitc "Un fachir 253 nevătămat de mușcătura șerpilor veninoși" Cam În același timp, sub administrația lui Sher Singh, un fachir m-a lovit din spate cu o piatră În timp ce treceam prin bazarul din Lahore; mi s-a spus că era bolnav și că deja se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
măsea găunoasă a balenei - deși, dacă stau să mă gîndesc, balena normală n-are dinți. Un alt motiv, pentru care omul din Sag-Harbour se îndoia de această poveste a prorocului, era că trupul lui Iona n-ar fi putut rămîne nevătămat printre sucurile gastrice ale balenei - deși formula cam obscur acest argument. Și obiecția asta cade, însă, deoarece un exeget german a emis ipoteza că Iona trebuie să se fi adăpostit în trupul plutitor al unei balene moarte - așa cum soldații francezi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care-i acorda odinioară gîdelui veșmintele celui decapitat) uriașa-i haină vătuită devine proprietatea călăului său; am arătat, de asemenea, cum, la timpul cuvenit, leviatanul e osîndit să fie fiert în cazane și cum spermanțetul, uleiul și oasele lui trec nevătămate prin foc. Rămîne să încheiem ultimul capitol al acestei părți descriptive evocînd - cîntînd, dacă s-ar putea! - romantica operațiune a pritocirii uleiului în butoaie și a depozitării acestora în cală, unde leviatanul se întoarce în adîncurile-i natale, lunecînd iarăși sub
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu ei înșiși. Balena Albă avea o înfățișare atît de teribilă și se învîrtea cu atîta repeziciune în jurul lor, ca o planetă pe orbite din ce în ce mai apropiate, încît părea că vrea să se năpustească asupra lor. Cît despre celelalte ambarcațiuni, încă nevătămate, deși se țineau pe aproape, nu îndrăzneau să intre în vîrtej și să atace, de teamă ca monstrul să nu-i nimicească numaidecît pe Ahab și pe oamenii lui, precum și pe ei înșiși, căci nu puteau nădăjdui să scape după
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bezna umedă și trase cu urechea. Îmi făcu semn să plec. - La revedere, zise ea șoptit. Îți doresc noroc în toate, mai puțin într-o privință. Eddie nu l-a ucis pe Rusty Regan. Ai să-l găsești viu și nevătămat undeva, atunci când va dori să fie găsit. M-am aplecat spre ea și am împins-o cu trupul spre perete. Am sărutat-o pe față. I-am vorbit stând lipit de ea. - Nu-i nici o grabă. Toate astea au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să vorbim deschis? -Dar tu ce durere ai, bănuțule mic și galben, cum ai ajuns aici? -Pe mine m-a aruncat o fetiță cu codițe lungi, care dorește din suflet să-i vină tăticul de la război din Afganistan, sănătos și nevătămat... -Eu sunt din străinătate, vorbea apăsat un ban mai greu, și am rămas aici la voi, pe fundul apei, din dorința stăpânului de a-și obține un loc de muncă cinstit în afara țării, dacă în țară nu se poate. Zâna
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Unui condamnat i s-a găsit în stomac un bici întreg, la autopsie. Fața și corpul altuia nu au putut fi recunoscute din cauza tăieturilor ce se extindeau pe întreg corpul. Nu cred că medicii au găsit un centimetru de piele nevătămată. În cazul altuia, pielea a fost smulsă de pe corp. Și se pare că cei care l-au supus torturii au avut grijă ca prizonierul să rămână viu și conștient până ce i-au arătat acestuia ceea ce trebuia să fie pielea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vreunei tulpini vechi. Ea se prezenta de multe ori ca o ceață care apărea nevinovată la răsărit și lua o mulțime de vieți la apus. E ciudat faptul că unii prezentau o anumită rezistență la ea, întrucât rămâneau vii și nevătămați multă vreme de la trecerea maladiei. Au fost impuse filtre pe continente și teste au fost elaborate, iar boala a fost studiată mult timp în laborator, dar nu s-au găsit rezultate și soluții nici până acum. Ea rămâne o stafie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
drum cu coatele către conducerea statului, atât timp cât trăiesc eu, și speră că va putea face la fel sub fiul său, deși, din câte îl cunosc eu pe Tiberius, mă îndo iesc, clatină din cap principele. — ...câtă vreme ești viu și nevătămat, o aude în continuare jelindu-se. Doar și eu sunt amenințată să mă prăbușesc odată cu tine, dacă s-ar întâmpla să pățești ceva rău... Înalță privirea către tavan. — O, ferească Jupiter! Își frânge măinile într-un gest de deznădejde. Noaptea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
samuraiul și cei patru însoțitori ai săi se uitau muți la flamurile albe și la slujbașii și pedestrașii înșiruiți de-o parte și de alta a steagurilor. Pe samurai îl străfulgeră o întrebare: oare când se vor întoarce vii și nevătămați după câțiva ani și vor ajunge din nou în acest golf, vor veni la fel de mulți oameni în întâmpinarea lor? În clipa în care ieșiră din golf, samuraiul zări din nou galionul pe care-l văzuseră pentru prima dată cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Velasco adânc. La fel cum și voi o să vă întoarceți în Japonia cu bine într-o bună zi. La răspunsul lui Velasco, o tăcere adâncă se lăsă printre japonezi. Oare vor putea și ei să se întoarcă acasă teferi și nevătămați într-o bună zi? Toți se gândeau la același lucru. După o vreme, pe chipul fiecăruia înflori un zâmbet dureros. Ploua în ziua când în sfârșit au ajuns la Madrid. Ploaia spăla piața Castilla și se prelingea ușor pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ipoteză, și s-au văzut cu siguranță cazuri În care, la mai multe zile după ce alte familii se resemnaseră și organizaseră Înmormântări, credința celor optimiști a fost din plin răsplătită când cei crezuți morți s-au Întors acasă Întregi și nevătămați, doar cu o poftă nebună de mâncare gătită În casă. Să fie puterea iubirii care face astfel de miracole posibile? Oare cât de mult o iubeau de fapt copiii ei? Dacă erau deja În doliu după ea, oare asta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cartierul Kamiyachō unde se află biroul.] Doamna Takatsuki are 26 de ani, pare mai tânără și ai zice că e încă studentă. Pe când povestea, m-a întrebat pe un ton calm și rezervat: „De ce discutați cu mine, care am scăpat nevătămată și nu cu alții?“ Din interviu se observă clar că și în ziua de azi mai e afectată din cauza atacului cu gaz sarin. La prima vedere pare o femeie puternică. Nu e genul căreia îi place să vorbească în public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Cu siguranță că acel ceva din lăuntrul ei vrea să iasă afară. Simt asta. Ceva important. Dar ea nu poate să-l dea afară. Temporar și-a pierdut puterea și capacitatea de a-l scoate la suprafață. Acel ceva există nevătămat și întreg între pereții ei interiori. Când ține pe cineva de mână, nu poate transmite decât că „lucrul acela e acolo“. M-a ținut de mână mult timp. Când i-am spus: „Mulțumesc“, a desfăcut ușor degetele, unul câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Eram la vârsta pubertății, aveam numai coșuri pe față. Când mă duceam pe la case cu laptele și întâlneam școlărițe, îmi ascundeam fața de rușine și mergeam mai departe. În cele din urmă, am aflat că fratele meu era teafăr și nevătămat. Tata s-a liniștit și mi-a spus: «Acum știm. Poți să pleci când îți poftește inima.» Dacă se întorcea el, eu eram în plus acolo. Am plecat imediat la Tokio. În 1951. Aveam douăzeci și unu de ani. Nu aveam nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Monte, dând o proclamație armatei sale, în care explică de ce a fost aproape silit să pună capăt unui război fratricid, care durase aproape doi ani. În condițiile capitulării se menționa și dreptul pe care-1 aveau "migueliștii" de a se întoarce nevătămați la casele lor. Dar amănuntul acesta a indignat grupul de revoluționari de la Lisabona. Și când, în seara de 27 mai, Don Pedro se afla la Teatrul San Carlos, în loja regală - în sfârșit victorios! - izbucnește o manifestație ostilă. Se aud
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și mai vii! După ce a umblat el așa fericit prin tot satul, că oamenii nu se treziseră încă, s-a dus la locul unde a avut el casa pe vremuri... Și, ce să vezi?... Măi, să fie! Casa lui era nevătămată și era acolo! Și a găsit un bilet în ușă, pe care scria: „Nu mi-a trebuit casa ta. Mi-a trebuit doar dragostea ta de jucarie... Acum văd lucrurile ceva mai în roz. Vino la mine în vizită peste
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
coifului adversarului său, în momentul în care acesta, împins de propriul elan, trecea pe lângă el. Gualfard presimțise lovitura și se împinsese înainte, rămânând aplecat, astfel că sabia lui Sebastianus îl atinse când aproape că ieșise din bătaia ei, lăsându-l nevătămat; deși puternic dezechilibrat, se răsuci prompt, vrând să se pună în gardă, dar nu avu timp să o facă. Fulgerător, cu marginea tăioasă a scutului său strâmbat și spart de lovituri, romanul lovi în partea din mijloc scutul adversarului, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din acele execrabile magazine de modă pentru bărbați, ca Barney’s. Poate la unul din magazinele unisex. Nebunul purta o cămașă siclam cu o cravată de culoarea prunei, lată ca limba de bou. Posomoreala râsului său neîntrerupt, strălucirea dinților perfecți, nevătămați de asediul de la Stalingrad și neatinși de foamete când trecuse șchiopătând Carpații și Alpii. Dinți ca ai lui meritau un cap mai sănătos. — Ce plăcere să te Întâlnesc aici, Îi spuse Eisen lui Sammler În rusește. Sammler Îi răspunse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
frică, toți vâsleau la comanda lui Drew și zburau prin dreapta torentului, printr-o breșă dintre două valuri. Danny a țipat fericit, iar Charlie și-a ridicat brațele deasupra capului. Când și-a dat seama c-aveau să treacă dincolo nevătămați, că, în ciuda greutății, barca plutea pe apă ca o frunză, Jina a tras adânc aer în piept și, pentru prima dată, a inspirat parfumul canionului. Apă de râu, pini și humus, un aer așa de curat și de familiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că se trage”. Spre deosebire însă de prima noapte, simțul datoriei a fost mai tare decât spaima mea pentru viața celor apropiați. Nu aveam în minte decât că trebuie să ajungem la București cu cei 70 de adolescenți, întregi și nevătămați. Era greu, fiindcă autoritățile nu ne mai lăsau să ieșim din cabană. Mergeam zilnic cu un coleg tare căcăcios (mă lua de guler când auzea pocnituri de bici pe stradă și îmi spunea: „Cucoană, mă târăști după tine ca să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tulburată de coincidență. Cam în același timp, mi s-au dat calmante, probabil morfină, și abia atunci m-am gândit să întreb de celălalt șofer, cel care intrase în noi. Se numea Elin. Avea amândouă mâinile rupte, dar altfel era nevătămat. Toți erau convinși că accidentul nu fusese vina lui. Erau o mulțime de martori care au insistat că nu a avut „altă opțiune“ decât să vireze spre a nu da peste femeia aceea și că a fost un ghinion înfiorător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]